ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5717/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 4152 din 25 octombrie 2012, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a CAF. Împotriva acestei sentințe civile reclamanta T.V. a formulat recurs, apreciind hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală și solicitând modificarea acesteia în sensul judecării cauzei la Tribunalul București.

Primul termen stabilit aleatoriu la 15 aprilie 2013 a fost preschimbat la solicitarea recurentei reclamante pentru data de 21 ianuarie 2013, pentru considerentele expuse în Încheierea din cameră de consiliu din data de 3 decembrie 2012. Intimații pârâți nu au formulat întâmpinare, dar prin Notele scrise, Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil în raport de dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ. Prin Sentința nr. 268 din 21 ianuarie 2013, Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității recursului și a respins recursul promovat de recurenta-reclamantă T.V. împotriva Sentinței civile nr. 4152 din 25 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal ca inadmisibil.

Curtea a constatat că sentința civilă recurată este o hotărâre de declinare a competenței, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciind că nu are competența materială de a judeca cererea formulată de reclamanta T.V. Conform dispozițiilor art. 158 alin. (3), astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, „Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent”. A reținut Curtea că Sentința civilă nr. 4152 din 25 octombrie 2012 nu este supusă niciunei căi de atac.

Împotriva Deciziei nr. 268 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs T.V. solicitând anularea acesteia. Recursul este inadmisibil. În considerentele Sentinței civile nr. 7259 din 3 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, secția Civilă, în Dosarul nr. 5078/301/2013, s-a reținut că prin precizarea depusă în ședința din 3 mai 2013, petenta T.V. a indicat obiectul acțiunii în temeiul căreia a fost constituit dosarul anterior menționat, în sensul că solicită anularea Deciziei nr. 268 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 32710/3/2012, decizie pronunțată în soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 4152 din 25 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în același dosar.

A mai reținut instanța că, față de precizarea petentei și în raport cu dispozițiile art. 4 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, calificând astfel cererea petentei, așa cum a fost precizată, ca fiind recurs. Înalta Curte sesizată cu recursul de față și procedând la verificarea acestuia a constatat faptul că este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

În conformitate cu dispozițiile Codului de Procedură Civilă, în prezent sunt instituționalizate mai multe căi de atac a hotărârilor judecătorești, și anume apelul, recursul, contestația în anulare, revizuirea și recursul în interesul legii. Codul de procedură civilă reglementează în Titlul V - Capitolul I recursul (art. 299 - 316), cale extraordinară de atac, iar în articolul 299 se precizează ce hotărâri sunt supuse recursului. Conform dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicționale sunt supuse recursului. Rezultă astfel, că hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit dispozițiilor citate, pot fi atacate cu recurs.

În cauză hotărârea a cărei anulare s-a cerut este irevocabilă și în consecință, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării unui nou recurs. Prin urmare, nu există posibilitatea de a se declara recurs împotriva unei hotărâri date în recurs și aceasta deoarece în temeiul art. 377 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, deci nesusceptibile de recurs. În aceste condiții, în raport cu dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de T.V. împotriva Sentinței nr. 268 din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.V. împotriva Sentinței nr. 268 din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2013. Procesat de GGC - LM