Decizia nr. 4933/2010 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — conflict de competență

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Soluția primei instanțe. Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung, petenta Poliția Municipiului Câmpulung a solicitat, în contradictoriu cu intimatul A.G., transformarea amenzii contravenționale aplicată intimatului în sancțiunea obligării la prestarea unei munci în folosul comunității. În motivarea plângerii, petenta a arătat că din verificările efectuate, intimatul nu deține bunuri susceptibile de a fi executate în cadrul procedurii de executare silită. Judecătoria Câmpulung, prin sentința civilă nr. 662 din 14 aprilie 2010 a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și, pe cale de consecință, a declinat, în favoarea Judecătoriei Craiova, competența de soluționare a cauzei privind Poliția Municipiului Câmpulung și intimatul A.G.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței că la data de 2 septembrie 2008 contravenientul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 100 lei conform procesului-verbal de constatare. Totodată, instanța a mai constatat, din înscrisurile depune la dosar, că intimatul are domiciliul în localitatea Craiova, județul Dolj și, potrivit dispozițiilor „art. 33 din O.G. nr. 92/2001” (act normativ inexistent), competența de soluționare a cauzei aparține instanței de la domiciliul debitorului, având în vedere că transformarea amenzii contravenționale în sancțiunea obligării de a presta activități în folosul comunității nu este altceva decât tot o formă de executare.

2. Soluția celei de-a doua instanțe. Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Craiova prin sentința civilă nr. 8924 din 18 mai 2010, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Câmpulung, reținând că, potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu achită amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul sancționator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea obligării la prestarea unei activități în folosul comunității. Așadar, arată instanța, legiuitorul a stabilit o competență teritorială exclusivă și specială, în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția, respectiv Judecătoria Câmpulung.

3. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție. În regulatorul de competență cu care a fost sesizată, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Câmpulung. Într-adevăr, potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „în cazul în care contravenientul nu achită amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată”.

Or, în cauză, contravenția constatată prin procesul-verbal de contravenție din 12 septembrie 2008 a fost săvârșită pe raza municipiului Câmpulung, județul Argeș, astfel încât competența aparține Judecătoriei Câmpulung Muscel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Poliția Municipiului Câmpulung și pârâtul A.G. în favoarea Judecătoriei Câmpulung-Muscel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.