TIZU v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
TIZU v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER (CtEDO, 2008)
©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (
www.csm1909.ro
) și al Institutului European din România” (
www.ier.ro
). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document
was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (
www.csm1909.ro
) and the European Institute of Romania (
www.ier.ro
). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Traducere din limba franceză
Consiliul Europei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Secția a III-a
HOTĂRÂRE
Cererea nr. 19144/05
prezentată de George TIZU
împotriva României
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secția a treia), statuând la data de 9 septembrie 2008 în cadrul unei camere formate din:
Josep Casadevall, președinte,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra, judecători,
și Stanley Naismith, grefier adjunct de secție,
Având în vedere cererea menționată anterior înaintată la data de 24 februarie 2005,
Având în vedere decizia Curții de a se prevala de
art. 29 alin. 3
din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei,
Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei,
După ce a deliberat asupra ei, a pronunțat următoarea hotărâre:
ÎN FAPT
Reclamantul, domnul George Tizu, este cetățean român, s-a născut în 1941 și locuiește la Constanța. Guvernul român (
Guvernul
) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.
Faptele, așa cum au fost expuse de părți, se pot rezuma după cum urmează:
În baza decretului nr. 92/1950, apartamentul nr. 4, situat la nr. 17 în str. Dacia din Constanța, aparținând bunicii reclamantului, a făcut obiectul unei naționalizări.
La 3 mai 2000, în urma unei acțiuni în revendicare imobiliară, reclamantul a obținut o hotărâre judecătorească definitivă care a constatat ilegalitatea naționalizării și a dispus ca autoritățile să-i restituie, între altele, apartamentul în litigiu.
În ciuda recunoașterii judiciare definitive a dreptului său de proprietate, reclamantul s-a văzut în imposibilitatea de a recupera apartamentul susmenționat deoarece, în cadrul Legii nr. 112/1995 statul l-a vândut la 12 noiembrie 1996 chiriașului care-l ocupa.
La 10 octombrie 2000 reclamantul a cerut instanțelor să constate nulitatea vânzării bunului. El menționa că naționalizarea fiind abuzivă și ilegală, statul nu putea fi proprietarul legitim al bunului și, prin urmare, nu-l putea vinde legal.
La sfârșitul procesului, printr-o decizie din 30 noiembrie 2004, Curtea de Apel Constanța, recunoscând dreptul de proprietate al reclamantului, a respins acțiunea sa pe motiv că chiriașul era un cumpărător de bună credință. Curtea de Apel nu a acordat nicio despăgubire reclamantului.
PLÂNGERE
Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de o atingere adusă dreptului la respectarea bunurilor sale. El menționează că se află în imposibilitatea de a beneficia de bunul său, deoarece statul l-a vândut unui terț.
ÎN DREPT
La 23 mai 2006 reclamantul și-a exprimat dorința de a ajunge la o înțelegere amiabilă în prezenta cauză. La 4 septembrie 2006 Guvernul s-a declarat de asemenea favorabil unei soluționări amiabile.
La 5 martie 2008 grefa a trimis părților declarații în vederea unei soluționări amiabile a cauzei.
La 27 martie 2008 Curtea a primit declarația următoare
semnată de partea reclamantă:
«
Subsemnatul, George Tizu, constat că Guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 35.000 euro în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda statului pârât
la cursul de schimb aplicabil la data plății și va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu
art. 37 alin. 1
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective se va plăti o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.
Accept această propunere și renunț de altfel la orice pretenție împotriva României în privința faptelor aflate la originea cererii respective. Declar cauza definitiv soluționată.»
La 11 iulie 2008 Curtea a primit de la Guvern declarația următoare:
«
Declar că Guvernul român se oferă să plătească domnului George Tizu, cu titlu gratuit, suma de 35.000 euro în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda statului pârât
la cursul de schimb aplicabil la data plății și va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu
art. 37 alin. 1
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va însemna soluționarea definitivă a cauzei.
»
Curtea ia act de soluționarea pe care amiabilă la care au ajuns părțile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenția și Protocoalele sale și nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1
in fine
din Convenție). Prin urmare, decide să scoată cererea de pe rol.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,
ÎN UNANIMITATE:
Decide să scoată cererea de pe rol.
Josep Casadevall,
președinte
Stanley Naismith,
grefier adjunct de secție