ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5595/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5595/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin acțiunea introductivă adresată
Tribunalului Gorj, reclamantele F. (P.) E., P. (J.) C., S. (T.) N., A. (P.) M.,
M.C.M. au chemat în judecată U.S.H. și Ministerul Educației, Tineretului și
Sportului, solicitând obligarea pârâților la eliberarea diplomelor de licență,
în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, sub sancțiunea prevăzută
de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și a daunelor cominatorii în
cuantum de 50 RON pe fiecare zi de întârziere pentru fiecare dintre reclamanți,
până la eliberarea actelor de studii respective.
Hotărârea
Tribunalului
Prin Sentința nr.
4853 din data de 26 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr.
7552/95/2012 a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată din oficiu
și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de
Apel Craiova.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ.,
Curțile de Apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de
contencios administrativ privind actele emise de autoritățile și instituțiile
centrale, iar Ministerul Educației, Tineretului și Sportului fiind o autoritate
centrală, instanța a apreciat că cererea introductivă trebuia adresată Curții
de Apel Craiova, competentă să o soluționeze.
De asemenea, a
apreciat instanța că nici în ceea ce privește pârâta U.S.H., competența de
soluționare a cauzei nu aparține Tribunalului Gorj, deoarece universitatea are
sediul în București, iar pe raza de competență teritorială a Tribunalului Gorj
nu are nici un sediu, concluzionând astfel că instanța sesizată nu are nici
competență teritorială.
Hotărârea Curții
de Apel Craiova
Prin Sentința nr. 39
din 28 ianuarie 2013 a fost declinată competența de soluționare a cauzei
privind pe reclamanții F. (P.) E., P. (J.) C., S. (T.) N., A. (P.) M. și M.C.M.
în contradictoriu cu pârâții U.S.H. și Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios
administrativ și fiscal.
Instanța a constatat
existența unui conflict negativ de competență și a sesizat ÎCCJ, secția
contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de
competență.
Pentru a pronunța
această hotărâre instanța a reținut că obiectul prezentului litigiu de
contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de învățământ
superior la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor la diplomă,
precum și a daunelor cominatorii în cuantum de 50 RON pe fiecare zi de
întârziere pentru fiecare dintre reclamanți, până la eliberarea actelor de
studii respective, reclamanți care au urmat în perioada 2006 - 2009 cursurile
Facultății de Psihologie și Pedagogie ale U.S.H. din București, cu durata de 3
ani.
A reținut Curtea de
Apel faptul că pârâta U.S.H. este încadrată în noțiunea de autoritate publică,
în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 554/2004, care
include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit
legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze
un serviciu public, în regim de putere publică.
Instanța a constatat
că prin Legea nr. 443/2002 a fost înființată U.S.H. din București, ca
instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de
utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, constatând că
U.S.H. nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată
drept organ al autorității publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu
conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuție.
A apreciat Curtea că
o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități
publice locale.
Prin urmare, a
apreciat instanța că este competent Tribunalul Gorj să soluționeze acest
litigiu de contencios administrativ, față de împrejurarea că U.S.H. este o
autoritate publică locală și având în vedere faptul că reclamanții au optat
pentru instanța de la domiciliul lor, nu se mai poate pune în discuție
competența teritorială a instanței în soluționarea cauzei.
II. Decizia Înaltei
Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în
conformitate cu dispozițiile art. 20, 21, 22 C. proc. civ., analizând obiectul
cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente cauzei, va stabili
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția
contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a
constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de
competență tipic, întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că
există conflict de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri
irevocabile, s-au declarat necompetente să judece același litigiu.
Analizând actele
dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată
al prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei
instituții de învățământ superior la eliberarea diplomelor de licență și a
suplimentelor la diplomă, precum și la plata daunelor cominatorii în cuantum de
50 RON, pe fiecare zi de întârziere pentru fiecare dintre reclamanți, până la
eliberarea actelor de studii respective.
Înalta Curte a
reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispozițiile
art. 10, competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două
criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul
și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții,
datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Având în vedere
obiectul cauzei de față, care privește un act administrativ ce trebuie emis de
o autoritate publică locală, competența de soluționare a cauzei este stabilită
exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul ce va emite actul.
Având în vedere
considerentele expuse, cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,
Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și
care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului
Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanții F. (P.) E., P. (J.) C., S. (T.)
N., A. (P.) M., M.C.M. în contradictoriu cu pârâții U.S.H. - Facultatea de
Psihologie și Ministerul Educației Naționale în favoarea Tribunalului Gorj,
secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 5 iunie 2013.
Procesat de GGC - CL