ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5/2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 11 martie 2019 pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., C. S.A. prin lichidator judiciar D. și Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâților primilor doi pârâți, în solidar, la plata sumei de 180.292,25 euro (echivalentul a 855.780,83 RON la cursul de la momentul înregistrării acțiunii), reprezentând prețul necesar achiziționării protezelor I, II și III și a cheltuielilor de întreținere aferente acestora pe perioada de 5 ani de valabilitate a protezelor I și II și de 2 ani pentru proteza III, la plata sumei totale de 779.675,86 euro (echivalentul la data acțiunii al sumei de 3.698.782,27 RON), reprezentând prețul și întreținerea protezei I aferente unui număr de 7 cicluri complete a câte 5 ani la care este necesară înlocuirea protezei I, suma incluzând întreținerea aferentă celor 7 cicluri de câte 5 ani, la plata sumei de 475.213,06 euro (echivalent la data acțiunii a 2.254.410,75 RON) cu titlu de preț și întreținere pentru 7 cicluri de câte 5 ani la care este necesară înlocuirea protezei II, suma incluzând întreținerea aferentă celor 7 cicluri, la plata sumei de 188.969,04 euro (echivalent la data acțiunii al 896469,12 RON) reprezentând prețul și întreținerea unui număr de 9 cicluri de câte 4 ani la care este necesară înlocuirea protezelor III și obligarea acelorași pârâți, în solidar, la plata sumei de 1.500.000 euro (echivalentul la data acțiunii al sumei de 7.116.000 RON) cu titlu de daune morale în legătură directă cu prejudiciul grav suferit de reclamantă, soldat cu o infirmitate permanentă.

Prin sentința nr. 1440 din 17 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta C. S.A., prin lichidator judiciar D., s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., C. S.A., prin lichidator judiciar D. și Fondul de Garantare a Asiguraților.

Prin decizia nr. 254 A din 08 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 1440 din 17 decembrie 2019 a Tribunalului Mureș, secția civilă, s-a anulat hotărârea atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Împotriva deciziei nr. 254 A din 08 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Recurentul-pârât și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, reținând cauza spre soluționare, respingerea apelului declarat de reclamanta A. și menținerea, ca temeinică și legală, a soluției pronunțate de Tribunalul Mureș.

În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, data inițială a dosarului fiind ulterioară datei de 21 decembrie 2018, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispozițiile art. 493 C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru.

Prin rezoluția din 03 noiembrie 2020 s-a stabilit termen la data de 13 ianuarie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității căii de atac, în raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul, prin raportare la dispozițiile legale anterior menționate, Înalta Curte reține următoarele:

Instanța de judecată a fost sesizată cu soluționarea unei acțiuni în răspundere civilă delictuală formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., C. S.A. prin lichidator judiciar D. și Fondul de Garantare a Asiguraților.

Prin toate capetele de cerere ce constituie obiectul acțiunii, reclamanta, în calitate de victimă a unui accident de circulație, a înțeles să solicite instanței de judecată obligarea pârâților B. și C. S.A., prin lichidatorul judiciar, la plata de despăgubiri pentru prejudiciul suferit în urma accidentului descris în motivele cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivelor cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat, totodată, următoarele:

"Reclamanta a chemat în judecată și Fondul de Garantare a Asiguraților (F.G.A.) pentru opozabilitate, cum de altfel se poate observa din conținutul pct. 1-6 din petitul acțiunii unde nu se solicită obligarea F.G.A. Chemarea în judecată pentru opozabilitate își are cauza în incidentul generat de către F.G.A. care la punerea în executare a sentinței civile nr. 1022/2017, din 30.10.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Luduș a invocat inopozabilitatea pentru a nu se conforma sentinței, iar după contestarea refuzului, a dispus plata fără cheltuielile de judecată ca și cum apărarea printr-un avocat a drepturilor reclamantei ar constitui o nelegalitate".

Așadar, prezentul litigiu este unul născut în materia asigurărilor, fiind vorba despre un litigiu izvorât dintr-un raport de asigurare, în considerarea unui contract de asigurare valabil încheiat și a producerii riscului asigurat.

În primă instanță, litigiul a fost soluționat prin sentința civilă nr. 1440 din 17 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă, iar în apel, prin decizia civilă nr. 254 A din 08 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă. Împotriva deciziei pronunțate de către instanța de apel a înțeles să exercite recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Art. 483 alin. (2) din Codul de procedură, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanței de fond, respectiv 11 martie 2019, prevede că "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, hotărârile judecătorești pronunțate în materia asigurărilor nu sunt supuse recursului, urmare a modificării legislative introduse prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018.

Așadar, începând cu data intrării în vigoare a modificărilor aduse C. proc. civ. prin acest act normativ - 21 decembrie 2018 - în materiile prevăzută expres de alin. (2) al art. 483, inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului este suprimată, noile reguli de procedură aplicându-se, evident, doar cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 310/2018, art. 24 din C. proc. civ. statuând că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămânând supuse acelei legi (art. 25 din cod).

Față de dispozițiile legale mai sus evocate, se constată că pentru litigiile având ca obiect cereri în materia asigurărilor au fost instituite două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

Astfel, decizia civilă nr. 254 A din 08.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, prin care a fost respins apelul îndreptat împotriva soluției instanței de fond într-un litigiu din materia asigurărilor, nu este supusă căii de atac a recursului, fiind definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că data depunerii cererii de chemare în judecată este 11 martie 2019 și că prezentul litigiu este unul născut în materia asigurărilor, în considerarea unui contract de asigurare valabil încheiat și a producerii riscului asigurat, hotărârea pronunțată în apel de Curtea de Apel Târgu Mureș este definitivă, întrucât prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. înlătură expres posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunțate în litigii din materia asigurărilor.

Se mai reține că, în raport de dispozițiile art. 457 alin. (2) din C. proc. civ. potrivit cărora "Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege", mențiunea în cuprinsul deciziei atacate a faptului că părțile au deschisă calea de atac a recursului nu are niciun efect asupra admisibilității căii de atac, potrivit celor mai sus-arătate.

Prin urmare, mențiunea greșită din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac ce poate fi exercitată de către părți nu poate crea acestora un drept nerecunoscut de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale, în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

În concluzie, constatând că hotărârea pronunțată în apel nu putea fi atacată cu recurs deoarece legiuitorul a suprimat expres această cale de atac în privința litigiilor izvorâte din contracte de asigurare, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva deciziei nr. 254 A din 08.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva deciziei nr. 254 A din 08.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 ianuarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.