ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5695/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

litigiului.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și

fiscal, la data de 05 iulie 2012, reclamanta D.A. a chemat în judecată pârâta

Universitatea S.H. - Facultatea de Sociologie și Psihologie solicitând

instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea la

eliberarea diplomei de licență pentru facultatea absolvită în 2009.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că în perioada 2006 - 2009 a frecventat cursurile Facultății

de Psihologie București, învățământ la distanță și a absolvit cu examen de licență

în sesiunea iulie 2009. I s-a eliberat adeverința din 11 iunie 2012 cu termen de

valabilitate până la eliberarea diplomei de licență.

Reclamanta a solicitat

daune morale în cuantum de 10.000 RON reprezentând disconfortul psihic creat pe

perioada a doi ani de așteptare pentru eliberarea diplomei de licență, pierderea

a trei locuri de muncă și imposibilitatea înscrierii la masterat.

De asemenea, a menționat

că obligația trebuie impusă sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 RON pe fiecare

zi de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii până la eliberarea diplomei.

Pârâta a formulat întâmpinare

și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să aprobe

tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la

diplomă pentru reclamanți sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004, în cuantum de 300 RON/zi de întârziere, începând cu a 30-a zi

de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată pe cale separata.

generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin sentința

nr. 5756 de la 21 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția

contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 9537/95/2012, s-a admis excepția

necompetenței materiale a Tribunalului Gorj invocată din oficiu și s-a declinat

competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta D.A. în contradictoriu

cu pârâta Universitatea S.H. - Facultatea de Sociologie și Psihologie în favoarea

Curții de Apel Craiova.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut că intimata este asimilată unei autorități publice centrale

și este competentă să presteze un serviciu public, iar în raport de dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. b) și m) raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, competentă în soluționarea cauzei de față fiind, secția

contencios administrativ și fiscal, din cadrul Curții de Apel Craiova.

2.2. Prin Sentința nr.

63/2013 din data de 08 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova in Dosarul

nr. 7/54/2013 s-a admis excepția necompetenței materiale; s-a declinat competența

de soluționare a cauzei, privind pe reclamanta D.A. și pe pârâta Universitatea S.H.

- Facultatea de Sociologie și Psihologie, cu sediul în București, B-dul B., în favoarea

Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul

negativ de competență și s-a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului

de competență.

Pentru pronunța această

hotărâre, Curtea de Apel a reținut că Universitatea S.H. nu îndeplinește cerințele

impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale,

in condițiile in care niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru

pârâta aflată în discuție.

S-a apreciat in speță,

că o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități

publice locale, astfel că tribunalul este competent a soluționa cauza.

Cu privire la cererea

de chemare in garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,

s-a susținut că potrivit art. 17 din C. proc. civ., cererile accesorii și incidentale

sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală, astfel că va

fi soluționată de către tribunal.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență

de drept relevante

Înalta Curte

constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Așa cum s-a arătat anterior,

obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ îl reprezintă, în principal,

obligarea unei instituții de învățământ superior să elibereze diploma de licență

și suplimentul la diplomă.

Pârâta Universitatea „S.H.”

este o autoritate publică, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza

întâi din Legea nr. 554/2004.

Universitatea „S.H.”

a fost înființată prin

Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept

privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.

Totodată, potrivit

art. 121 din Legea nr. 1/2011, Ministerul Educației Naționale (Ministerul Educației,

Cercetării Tineretului și Sportului) este autoritate publică și este abilitat să

urmărească, să controleze aplicarea și respectarea reglementărilor legale în domeniul

învățământului superior , de asemenea, controlează modul în care universitățile

își exercită autonomia universitară, își asumă misiunea generală și pe cea proprie

și își exercită răspunderea publică.

Faptul că instituțiile

de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au autonomie universitară,

nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a sistemului național

de învățământ pe același palier cu Ministerul Educației Naționale, neavând aceleași

competențe și responsabilități ca instituție publică, responsabilă de fundamentarea

și aplicarea strategiei globale a învățământului.

Aceste prerogative legale

revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea de învățământ

superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației.

În acest context, trebuie

subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele sunt în subordinea

Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi cuprinse decât autoritățile

administrative autonome, care se află doar sub controlul general al Parlamentului.

În speță, Universitatea

„S.H.” nu poate fi considerată autoritate administrativă autonomă, întrucât actele

administrative pe care le emite sunt consecința unei delegări de competențe, iar

nu a investirii sale cu dreptul de a lucra în regim de putere publică, la nivelul

întregului sistem național de învățământ.

În mod evident, Universitatea

„S.H.” este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial.

În alți termeni, Universitatea

„S.H.” nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept

organ al autorității publice centrale, cu atât mai mult cu cât niciun act normativ

nu conține o asemenea dispoziție cu privire la universitatea pârâtă.

Ca atare, o astfel de

universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorități publice locale.

Față de argumentele expuse,

Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanței competente

material, două criterii, și anume: (i) rangului autorității care emite sau, după

caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației

publice; (ii) criteriul valoric.

În cauza de față, este

aplicabil primul criteriu enunțat, astfel că, raportat la rangul local al autorității

publice pârâte - Universitatea „S.H.” - competența de soluționare a litigiului revine

tribunalului.

De asemenea, se cuvine

a observa dispozițiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile accesorii

și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.

Or, în litigiul de față,

este evident faptul că cererea de chemare în garanție este o cerere incidentală

care va fi soluționată de către instanța competentă să soluționeze cererea principală.

de competență

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tribunalului Gorj, secția

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe D.A. și Universitatea S.H. - Facultatea de Sociologie și Psihologie în

favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie

2013.