AFFAIRE BINDEA c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

05.05.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE BINDEA c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

ROMÂNIA (solicitarea nr 32297/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 5 mai 2009 DEFINITIVF 05/08/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Bindea c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemela, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și de Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 7 aprilie 2009, Renunță la hotărâre aici, adoptat la această dată procedural La origine a cauzei se află o cerere (n 32297/04) îndreptată împotriva României și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnul Viorel Bindea și domnul Maria Magdalena Bindea ( Au sesizat Curtea la data de august 2004 în temeiul articolului 34 din Convenia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăilor fundamentale (precum și a Conveniei privind drepturile omului). Reclamanii sunt reprezentai de domnul Anișoara Bindea, avocată la București. Guvernul român (atmosfera) este reprezentat de agentul său, dl Razvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamanții susțin necunoașterea principiului securității rapoartelor juridice și a dreptului acestora la respectarea bunurilor din cauza anulării unei decizii definitive care le-a fost în favoarea ca urmare a acțiunii în anulare a procurorului general. La 27 noiembrie 2006, președintele celei de a treia secțiuni a decis să În plus, s-a decis ca camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fondul cauzei. În 2002, Curtea de Apel din Brașov a dat curs cererii de revendicare a unei proprietăți imobiliare, pe care statul o luase în mod ilegal în 1985, pe baza decretului de naționalizare 223/1974. La o dată nespecificată după data la care hotărârea menționată anterior a devenit definitivă, procurorul general introducea o acțiune în anulare împotriva hotărârii din iunie 2002, subminând necunoașterea de către instanțele naționale care judecaseră inițial acțiunea în revendicare a reclamanților, a dispozițiilor legilor speciale în materie de proprietate nr. 112/1995 și 10/2001. Printr-o hotărâre definitivă din 9 martie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a primit acțiunea procurorului general și, pe fond, a respins acțiunea în revendicare a reclamanților. Înalta Curte a susținut că Curtea a dat o interpretare eronată probelor vărsate de părțile la dosarul cauzei și a considerat că În conformitate cu Decretul de naționalizare nr. 223/1974. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT Dispozițiile legale relevante în speță sunt descrise în Hotărârile Masinexport Import Industrial Group SA c. România (n 22687/03, 22, 1 decembrie 2005), Strain și altele România 57001/00, § 26, 21 iulie 2005), Peduraru România 63252/00, § 38, 53, 1 decembrie 2005) și Tudor c. România 29035/05, § 15 2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție a adus atingere principiului securității rapoartelor juridice, garantat prin art. 6 1 din Convenție, care dispune de orice persoană care are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) cu privire la admisibilitate 11. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 3 din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil. Pe fond 12. Recunoscând că dreptul la un proces echitabil implică, de asemenea, respectarea principiului securității rapoartelor juridice și că Curtea a sancționat deja reexaminarea de către Curtea Supremă de Justiție a unei hotărâri definitive ca urmare a unei acțiuni în anulare Brumãrescu România, [GC], nr 28342/95, CEDO 1999-VII], Guvernul subliniază că această cale de atac a fost eliminată în 2003 din CPC. 13. Reclamanții susțin că, prin luarea în considerare a acțiunii în anulare a procurorului general, Curtea Supremă de Casație și Justiție a efectuat o nouă examinare a cauzei și pe care a evaluat în mod eronat înscrisurile din dosar și faptele litigiului pe care le-au sesizat instanțele naționale. 14. În mai multe cauze care ridică probleme similare cu cele ale prezentei specii, Curtea a ajuns la concluzia încălcării articolului 1 din Convenție, din cauza rejudecării, ca urmare a unei acțiuni în anulare formulate de procurorul general, a soluției date definitiv unui litigiu (a se vedea, printre altele, Bruscu, citată anterior, § 61, Mașinexportimport Industrial Group , citată anterior, § 32, și Piata Bazar Dorobanti SRL c. România, n 37513/03, 23, 4 octombrie 2007). 15. După examinarea prezentei cauze, Curtea consideră că În special, aceasta arată că Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată de procurorul general, a examinat cauza și că, printr-o interpretare diferită a documentelor depuse la dosar, a anulat, la 9 martie 2004, hotărârea pronunțată în ultimă instanță la iunie 2002 de către Curtea de Apel București care primise inițial acțiunea în revendicare a bunului imobil în litigiu 16. Având în vedere cele de mai sus și elementele din dosar, Curtea concluzionează că anularea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei definitive menționate anterior a încălcat principiul securității rapoartelor juridice, aducând atingere dreptului reclamanților la un proces echitabil. 17. Astfel, s-a încălcat art. 6 1 din Convenție. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 18 Reclamanții denunță o încălcare a dreptului lor la respectarea proprietăților lor, pe motiv că inițierea acțiunii în anulare le-a privat dreptul lor de proprietate asupra proprietății asupra proprietății lor asupra proprietății respective. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 19. Guvernul a susținut că a existat o ingerință disproporționată în dreptul reclamanților la respectarea bunurilor lor. 20. Având în vedere legătura dintre acest aspect și cel întemeiat pe art. 6 1 din convenție, pe circumstanțele din speță, precum și pe constatarea privind încălcarea dreptului reclamanților la securitatea rapoartelor juridice (punctul 15-17 litera (c) Mai sus), Curtea consideră că este necesar să se declare că prezentul termen este admisibil, dar că nu este necesar să se stabilească dacă, în speță, a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, mutatis mutandis, Stancu c. România, 3030/02, § 48, 29 aprilie 2008). III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 21. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamanții solicită restituirea în natură a bunului imobil în litigiu și solicită, de asemenea, 20 000 EUR (EUR) pentru lipsa de câștig pe care îl consideră a fi suferit și pentru a compensa suferința care rezultă în special din decizia Înaltei Curți Supreme de Casație și Justiție de a primi recursul în anulare formulat de procurorul general 23. Guvernul prezintă un raport de experiență care evaluează imobilul la 116 694 EUR. Acesta consideră că o eventuală hotărâre a Curții care constată o încălcare ar putea constitui, în sine, o reparație satisfăcătoare a prejudiciului moral pe care l-ar fi suferit reclamanții. 24. Curtea reamintește că, în caz de încălcare a dispozițiilor articolului Convenției, aplicarea principiului restitutio in uirum implică ca reclamanții să fie plasați, cât mai mult posibil, într-o situație echivalentă cu cea în care s-ar afla și-ar fi găsit locul în care ar fi respectat cerințele acestei dispoziții (Piersack c. Belgia (art. 50), Hotărârea din 26 octombrie 1984, § 12, seria A n 85). 25. Într-un caz similar în care aceasta a ajuns la concluzia încălcării articolului 6 § 1 menționat anterior, Curtea a constatat că, prin acțiunea în revizuire prevăzută la art. 322 9 din CPC, dreptul român permite restabilirea situației existente înainte ca încălcarea constatată a articolului. În lumina rolului său subsidiar, Curtea a considerat că reclamanta trebuie mai întâi să sesizeze instanțele interne în conformitate cu dispozițiile menționate anterior ( Sfrijan c. România, n 20366/04, § 48, 22 noiembrie 2007). Având în vedere circumstanțele din speță, Comisia consideră că aceeași abordare se impune în prezenta cauză și că ar trebui respinsă cererea reclamanților pentru prejudicii materiale. 26. Pe de altă parte, Comisia consideră că reclamanții au suferit un prejudiciu moral din cauza necunoașterii principiului securității rapoartelor juridice și, prin urmare, a dreptului lor la un proces echitabil. Statuând în echitate, astfel cum se prevede la art. 41, aceasta alocă împreună reclamanților 2 000 EUR în acest sens. Reclamanții nu au depus o cerere de rambursare a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată prezentate în procedurile desfășurate în fața instanțelor interne sau în fața Curții. Interese moratorii 28. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN ACEASTA , CURȚA, ÎN LÂNGĂ UNANIMITATE, declară cererea admisibilă cu privire la obiecțiunile întemeiate pe art. 6 alineatul (1) din Convenție și pe art. 1 din Protocolul 1 la Convenție A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A spus că nu este cazul să se ia în considerare ânchiderea de la art. 1 din Protocolul 1 la Convenția așa-numită în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în temeiul articolului 44 2 din Convenție, 2 000 EUR (două mii de euro) care urmează să fie convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului, pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 5 mai 2009, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte