ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 59/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 7721 din 31 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI a civilă, instanța a respins ca neîntemeiată, acțiunea modificată formulată de reclamantul S.V. în contradictoriu cu pârâții A.N.L. și SC I.R.C. SRL, având obiect obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri (daune - interese contractuale) reprezentând penalități de întârziere calculate conform art. 10 din contract, la cursul oficial al B.N.R. din ziua plății. Pentru pronunțarea soluției menționate, instanța de fond a reținut următoarele aspecte: - În privința pârâtei A.N.L. nu se putea atrage răspunderea civilă contractuală în baza contractelor de cesiune, în raport de care A.N.L.

era terț, ci doar în baza contractului de mandat în ipoteza nerespectării clauzelor referitoare la urmărirea executării și finalizării lucrărilor; - Din probele administrate a reieșit faptul că pârâta A.N.L. și a respectat obligațiile asumate menționate; - În privința pârâtei SC I.R.C. SRL, instanța a considerat că reclamantul nu a făcut dovedită îndeplinirea condițiilor răspunderii civile contractuale, că această pârâtă și-a asumat clauza penală de la data încheierii contractului de cesiune și deci nu putea fi obligată la plata unor penalități calculate pentru o perioadă anterioară datei respective când între părți nu existau raporturi contractuale.

- Apărările reclamantului în sensul că prin efectul contractului de cesiune pe care l-a încheiat, pârâta este debitoarea obligației principale și a accesoriilor ei, inclusiv clauza penală, nu au fost reținute, având în vedere că prin contractul din 6 iulie 2011 a avut loc o cesiune parțială a contractului de antrepriză generală, pârâta obligându-se să răspundă pentru executarea obligațiilor contractuale doar de la data încheierii contractului de cesiune. Pentru prejudiciile suferite de reclamant până la data încheierii contractului de cesiune din 6 iulie 2011, acesta are posibilitatea să se îndrepte împotriva celorlalți constructori, răspunzători pentru modul în care și-au îndeplinit obligațiile contractuale.

Împotriva acestei sentințe civile, reclamantul, în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ. a declarat apel, pentru soluționarea căruia la Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, la data de 20 august 2012 a fost înregistrat Dosarul nr. 1773/2012 (nr. unic 73326/3/2011). Prin Decizia civilă nr. 464 din 12 noiembrie 2012, secția a V-a civilă, a Curții de Apel București a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul S.V. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că între apelantul -reclamant în calitate de beneficiar și SC C.M.B. SA, în calitate de antreprenor general, s-a încheiat contractul de construire din 21 septembrie 2006 având drept obiect construirea unei locuințe la cheie în amplasamentul H.C.

aflat pe terenul proprietatea privată a unităților administrativ - teritoriale și în administrarea Consiliului Local al Sectorului 1 București și Consiliului Local al Orașului Voluntari, județul Ilfov, conform H.G. nr. 239/2004. La data de 21 septembrie 2006 între apelantul - reclamant în calitate de mandant și intimata - pârâtă A.N.L. în calitate de mandatar s-a încheiat contractul de mandat H.C. din 2006. Apelantul - reclamant a împuternicit pe mandatara A.N.L. să îl reprezinte în relația cu antreprenorul în vederea executării și finalizării lucrărilor și de a emite ordine de plată către constructor pentru lucrările real executate. Acestea erau obligațiile mandatarei A.N.L. prevăzute expres și limitativ în contractul de mandat.

Din înscrisurile existente în dosarul de fond, respectiv adresele din 24 iunie 2008; 14 mai 2008; 12 februarie 2009; 6 decembrie 2010; 19 februarie 2008; 14 ianuarie 2009 (filele 16, 17) rezultă că intimata pârâtă A.N.L. în calitate de mandatar pentru respectarea obligației de urmărire a executării lucrărilor de construire, a notificat constructorii în repetate rânduri pentru finalizarea acestora, iar prin adresele din 23 septembrie 2010 și 11 iunie 2009 pentru a veni în sprijinul apelantului - beneficiar și datorită imposibilității constructorului SC T.U. SRL de a finaliza lucrările de construire la termen, a solicitat cesionarea contractului de antrepriză generală către intimata - pârâtă SC I.R.C.

SRL, solicitare refuzată de SC T. SRL, situație în care mandatara A.N.L. a fost nevoită să solicite rezilierea contractului pe cale judecătorească. In aceste condiții, după atâtea demersuri, intimata - pârâtă SC I.R.C. SRL a devenit cel de-al 5-lea constructor. Din toate înscrisurile menționate instanța a reținut că rezultă fără putință de tăgadă că A.N.L. a depus toate diligentele pentru executarea contractului de mandat întocmai, că a urmărit desfășurarea și finalizarea lucrărilor luând toate măsurile legale posibile, de la cesionarea contractului de antrepriză generală către alți antreprenori (art. 13), de fiecare dată când a constatat că vreunul dintre aceștia se afla în imposibilitate de a finaliza lucrarea și până la acceptarea soluției propusă de apelant, de finalizare a construcției în regie proprie.

Curtea a considerat că în sarcina intimatei - pârâte A.N.L. nu poate fi reținută neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate în contractul de mandat, ci dimpotrivă, a apreciat că aceasta a depus toate diligentele conferite de mandat pentru ducerea mandatului la bun sfârșit, în sensul că a urmărit permanent derularea lucrărilor, a purtat o numeroasă corespondență cu constructorul, a luat toate măsurile legale pe care avea dreptul să le ia pentru terminarea construcției. împrejurarea că antreprenorii, în ciuda măsurilor luate de A.N.L., nu au finalizat lucrările, iar SC T.U. SRL deși la data de 2 martie 2010 a intrat în procedura insolventei, a hotărât totuși prin administratorul judiciar menținerea contractului de cesiune nu-i poate fi imputată intimatei A.N.L.

În privința clauzei penale consfințită de art. 10 din contractul de construire din 21 septembrie 2006, Curtea a considerat că aceasta nu îi este opozabilă intimatei - pârâte A.N.L., care nefiind parte în respectivul contract, nu se poate reține că și-ar fi dat acordul la evaluarea anticipată a prejudiciului pentru neexecutarea de către părțile contractante a obligațiilor asumate în respectiva convenție. S-a reținut că prin contractul de cesiune din 6 iulie 2011, antreprenorul general SC T.U. SRL a cedat parțial intimatei -pârâte SC I.R.C. SRL contractul de antrepriză generală din 4 mai 2004, actele adiționale la acest contract precum și toate drepturile și obligațiile care decurgeau din respectivul contract, pentru realizarea unui număr de 17 unități locative situate în amplasamentul H.C.

Potrivit art. 8 din contractul de cesiune, cesionarul s-a obligat printre altele, să accepte ca opozabile toate contractele încheiate cu beneficiarii de credite ipotecare pentru cele 17 case, să încheie acte adiționale cu beneficiarii pentru reevaluarea termenelor de finalizare în raport de noile grafice de execuție, să execute lucrări de construire etc. Conform art. 9 din menționatul contract, părțile au convenit ca cesionarul să răspundă pentru îndeplinirea obligațiilor cesionate, de la data încheierii contractului de cesiune, 6 iulie 2011. Din interpretarea clauzelor contractuale, conform dispozițiilor art. 982 C. civ., s-a reținut că rezultă fără putință de tăgadă faptul că art. 10 din contractul de construire cesionat urma să-și producă efectele juridice specifice asupra cesionarei intimate - pârâte din momentul încheierii contractului de cesiune în raport de termenul de finalizare a lucrării care urma să fie stabilit de comun acord cu beneficiarii prin intermediul unui act adițional.

S-a reținut că dacă nu s-ar interpreta în acest mod clauzele contractului de cesiune s-ar ajunge la situația în care cesionarei intimate - pârâte i s-ar pretinde plata unor penalități de întârziere pentru depășirea termenului limită de predare a locuinței la 21 decembrie 2008, cu trei ani înainte de preluarea lucrării și încheierea contractului de cesiune (6 iulie 2011), penalizând-o astfel pentru neexecutarea unei obligații imposibile de executat. S-a reținut că în acest context trebuie analizată îndeplinirea de către intimata - pârâtă a clauzelor contractului de cesiune, și a efortului depus de către aceasta în vederea încheierii unui act adițional cu apelantul^- reclamant pentru stabilirea unui nou termen de finalizare a lucrării.

în cauză apelantul - reclamant a refuzat încheierea unui act adițional la contractul de construire care să stabilească un nou termen, real, de finalizare a lucrărilor, a cărui depășire să poată fi imputabilă noului cesionar, în lipsa unui termen scadent de finalizare a lucrărilor, asumat de intimata - pârâtă și în condițiile în care prin contractul de cesiune din 6 iulie 2011 a avut loc o cesiune parțială a contractului de antrepriză generală cu limitele impuse de art. 9. Curtea a respins în temeiul dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., apelul ca nefondat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul S.V. invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii acțiunii. Prin criticile formulate, după o prezentare a situației de fapt, a susținut în esență următoarele: - Prin art. 10 din contractul de construire părțile au stabilit prin acord de voință întinderea prejudiciului și cuantumul daunelor care-l vor acoperi în cazul executării cu întârziere de către constructor a obligației principale de finalizare a lucrărilor și predare a locuinței contractate. Pentru a stabili în mod corect identitatea părților din acest raport juridic contractual și implicit procesual în cauza pendinte, s-au avut în vedere cesiunile subsecvente contractului de construire prin care această calitate de antreprenor a fost perpetuată până la pârâta SC l.R.C.

SRL, care potrivit art. 8 lit. c) din contractul decesiune din 6 iulie 2011 a acceptat ca fiindu-i pe deplin opozabilcontractul de construire al cărui beneficiar este recurentul, iar potrivit art. 9 din același contract de cesiune a preluat toate drepturile și obligațiile din contractul cesionat. Curtea a interpretat greșit aceste clauze contractuale. - Sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale în sarcina pârâtei SC l.R.C. SRL întemeiate pe clauza penală expresă prevăzută la art. 10 din contractul de construire din 21 septembrie 2006. - În ceea ce privește obligația de dezdăunare, aceasta subzistă datorită neîndeplinirii sau a îndeplinirii necorespunzătoare a mandatului încredințat în sensul că pârâta A.N.L.

avea obligația de a depune diligenta unui bun proprietar, de a face toate demersurile necesare în vederea respectării condițiilor și a termenului de finalizare a contractului de construire a cărui beneficiar este recurentul. Aceste obligații nu au fost respectate de către mandatara A.N.L., în condițiile în care într-un interval de timp de 6 ani s-au făcut două sau trei adrese către unul dintre constructorii succesivi, neîntreprinzându-se niciun demers concret în vederea îndeplinirii mandatului. în perioada de la 6 iulie 2011 și până în prezent, perioada în care antreprenor a fost pârâta SC l.R.C. SRL care nu a realizat niciun fel de lucrare principală la locuința contractată, pârâta A.N.L. nu a întreprins niciun demers pentru ca aceste lucrări să fie reluate și finalizate.

- Potrivit art. 14 din contractul de mandat dar și potrivit art. 1539 din vechiul C. civ. mandatarul răspunde de daune - interese ce ar deriva din neîndeplinirea mandatului, iar acestea raportate la art. 1085 rezultă că răspunderea mandatarului ca și cuantum nu poate fi decât cea prevăzută prin clauza penală din contractul de construire, contract de construire care a fost cunoscut, ba chiar impus ca formă de către A.N.L. și în vederea executării căruia s-a încheiat în mod expres contractul de mandat. - În ceea ce privește solidaritatea ce s-a invocat între cele două pârâte privind obligarea acestora la plata despăgubirilor contractuale, aceasta este fundamentată pe principiul dreptului comercial conform căruia solidaritatea în această materie se prezumă.

Intimata A.N.L. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat. Recursul este nefondat. Din examinarea motivelor de recurs, prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărârea legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamant. Potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ. modificarea hotărârii atacate poate fi admisă atunci când instanța interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Judecătorului nu îi este permis să treacă peste termenii conveniți de părți în contract, stabilind alte drepturi ori obligații, interpretând greșit actul de voință al părților sau atribuindu-i un alt înțeles decât cel voit de părți ori denaturând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Instanța de apel interpretând actele juridice deduse judecății - contractul de construire din 21 septembrie 2006, contractul de mandat H.C. din 2006 și contractul de cesiune din 6 iulie 2011 - nu a trecut peste voința clar exprimată a părților și nu a nesocotit principiul înscris în art. 969 C. civ., nefiind schimbată natura juridică a acestora, clauzele acestora fiind aplicate așa cum au fost concepute și redactate de părți. Art. 304 alin. (9) C. proc. civ. reglementează situația când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Instanța de apel, în mod judicios a reținut că nu sunt îndeplinește condițiile răspunderii civile contractuale a pârâtei A.N.L.

respectiv nu s-a dovedit de reclamant existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalitate între fată și prejudiciu, vinovăția. În ce privește pârâta A.N.L. instanța de apel a interpretat clauzele contractului de mandat în raport cu dispozițiile art. 1539 C. civ., art. 1085 C. civ. și starea de fapt stabilită, necenzurabilă în recurs reținând corect că pârâta și-a respectat obligațiile asumate prin contractul de mandat referitoare la urmărirea executării și finalizării lucrărilor, aceasta depunând toate diligentele conferite de mandat pentru ducerea mandatului la bun sfârșit și nu se poate reține nicio culpă cu privire la nefinalizarea locuinței reclamantului.

Corect s-a reținut că nu s-a făcut dovada nici a existentei și cuantumului vreunui prejudiciu rezultat din acest contract, în lipsa unei clauze contractuale stipulată expres în contractul de mandat, în baza căreia mandatarul să poată fi obligat la plata unor penalități de întârziere pentru nerespectarea de către constructor a termenului de finalizare a lucrării convenit de alte părți în contractul de construire. Curtea corect a considerat că, art. 10 din contractul de construire din 21 septembrie 2006 nu îi este opozabil intimatei - pârâte A.N.L. întrucât nu este parte în respectivul contract și nu există nici acordul la evaluarea anticipată a prejudiciului în cuantumul pretins de reclamant.

De asemenea nu există nicio prevedere în contractul de mandat din care să rezulte că pârâta A.N.L. va răspunde solidar cu constructorul pentru prejudiciile cauzate acestuia de către constructor. În ce privește respingerea cererii de antrenare a răspunderii civile contractuale a intimatei - pârâte SC I.R.C., se reține că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale. Instanța de apel a aplicat și interpretat corect prevederile art. 8 și 9 din contractul de cesiune, art. 982 C. civ., art. 1 din contractul de construire, reținând faptul că art. 10 din contractul de construire cesionat urma să-și producă efectele juridice specifice asupra cesionarei intimate pârâte din momentul încheierii contractului de cesiune în raport de termenul de finalizare a lucrări care urma să fie stabilit de comun acord cu beneficiarii prin intermediul unui act adițional.

Instanța a apreciat corect că nu poate fi reținută săvârșirea unei fapte ilicite de către pârâtă, nici prejudiciul și nici legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, și ca atare, nu poate fi obligată la plata unor penalități calculate pentru o perioadă când între părți nu existau raporturi contractuale și un termen scadent de finalizare a lucrărilor asumat de pârâtă, ca urmare a refuzului reclamantului de încheiere a unui act adițional la contractul de construire. Restul criticilor ce vizează reaprecierea situației de fapt se referă la netemeinicia hotărârii și nu la nelegalitatea soluției astfel că nu pot face obiectul controlului instanței de recurs. Pentru considerentele expuse se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. și în temeiul art. 312 C. proc. civ. înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantului S.V., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.V. împotriva Deciziei civile nr. 464 din 12 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2014.