ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5505/2019

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 89/2017 din 23 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a admis cererea astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta S.C. "A." S.R.L. împotriva Agenției Naționale de Administrare Fiscală; a anulat decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x din 13 decembrie 2016 și a dispus suspendarea efectelor acestei decizii de instituire a măsurilor asigurătorii până la soluționarea definitivă a cauzei; a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava, la data de 20.07.2017.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 22 noiembrie 2018, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în data de 22.09.2020, termen preschimbat ulterior din oficiu, la 12.11.2019, cu citarea părților, în condițiile art. 494 -495 C. proc. civ., în ședință publică.

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. excepția nulității recursului pentru formularea acestuia cu depășirea termenului prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să o admită, și să respingă recursul, ca tardiv formulat, având în vedere următoarele considerente:

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În cauza de față, prima instanță s-a pronunțat, prin sentința nr. 89/2017 din data de 23 mai 2017, asupra cererii de suspendare a executării Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x din 13 decembrie 2016, pe care a admis-o, precum și asupra acțiunii vizând anularea actului administrativ, pe care a încuviințat-o.

Hotărârea astfel pronunțată este supusă unor termene de recurs diferite, întrucât petitele soluționate prin sentința atacată sunt întemeiate pe prevederi legale distincte. Astfel, soluția privind acțiunea în anulare este supusă recursului, în termen de 15 zile de la comunicare, în raport de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, iar soluția privind cererea de suspendare a executării actului administrativ este supusă recursului, în termen de 5 zile de comunicare, în raport de dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin recursul exercitat, recurenta- pârâtă a formulat critici vizând exclusiv dispoziția de suspendare a executării deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x din 13 decembrie 2016.

În atare situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 14 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, conform cărora, "Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare". (hotărârea prin care se pronunță suspendarea- s.n.)"- cazul în speță, calea de atac fiind recursul, dată fiind materia de soluționare, contenciosul administrativ.

Prin urmare, legea pretinde exercitarea căii de atac în termenul menționat, termen legal imperativ, care are ca punct/moment de plecare data comunicării hotărârii, moment de la care se calculează termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru formularea cererii de recurs deduse judecății, ce se calculează potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând la socoteală nici ziua când au început, nici ziua când s-au sfârșit acestea).

Termenul imperativ de 5 de zile, în care se poate declara recurs împotriva unei hotărâri judecătorești prin care se dispune suspendarea executării actului administrativ este socotit de la momentul comunicării respectivei hotărâri, iar, potrivit dispozițiilor art. 487 alin. (1) teza I C. proc. civ., recursul se motivează în termenul de declarare a recursului, fapt care nu este de natură a încălca sau restrânge nici un drept procesual al părții.

Potrivit art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură. De asemenea, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 2 din același act normativ, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.

În situația nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd următoarele: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Din verificarea lucrărilor dosarului, se constată că sentința instanței de fond a fost comunicată recurentei- pârâte la data de 12 iulie 2017 și, în aplicarea prevederilor legale anterior redate, reiese că termenul pentru exercitarea recursului s-a împlinit la data de 18 iulie 2017.

Or, conform datei poștei menționate pe plicul de expediere, recursul a fost exercitat la 20 iulie 2017, deci, cu încălcarea termenului legal, imperativ și de decădere prevăzut de art. 14 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, partea neinvocând nicio împrejurare mai presus de voința sa care să o fi împiedicat în exercitarea căii de atac.

Neexercitarea dreptului procesual- în speță, a recursului- în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea definitivă a hotărârii pe data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Legea procesual civilă reglementează și situația în care partea, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, a fost în imposibilitate de exercitare în termenul legal a unui act procedural, caz în care devin aplicabile dispozițiile art. 186 ce dispun:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Or, Înalta Curte constată că, în speță, recurenta- pârâtă nu a solicitat repunerea sa în termen.

Prin urmare, recursul a fost declarat cu încălcarea termenului legal, imperativ și de decădere prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, partea neinvocând nicio împrejurare mai presus de voința sa care să o fi împiedicat în exercitarea căii de atac.

Având în vedere această situație, cât și dispozițiile art. 185 C. proc. civ., potrivit cărora, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea părții din dreptul de a exercita această cale extraordinară de atac, conform art. 185 alin. (1) teza I Noul C. proc. civ., afară de cazul când legea dispune altfel -ceea ce, în cauză, nu se poate reține-, sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei -ceea ce, în cauză, nu s-a susținut-, Înalta Curte urmează a da eficiență textului de lege sus- evocat și, pe cale de consecință, a respinge recursul declarat de recurenta- pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava, ca tardiv formulat.

Prin aplicarea acestor dispoziții, imperative, nu se poate considera o încălcare a dreptului la o cale efectivă de atac (art. 6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului). În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că liberul acces la justiție nu reprezintă un drept absolut, exercițiul acestuia fiind supus unor limite și condiții de procedură prevăzute de dreptul intern, cum sunt cele referitoare la nerespectarea termenelor procedurale, situație regăsită în speța de față.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligată recurenta- pârâtă să plătească intimatei- reclamante S.C. "A." S.R.L. suma de 5.657,86 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, conform documentelor justificative depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava împotriva sentinței nr. 89 din 23 mai 2017 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Obligă recurenta- pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava să plătească intimatei- reclamante S.C. "A." S.R.L. suma de 5.657,86 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2019.