ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 861/2014

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a ll-a civilă, la data de 17 decembrie 2008,

sub număr de Dosar nr. 48563/3/2008, reclamantul N.L. a chemat în judecată

Statul Român prin M.F. și Guvernul României, solicitând instanței pronunțarea

unei sentințe prin care să se constate că, prin sentință, a fost discriminat de

pârâți, care nu au respectat principiile prevăzute de art. 1 alin. (3) și (5)

și art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României, când au emis actele de

înstrăinare a acțiunilor deținute de Statul Român la B.C.R.; să fie obligați

pârâții să îi vândă în aceleași condiții și la același preț un număr egal cu

cel al acțiunilor oferite și vândute fostului președinte al B.C.R. - N.D. și să

repare gravul prejudiciu moral și material pe care l-au produs reclamantului

prin această discriminare.

Prin sentința

civilă nr. 97 din 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a

lll-a civilă, s-a declarat nulă cererea de chemare în judecată formulată de

reclamant, în conformitate cu dispozițiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva

acestei sentințe, reclamantul N.L. a declarat apel, care, prin Decizia civilă nr.

106/ A din 15 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, (rămasă irevocabilă prin

Decizia nr. 5773 din 2 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală), a fost admis, a fost

desființată sentința atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe, apreciindu-se că instanța de fond, constatând lipsa semnăturii

reclamantului pe cererea de chemare în judecată, era obligată să dispună

citarea acestuia în vederea suplinirii acestei lipse, în conformitate cu dispozițiile

art. 133 alin. (1) C. proc. civ., și numai dacă acesta nu s-ar fi prezentat

pentru a suplini această lipsă, putea constata nulitatea acțiunii.

În rejudecare,

cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a lll-a

civilă, sub număr de Dosar nr. 48563/3/2008.

Prin sentința

civilă nr. 1645 din 7 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția

a lll-a civilă, în baza art. 133 C. proc. civ., s-a declarat nulă cererea de

chemare în judecată formulată de reclamantul N.L., în contradictoriu cu pârâții

Statul Român prin M.F.P. și Guvernul României, pentru lipsa semnăturii,

tribunalul constatând că, deși legal citat cu mențiunea de a semna cererea de

chemare în judecată sub sancțiunea nulității cererii pentru lipsa semnăturii, la

termenul din 20 mai 2011, pentru termenul din 7 octombrie 2011, reclamantul nu

s-a prezentat în instanță pentru a îndeplini această obligație legală.

Prin Decizia

civilă nr. 106/ A din 19 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 10792/2/2011, s-a constatat perimat apelul

formulat de reclamantul N.L. împotriva sentinței civile nr. 1645 din 7

octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a lll-a civilă, în

contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român prin M.F.P. și Guvernul

României.

În termen

legal, împotriva acestei decizii, reclamantul N.L. a declarat recurs, invocând,

în drept, dispozițiile art. 304 pct. 4, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Cum problema

timbrajului este prioritară oricăror excepții, cereri sau motive de casare,

Înalta Curte, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin.

(1) - (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și completată, și la dispozițiile art.

302

1

alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „la cererea de recurs

se va atașa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare

excepția netimbrarii cererii de recurs și a reținut:

Prin art. 1 din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul

potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe

datorate, atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se

plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de

instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 „neîndeplinirea obligației de plată până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii", iar

conform dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar

„cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și

înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. în cazul nerespectării

dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în

vigoare referitoare la taxa de timbru".

Recurentul -

reclamant N.L. a fost legal citat pentru termenul de astăzi, 5 martie 2014, cu

mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și 0,15 lei

timbru judiciar (fila 14 dosar recurs), dar acesta nu și-a îndeplinit obligația

legală a timbrării recursului.

Constatând că

prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurentul nu s-a

conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul

de judecată din 5 martie 2014, când procedura a fost legal îndeplinită, că în

cauză nu operează scutirea de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea

eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv

celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale

art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și va anula recursul declarat de reclamantul N.L.,

ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca

netimbrat recursul declarat de reclamantul N.L. împotriva Deciziei civile nr. 106/

A din 19 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 5 martie 2014.