ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1453/2021

Deliberând asupra prezentei cauze, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 13.01.2017, sub nr. x/2017, reclamantul Municipiul Constanța a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Electrocentrale Constanța S.A. prin administrator judiciar A. Filiala București S.P.R.L., anularea în parte a Hotărârii nr. 624/31.08.2016 privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2016 pentru societatea comercială Electrocentrale Constanța S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Energiei, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României nr. 692/07.09.2016, Partea I, în ceea ce privește creanțele restante în cuantum de 167.000 mii RON, obligarea pârâtei Electrocentrale Constanța S.A., prin administrator judiciar A. Filiala București S.P.R.L., la înscrierea la masa credală a creanței în cuantum de 330.278.074,81 RON, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest demers judiciar.

La data de 10.03.2020, Ministerul Energiei a depus la dosar cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, solicitând, în principal, respingerea cererii de chemare în judecată ca lipsită de interes, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință din 30.05.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a dispus, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecății în cauză până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Curții de Apel București.

Prin rezoluția administrativă din 14.01.2020, s-a acordat un termen pentru a se verifica eventuala incidență în cauză a perimării.

Prin sentința nr. 154 din 15 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția perimării invocată din oficiu și, în consecință, a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Constanța, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Electrocentrale Constanța S.A., prin administrator judiciar A. Filiala București S.P.R.L., și cu intervenientul accesoriu Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, reținând incidența în cauză a art. 418 alin. (1) din C. proc. civ.

A reținut instanța că hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a rămas definitivă prin decizia nr. 2321/04.06.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A considerat judecătorul fondului că, până la data de 04.06.2018, a fost suspendat cursul perimării, iar de la această dată a început să curgă termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.

Împotriva sentinței nr. 154 din 15 iunie 2020 a Curții de Apel București a declarat recurs reclamantul Municipiul Constanța prin Primar, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, cu consecința respingerii excepției perimării invocate din oficiu, având in vedere că subzistă motivul suspendării dispuse anterior.

A arătat că prima instanță a reținut în mod greșit ca dată a soluționării dosarului de fond data pronunțării deciziei nr. 2321/04.06.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în realitate dosarul nr. x/2015 în raport cu care s-a apreciat necesară suspendarea judecății nefiind soluționat definitiv până în prezent, ci figurând sub un alt număr de dosar pe rolul ÎCCJ ca instanță de recurs.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata-pârâtă Electrocentrale Constanța - prin administrator judiciar A. Filiala București a depus concluzii scrise prin care a arătat că achiesează la concluziile recurentului-reclamant pe care le consideră pertinente, apreciind că recursul este întemeiat, sens în care solicită admiterea acestei căi de atac.

În faza procesuală a recursului au fost depuse înscrisuri referitoare la stadiul actual al dosarului nr. x/2015 (în prezent, dosar de recurs nr. x/2018 pe rolul ÎCCJ).

III. Analiza motivului de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de casare invocat, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenta a invocat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității"), indicând drept reguli de procedură încălcate de prima instanță în cursul judecării procesului pe cele referitoare la incidența perimării în corelație cu cele privind suspendarea facultativă a judecății.

Înalta Curte apreciază criticile recurentei ca fiind fondate.

Astfel, potrivit art. 416 din C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. (...)"

Acest termen de perimare de 6 luni nu curge "cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute la art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată", astfel cum se stipulează expres în art. 418 alin. (1) din Cod.

Prin urmare, în cazul de suspendare facultativă a judecății dispusă pentru motivul prevăzut de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cursul termenului de perimare este suspendat până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2015 al Curții de Apel București, doar de la acel moment partea având posibilitatea să solicite redeschiderea judecății, conform art. 413 alin. (2) din același act normativ.

Din evidențele sistemului ECRIS și din înscrisurile înfățișate de părți, atât în dosarul de fond, cât și în prezentul dosar de recurs, reiese că dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București (Secția a VIII-a CAF veche) a fost soluționat pe fond la data de 07.06.2018, iar împotriva sentinței 2650/07.06.2018 a declarat recurs reclamantul Municipiul Constanța.

Acest recurs a fost înregistrat la data de 14.11.2018 ca dosar nr. x/2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, atașându-se dosarul nr. x/2015 în care a fost pronunțată sentința mai sus menționată și stabilindu-se termen de judecată la 20.04.2021.

Prin Decizia nr. 2321/4.06.2018, avută în vedere de prima instanță nu s-a soluționat definitiv litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, ci doar recursurile declarate împotriva încheierii pronunțate la 17 decembrie 2015 de Curtea de Apel București, cu privire la cererile de suspendare a executării actelor administrative contestate formulate în același dosar.

Înalta Curte constată că, în speță, deși la termenul stabilit pentru verificarea incidenței perimării, părțile litigante i-au învederat situația reală a dosarului nr. x/2015 (devenit dosar nr. x/2018 în faza recursului), instanța de fond nu a pronunțat - conform art. 421 alin. (1) din C. proc. civ. - o încheiere prin care să constate că această sancțiune nu a intervenit și că se menține măsura suspendării dispuse la data de 30.05.2018, ci a procedat - fără temei și fără a motiva înlăturarea susținerilor părților - la perimarea cererii de chemare în judecată.

Or, având în vedere că judecătorul fondului a reținut greșit faptul că dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București ar fi fost soluționat definitiv prin decizia nr. 2321/04.06.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este evident că acesta a pronunțat o soluție nelegală, cu încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 413 alin. (2), art. 418 alin. (1) și art. 421 alin. (1) din C. proc. civ. și care a produs părții o vătămare evidentă, ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea sentinței pronunțate în aceste condiții.

Față de aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte - constatând că prima instanță în mod greșit a invocat din oficiu și a admis excepția perimării acțiunii - apreciază recursul reclamantului ca fiind fondat, urmând să caseze sentința recurată și, rejudecând, să respingă excepția perimării acțiunii.

În raport cu soluția dată în rejudecare excepției de perimare, cauza rămânând în stare de suspendare a judecății (potrivit măsurii dispuse anterior de Curtea de Apel București prin încheierea din 30.05.2018), dosarul urmează a fi restituit Curții de Apel București pentru păstrare în arhivă pe perioada menținerii suspendării.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 496 și art. 483 alin. (3) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge excepția perimării invocată din oficiu de instanța de fond, restituind dosarul Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Municipiul Constanța - prin Primar împotriva sentinței civile nr. 154 din 15 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Respinge excepția perimării invocată din oficiu de instanța de fond.

Restituie dosarul Curții de Apel București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 martie 2021.