ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 177/2021

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 223 din data de 15 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul A., l-a obligat pe contestator la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare și a reținut onorariul avocatului din oficiu în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, din rezultatul verificărilor efectuate în sistemul Ecris că, anterior formulării contestației la executare ce face obiectul prezentei cauze, contestatorul A. a formulat mai multe asemenea cereri, aferente dosarelor nr. x/2019 având ca obiect înlocuire detențiune pe viață (art. 584 C. proc. pen.) și nr. x/63/2014, având ca obiect contestație la executare (art. 598 C. proc. pen.).

Pe rolul Curții de Apel Craiova a fost înregistrat Dosarul nr. x/2019 având ca obiect contestație la executare, condamnatul contestator solicitând, în cadrul unei cereri cu caracter identic, înlocuirea pedepsei detențiunii pe viață.

Prin Sentința penală nr. 135 din 29 mai 2019 instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată, constatând că, prin Sentința penală nr. 237/F din 24 mai 2013 a Curții de Apel București, o contestație privind conversia pedepsei recunoscute a fost respinsă cu autoritate de lucru judecat, reținându-se că "în procedura de recunoaștere a hotărârii penale pronunțate în dosarul nr. x de Tribunalul Frankenthal, autoritățile germane au comunicat că Republica Federală Germania, prin declarația formulată în baza dreptului acordat de art. 3 alin. (3) din Convenția de la Strasbourg, a exclus procedura modificării pedepsei prevăzute de art. 9 alin. (1) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate (...). Eroarea intervenită la încadrarea faptei în dispozițiile legii române realizată la data recunoașterii hotărârii germane nu reprezintă o cauză de micșorare a pedepsei recunoscute în condițiile solicitate de autoritățile germene, hotărârea de recunoaștere intrând în puterea lucrului judecat."

Pentru aceste motive, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 599 alin. (5) din C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat contestație, în termen legal, condamnatul A., fără a arăta motivele pe care își întemeiază calea de atac.

În dezbateri, apărătorul desemnat din oficiu a reiterat argumentele aduse în fața instanței de fond, respectiv faptul că se impune adaptarea pedepsei recunoscute.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este un mijloc jurisdicțional de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării hotărârii, pe această cale putându-se invoca numai aspecte ce țin de executarea acestora, iar nu și de legalitatea și temeinicia lor.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., împotriva executării unei hotărâri penale se poate face contestație când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, cererea condamnatului trebuie să cuprindă situațiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripția executării pedepsei, grațierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micșorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

Însă, conform art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., cauzele de stingere sau de reducere a pedepsei nu pot fi invocate repetat, cererile ulterioare de contestație la executare fiind inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

În speță, contestatorul-condamnat a formulat, succesiv, mai multe contestații la executare întemeiate pe aceleași motive, ultima dintre acestea fiind soluționată prin Sentința nr. 135 din 29 mai 2019 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019. Prin urmare, prezenta contestație la executare, întemeiată pe aceleași motive și apărări, este inadmisibilă, în cauză operând efectele autorității de lucru judecat.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul-condamnat A..

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de contestatorul-condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 223 din data de 15 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2021.

GGC - CL