ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4933/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4933/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Soluția primei
instanțe.
Prin plângerea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Câmpulung, petenta Poliția Municipiului Câmpulung a solicitat, în
contradictoriu cu intimatul A.G., transformarea amenzii contravenționale
aplicată intimatului în sancțiunea obligării la prestarea unei munci în folosul
comunității.
În motivarea
plângerii, petenta a arătat că din verificările efectuate, intimatul nu deține
bunuri susceptibile de a fi executate în cadrul procedurii de executare silită.
Judecătoria
Câmpulung, prin sentința civilă nr. 662 din 14 aprilie 2010 a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și, pe cale de consecință, a
declinat, în favoarea Judecătoriei Craiova, competența de soluționare a cauzei
privind Poliția Municipiului Câmpulung și intimatul A.G.
Pentru a hotărî
astfel, instanța a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței că la
data de 2 septembrie 2008 contravenientul a fost sancționat cu amendă
contravențională în cuantum de 100 lei conform procesului-verbal de constatare.
Totodată, instanța a
mai constatat, din înscrisurile depune la dosar, că intimatul are domiciliul în
localitatea Craiova, județul Dolj și, potrivit dispozițiilor „art. 33 din O.G. nr.
92/2001” (act normativ inexistent), competența de soluționare a cauzei aparține
instanței de la domiciliul debitorului, având în vedere că transformarea
amenzii contravenționale în sancțiunea obligării de a presta activități în
folosul comunității nu este altceva decât tot o formă de executare.
Soluția celei de-a
doua instanțe.
Investită cu
soluționarea cauzei, Judecătoria Craiova prin sentința civilă nr. 8924 din 18
mai 2010, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea
Judecătoriei Câmpulung, reținând că, potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001,
în cazul în care contravenientul nu achită amenda în termen de 30 de zile de la
rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite,
organul sancționator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială
s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii sancțiunii amenzii cu
sancțiunea obligării la prestarea unei activități în folosul comunității.
Așadar, arată
instanța, legiuitorul a stabilit o competență teritorială exclusivă și specială,
în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârșită
contravenția, respectiv Judecătoria Câmpulung.
Soluția Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
În regulatorul de
competență cu care a fost sesizată, Înalta Curte constată că, în speță,
competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Câmpulung.
Într-adevăr, potrivit
art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
„în cazul în care contravenientul nu achită amenda în termen de 30 de zile de
la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării
silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de
judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea
înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei
activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a
fost achitată”.
Or, în cauză,
contravenția constatată prin procesul-verbal de contravenție din 12 septembrie 2008
a fost săvârșită pe raza municipiului Câmpulung, județul Argeș, astfel încât
competența aparține Judecătoriei Câmpulung Muscel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Poliția Municipiului Câmpulung și
pârâtul A.G. în favoarea Judecătoriei Câmpulung-Muscel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 noiembrie 2010.