ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3408/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 21 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 1 SUCEAVA, contestație împotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, solicitând anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A_FSV_1082_2017 din 02.02.2017, emisă de pârâtă.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 63 din 10 aprilie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a respins contestația formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Antifraudă Fiscală- - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava și Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, reclamanta S.C. A. S.R.L.- prin lichidator judiciar, Cabinet Individual de Insolvență "B.", înregistrat la data de 04 mai 2017, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea pe fond a cauzei, cu consecința admiterii cererii și a anulării executării actului administrativ atacat- Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A_FSV_ 1082_2017 din 02.02.2017, emisă de către intimata- pârâtă.

Apărarea formulată în cauză Intimata- pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, în reprezentarea DIRECȚIEI GENERALE ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 1 SUCEAVA a formulat întâmpinare în recurs, prin care, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului, ca vădit netemeinic, cu consecința menținerii sentinței recurate, ca vădit temeinică și legală și, în fond, respingerea contestației promovate de societatea recurentă- reclamantă. Prin precizările scrise înaintate la dosar la data de 23.06.2020, intimata- pârâtă a solicitat să se constate că, cauza ce face obiectul acestui dosar, rămâne fără obiect. În concret, a învederat că a fost emisă Decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii cu nr. A_FSV_ 1590_2020 din 09.03.2020 privind decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A_FSV_ 1082_2017/02.02.2017 și decizia de prelungire a termenului de valabilitate a măsurilor asigurătorii nr. A_FSV_ 8099_2017/01.08.2017, aceasta fiind comunicată organului fiscal competent cu atribuții în gestionarea efectivă a măsurilor asigurătorii, respectiv, A.J.F.P. Suceava; a anexat, în copie, Decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii, însoțită de Referatul justificativ.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 24 octombrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată inițial pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 25 octombrie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele: Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac. Întrucât cauza de față are drept obiect contestație împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A_FSV_1082_2017 din 02.02.2017, emisă de intimata- pârâtă, în stabilirea interesului procesual în susținerea recursului se au în vedere și evenimentele survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv, actele administrative emise. Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 09.03.2020, intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, în reprezentarea Direcției Generale Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava a emis Decizia nr. A_FSV_1590_2020, prin care a ridicat măsurile asigurătorii dispuse prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. A_FSV_1082_2017 din data de 02.02.2017. În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susținerea prezentului recurs, având în vedere că intimata-pârâtă, ulterior promovării căii de atac, a emis Decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii instituite prin Decizia ce face obiectul controlului judiciar declanșat de recurenta- reclamantă în cauză. Prin urmare, interesul de a acționa al recurentei nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de susținere a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes, invocată din oficiu, și va respinge recursul declarat de recurenta- reclamantă, ca fiind lipsit de interes. Cât privește cererea recurentei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, Înalta Curte reține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute pentru acordarea cheltuielilor de judecată, cererea sa fiind neîntemeiată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 452 C. proc. civ..: "Dovada cheltuielilor de judecată: Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.". Înalta Curte constată însă că, în speță, recurenta- reclamantă nu a dovedit prin înscrisurile depuse în probatoriu existența și întinderea cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul dosar, prin raportare la dispozițiile art. 452 C. proc. civ., de altfel, înscrisuri ce au fost depuse în xerocopie, nu în original. Pe de altă parte, în cuprinsul facturilor depuse se face mențiunea: "servicii avocațiale, conform contract de asistență juridică nr. x/28.08.2019", datele de identificare ale acestui contract nefiind menționate pe împuternicirea avocațială depusă la dosar, și nu este menționat nici numărul de dosar pentru care s-au emis cele două facturi. Mai mult, pentru factura nr. x/24.03.2020 nu s-a făcut dovada achitării onorariului avocațial, copia transmisă la dosar fiind ilizibilă și incompletă, ceea ce creează un dubiu asupra aspectelor analizate, ce profită părții adverse. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes și va respinge recursul, ca fiind lipsit de interes.