ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5595/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5595/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea introductivă adresată Tribunalului Gorj, reclamantele F. (P.) E., P. (J.) C., S. (T.) N., A. (P.) M., M.C.M. au chemat în judecată U.S.H. și Ministerul Educației, Tineretului și Sportului, solicitând obligarea pârâților la eliberarea diplomelor de licență, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și a daunelor cominatorii în cuantum de 50 RON pe fiecare zi de întârziere pentru fiecare dintre reclamanți, până la eliberarea actelor de studii respective.
2. Hotărârea Tribunalului Prin Sentința nr. 4853 din data de 26 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7552/95/2012 a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., Curțile de Apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele emise de autoritățile și instituțiile centrale, iar Ministerul Educației, Tineretului și Sportului fiind o autoritate centrală, instanța a apreciat că cererea introductivă trebuia adresată Curții de Apel Craiova, competentă să o soluționeze.
De asemenea, a apreciat instanța că nici în ceea ce privește pârâta U.S.H., competența de soluționare a cauzei nu aparține Tribunalului Gorj, deoarece universitatea are sediul în București, iar pe raza de competență teritorială a Tribunalului Gorj nu are nici un sediu, concluzionând astfel că instanța sesizată nu are nici competență teritorială. 3. Hotărârea Curții de Apel Craiova Prin Sentința nr. 39 din 28 ianuarie 2013 a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții F. (P.) E., P. (J.) C., S. (T.) N., A. (P.) M. și M.C.M. în contradictoriu cu pârâții U.S.H. și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.
Instanța a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat ÎCCJ, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor la diplomă, precum și a daunelor cominatorii în cuantum de 50 RON pe fiecare zi de întârziere pentru fiecare dintre reclamanți, până la eliberarea actelor de studii respective, reclamanți care au urmat în perioada 2006 - 2009 cursurile Facultății de Psihologie și Pedagogie ale U.S.H.
din București, cu durata de 3 ani. A reținut Curtea de Apel faptul că pârâta U.S.H. este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. Instanța a constatat că prin Legea nr. 443/2002 a fost înființată U.S.H. din București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, constatând că U.S.H. nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale.
De altfel, niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuție. A apreciat Curtea că o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale. Prin urmare, a apreciat instanța că este competent Tribunalul Gorj să soluționeze acest litigiu de contencios administrativ, față de împrejurarea că U.S.H. este o autoritate publică locală și având în vedere faptul că reclamanții au optat pentru instanța de la domiciliul lor, nu se mai poate pune în discuție competența teritorială a instanței în soluționarea cauzei. II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 20, 21, 22 C. proc.
civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente cauzei, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece același litigiu.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată al prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor la diplomă, precum și la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 RON, pe fiecare zi de întârziere pentru fiecare dintre reclamanți, până la eliberarea actelor de studii respective. Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ ce trebuie emis de o autoritate publică locală, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul ce va emite actul. Având în vedere considerentele expuse, cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții F. (P.) E., P. (J.) C., S. (T.) N., A. (P.) M., M.C.M. în contradictoriu cu pârâții U.S.H. - Facultatea de Psihologie și Ministerul Educației Naționale în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2013. Procesat de GGC - CL
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.