ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1582/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 30.05.2019 pe rolul Curții de Apel București - sectia a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Primul-ministru, Ministerul Muncii și Justiției Sociale și Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, suspendarea executării Deciziei Primului-ministru nr. 79/18.04.2019, a Ordinului MMJS nr. 775/18.04.2019 și a Deciziei ANESFB nr. 102/18.04.2019, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea acestor acte administrative, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 324 din 27 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernului României; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primul-ministru al României, în ceea ce privește capetele de cerere privind suspendarea executării Ordinului Ministerului Muncii și Justiției Sociale nr. 775/18.04.2019 și a Deciziei nr. 102/18.04.2019 a Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați; respins cererea de suspendare executare formulată de reclamantul A.; a respins acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului Guvernul României, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă; a respins capetele de cerere privind suspendarea executării Ordinului MMJS nr. 775/18.04.2019 și a Deciziei ANESFB nr. 102/18.04.2019, formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primul-ministru al României, ca fiind promovate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinței civile nr. 324 din 27 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și admiterea cererii de suspendare a executării actelor administrative atacate.

Precizează că recursul nu vizează și soluția pronunțată de către prima instanță asupra excepțiilor admise, ci doar fondul hotărârii.

În motivarea recursului arată, în esență, că în cauză este îndeplinită condiția cazului bine justificat și că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 92 alin. (1)

1

, art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999.

De asemenea, susține că este îndeplinită și condiția pagubei iminente, având în vedere încălcarea principiului stabilității în funcție și iminența prejudiciului profesional.

4.1. Intimații-pârâți Guvernul României și Primul Ministru al României au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului, iar pe fond, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4.2. Intimatul-pârât Ministerul Muncii și Justiției Sociale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes, solicitând admiterea acestei excepții și menținerea actelor administrative atacate.

4.3. Intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei de interes în promovarea recursului și solicită menținerea hotărârii recurate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Primul-ministru, Ministerul Muncii și Justiției Sociale și Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, suspendarea executării Deciziei Primului-ministru nr. 79/18.04.2019, a Ordinului MMJS nr. 775/18.04.2019 și a Deciziei ANESFB nr. 102/18.04.2019, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea acestor acte administrative, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Actele administrative a căror suspendare a executării se solicită vizau detașarea reclamantului din funcția deținută de către acesta în funcția publică vacantă din categoria înalților funcționari publici de secretar general în cadrul Agentiei Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați.

La termenul de judecată din data de 12 martie 2020, reprezentantul recurentului-reclamant a învederat instanței că cererea de suspendare a executării actelor administrative a rămas fără obiect, ca urmare a încetării detașării.

La dosar s-a depus Ordinul nr. 1527 din 15.10.2019 emis de Ministerul Muncii și Justiției Sociale, prin care s-a dispus că începând cu data de 18.10.2019, recurentului-reclamant îi încetează detașarea în funcția publică vacantă din categoria înalților funcționari publici de secretar general în cadrul Agentiei Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, acesta reluându-și activitatea deținută anterior promovării temporare.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că acțiunea reclamantului a rămas fără obiect și urmează a fi respinsă ca atare, întrucât decizia de detașare și-a încetat efectele prin ajungerea la termen, recurentul-reclamant fiind repus în funcția deținută anterior.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

În consecință, având în vedere că prezenta cauză a fost soluționată pe excepția lipsei de obiect, acest aspect face de prisos examinarea excepției lipsei de interes, invocate de intimații-pârâți Ministerul Muncii și Justiției Sociale și Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 324 din 27 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința și, rejudecând: va respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 324 din 27 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința și, rejudecând:

Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare executare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2020.