ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5701/2013

Asupra conflictului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată sub nr. 8802/121/2010 la Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ reclamanta SC A. SRL Galați a solicitat în contradictoriu cu pârâții SC A.A. SA, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale București pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei MADR la efectuarea procedurii necesare în vederea adoptării Hotărârii de Guvern ce constată starea de calamitate în județul Galați pentru suprafețele asigurate de societate. A mai solicitat obligarea Guvernului României să adopte hotărârea de Guvern ce constată starea de calamitate, obligarea tuturor pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 353.949,59 RON reprezentând pierderile suportate de societate, cu majorări de întârziere și actualizare până la momentul plății efective a despăgubirii.

În susținerea acțiunii reclamanta a învederat că în anii agricoli 2008 și 2009 a încheiat două polițe de asigurare cu pârâta SC A.A. SA, prin care a înțeles să asigure producția de porumb și floarea soarelui, pentru riscurile standard, dar și pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 381/2002 privind asigurările producătorilor agricoli în caz de calamități.

Conform Proceselor-verbale de constatare și evaluare a culturilor agricole nr. 1180 din 6 octombrie 2008 și 1222 din 18 noiembrie 2008, semnate și avizate de toate organele competente, inclusiv de asigurător culturile asigurate de societate au fost afectate de seceta excesivă complexă pe o suprafață medie de 66,47% la floarea soarelui și respectiv 55% la porumb, iar în anul agricol 2009 în procent de 63,25% pentru cultura de floarea soarelui și 59,73% pentru cultura de porumb conform Proceselor-verbale de constatare și evaluare la culturile agricole nr. 3192 din 1 octombrie 2009 și 3192 din 1 octombrie 2009, semnalate și avizate de toate organele competente, inclusiv de asigurător.

A mai menționat reclamanta că Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Galați prin Adresa nr. 2374 din 31 august 2009 a transmis situația suprafețelor afectate de secetă excesivă persistentă în timp pe culturi asigurate și a solicitat față de această situație, declararea în județul Galați a stării de calamitate naturală a fenomenului Secetă pentru culturile înființate în anul agricol 2008 - 2009, dar în ciuda acestor demersuri, precum și a intervențiilor legale efectuate de Asociația Producătorilor Agricoli, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu a îndeplinit procedura necesară adoptării unei Hotărâri de Guvern prin care să declare zonă calamitată în județul Galați, pentru a putea beneficia de sumele cuvenite conform polițelor de asigurare sus-menționate.

Prin Sentința nr. 2365 din 26 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 8802/121/2010 a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Galați. Pentru a hotărî astfel Tribunalul Galați a reținut că soluția se impune și față de capătul de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 381/2002 întrucât impune analiza existenței sau inexistenței unei obligații de dezdăunare în sarcina unei autorități publice centrale care poate fi realizată, stabilită și eventual dispusă doar de instanța de contencios administrativ competentă. Pe rolul Curții de Apel Galați la data de 21 noiembrie 2011 reclamanta a depus cerere completatoare prin care a indicat ca temei juridic distinct dispozițiile art. 998 și 999 C. civ.

pentru capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea în termen a obligațiilor punctuale ce le reveneau ca urmare a contractului de asigurare încheiat cu reclamanta. Prin întâmpinarea depusă la dosarul Tribunalului Galați dar și la cel al Curții de Apel Galați, ulterior completării acțiunii de către reclamantă s-a invocat excepția inadmisibilității prezentei acțiuni pentru lipsa procedurii prealabile. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 47 din 26 ianuarie 2012 Curtea de Apel Galați a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.

În speța de față reclamanta a solicitat pârâtului Guvernul României emiterea unui act administrativ și repararea pagubei cauzate prin omisiunea emiterii respectivului act. A reținut Curtea că dreptul la acțiune al reclamantei se naște după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamația administrativă sau după expirarea termenului legal de soluționare a cererii. În opinia instanței reclamanta trebuie să facă dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile și să depună la dosar dovada înregistrării cererii prealabile, în conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 554/2004. A reținut instanța că în cauza de față reclamanta a recunoscut că nu a îndeplinit procedura prealabilă dar a arătat că această procedură nu este obligatorie față de motivarea în drept a acțiunii.

În opinia instanței chiar dacă reclamanta și-a completat ulterior temeiul juridic al acțiunii prin invocarea dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ. ca temei de drept material pentru obligarea pârâtelor la despăgubiri pentru neîndeplinirea obligațiilor impuse de Legea nr. 381/2002, a reținut că acest capăt de cerere este subsidiar cererilor principale formulate în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Guvernul României, care sunt autorități centrale. A concluzionat Curtea, chiar și în condițiile completării temeiului juridic al acțiunii, Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ rămâne dreptul comun în materie de reguli procedurale aplicabile în cazul în care pe rolul unei instanțe de drept administrativ se formulează o acțiune prin care se solicită obligarea unei autorități centrale să emită un act administrativ.

Astfel în opinia instanței necesitatea parcurgerii procedurii prealabile rămâne o condiție prealabilă promovării acțiunii în instanță. 3. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Galați a declarat recurs SC A. SRL, pentru motive ce pot fi încadrate la art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta consideră că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, motiv pentru care se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În considerentele recursului, se arată că Legea nr. 381/2002 ce a constituit temeiul juridic al acțiunii, a fost abrogată pe parcursul soluționării cauzei, motiv pentru care s-a formulat o cerere de completare a acțiunii, cu indicarea dispozițiilor art. 998 și 999 C. civ.

și limitarea acțiunii exclusiv la capătul de cerere privind obligarea pârâtelor, în solidar, la plata prejudiciului cauzat datorită atitudinii culpabile de a nu finaliza procedura prevăzută de Legea nr. 381/2002. Față de această limitare a obiectului acțiunii, recurenta consideră că nu se mai impune analizarea excepțiilor invocate de pârâte, deoarece toate acestea se refereau la temeiul juridic inițial al acțiunii, Legea nr. 381/2002. Excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile este și nefondată, deoarece Legea nr. 554/2004 modificată și completată nu obligă la realizarea procedurii în situația refuzului de emitere a unui act administrativ. Recurenta-reclamantă a invocat în timpul soluționării recursului motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Tecuci. În susținerea acestui motiv de recurs, se invocă modificarea obiectului acțiunii și a temeiului juridic al acesteia, renunțarea la dispozițiile Legii nr. 554/2004 și înlocuirea cu prevederile dreptului comun, respectiv art. 998 - 999 C. civ. 4. Apărările formulate de intimații-pârâți SC A. SA, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală și Guvernul României 4.1. Întâmpinarea depusă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Partea solicită respingerea recursului ca nefondat, reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ.

4.2. Întâmpinarea formulată de pârâta Societatea de Asigurare-Reasigurare A. SA. Prin întâmpinare se solicită respingerea recursului ca nefondat, obligația de despăgubire revine M.A.D.R., prevederile art. 998 - 999 C. civ. nu sunt îndeplinite, nu sunt întrunite cumulativ condițiile de antrenare a răspunderii delictuale. 4.3. Întâmpinarea depusă de pârâtul Guvernul României. Intimatul invocă excepția nulității recursului pentru neplata taxei de timbru și a neindicării motivelor de recurs. Pe fondul cererii, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii. În subsidiar, intimatul arată că cererea completatoare a fost formulată tardiv, iar acțiunea este inadmisibilă.

Legea nr. 381/2002 nu a mai putut fi aplicată din anul 2010. Se mai arată că Guvernul României nu are calitate procesuale pasivă față de capetele 1 și 3 ale acțiunii introductive. II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată 1. Excepția nulității recursului din perspectiva nemotivării și a netimbrării este nefondată Recurenta-reclamantă și-a întemeiat inițial recursul pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. și, ulterior, pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., iar taxa de timbru și timbrul judiciar au fost depuse la dosar. 2. Cu privire la motivul de recurs de ordine publică întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. Din actele dosarului, rezultă că reclamanta a solicitat, în temeiul Legii nr. 381/2002 și a Legii nr. 554/2004 modificată și completată, obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale să efectueze procedura necesară în vederea adoptării hotărârii de guvern ce constată starea de calamitate și obligarea pârâtului Guvernul României să adopte hotărârea de guvern ce constată starea de calamitate și obligarea, în solidar, a pârâților la plata sumei de 353.949,59 RON reprezentând despăgubiri. În fața Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în termen legal, reclamanta și-a completat acțiunea prin indicarea în temeiul juridic reprezentat de dispozițiile art. 998, 999 C. civ., ca urmare a abrogării Legii nr. 381/2002 și implicit a limitării cererii exclusiv la obligarea pârâților la plata despăgubirilor.

Efectul renunțării reclamantei la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 554/2004 modificată și completată conduce la apariția unui incident procedural ce trebuia să fie reținut și pus în discuție de către judecătorul de contencios administrativ. Împrejurarea modificării temeiului juridic al acțiunii și a restrângerii acesteia numai la capătul de cerere referitor la despăgubiri, astfel cum explicitează recurenta-reclamantă prin motivele de recurs reprezintă un motiv pertinent de critică a sentinței instanței de fond, ce a soluționat cauza în mod greșit din perspectiva legii contenciosului administrativ. Față de acestea, se va constata întrunirea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. și admiterea recursului față de dispozițiile art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Tecuci, devenită competentă conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 47 din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare a Judecătoria Tecuci. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 iunie 2013. Procesat de GGC - LM