ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3998/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3998/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față,

deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 46 din 29 ianuarie

2008 a Tribunalului Vâlcea s-a admis contestația formulată de P.M.E. în

contradictoriu cu Primăria Orașului Băile Olănești, s-a anulat dispoziția din

18 februarie 2007 emis de primar și s-a dispus restituirea în echivalent a

terenului în suprafață de 1180 m.p. identificat în raportul de expertiză și

evaluat la suma de 186.546,20 RON.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că respingerea notificării reclamantei, conform dispoziției atacate,

s-a făcut greșit, întrucât prin certificatul de moștenitor depus la dosar, s-a demonstrat

vocația de succesor a reclamantei de pe urma fostului proprietar al imobilului.

Având în vedere că restituirea

în natură a terenului nu este posibilă, deoarece conform raportului de expertiză

întocmit în cauză, acesta este ocupat în întregime, instanța a făcut aplicarea

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, restituirea urmând să se facă prin echivalent

bănesc, reprezentând valoarea terenului, potrivit evaluării făcute de expert.

La data de 25

septembrie 2012, petenții Primăria Orașului Băile Olănești prin Primar, Primarul

Orașului Băile Olănești și Orașul Băile Olănești - prin Primar au formulat cerere

de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 46 din 29 ianuarie 2008 pronunțată

de Tribunalul Vâlcea, considerând că hotărârea trebuie lămurită sub aspectul înțelesului,

întinderii sau aplicării dispozitivului.

În motivarea cererii,

petenții au arătat că urmare a rămânerii definitive și irevocabile a sentinței,

intimata P.M.E. a declanșat procedura executării silite împotriva lor, solicitând

obligarea la plata sumei de 186.546,20 RON în mod nejustificat, ca urmare a interpretării

eronate a dispozitivului sentinței.

Prin dispoziția nr. 69

din 16 februarie 2012, Primăria Orașului Băile Olănești a dispus acordarea de despăgubiri

echivalente în valoare de 186.546,20 RON intimatei P.M.E., despăgubiri pe care însă

urmează a le plăti Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate

cu procedura stabilită de Legea nr. 10/2001.

Au arătat petenții, că

din eroare executorul judecătoresc s-a îndreptat împotriva lor cu solicitarea acestei

sume de la bugetul local, în condițiile în care prin dispozitivul sentinței s-a

stabilit doar restituirea în echivalent a terenului în suprafață de 1180 m.p. identificat

în raportul de expertiză și evaluat la suma de 186.546,20 RON, fără a menționa care

este exact obligația Primăriei Orașului Băile Olănești.

Așa fiind, se impune lămurirea

dispozitivului sentinței în sensul că obligația instituției ar consta în emiterea

dispoziției prin care să stabilească faptul că notificatoarea este îndreptățită

la acordarea măsurilor reparatorii, dispoziția urmând a fi înaintată Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Tribunalul Vâlcea, Secția

I civilă a pronunțat încheierea din data de 28 noiembrie 2012 prin care a respins

cererea, reținând că, în realitate, prin pretenția formulată se tinde la modificarea

dispozitivului, iar nu la o lămurire a acestuia în sensul art. 281

1

C.

proc. civ.

Aceasta, întrucât calea

procedurală reglementată prin prevederile art. 281

1

C. proc. civ. este

menită să clarifice anumite nelămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea

dispozitivului unei hotărâri judecătorești ori să înlăture eventuale dispoziții

potrivnice. În aplicarea acestor prevederi legale nu se poate modifica soluția de

fond pronunțată de instanță, situație ce putea deveni incidentă doar în urma exercitării

eventualelor căi de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii al cărei dispozitiv

necesită lămuriri.

Tribunalul a reținut că

prin sentința menționată, s-a dispus restituirea în echivalent a terenului în suprafață

de 1180 m.p. identificat în raportul de expertiză și evaluat la suma de 186.546,20

RON, iar modul de soluționare a acestui capăt de cerere nu a fost infirmat de instanța

superioară, dimpotrivă, soluția a fost menținută în recurs, potrivit deciziei

nr. 7433 din 26 noiembrie 2008 a Î.C.C.J.

În acest context, s-a

apreciat că cererea prin care se solicită lămurirea dispozitivului sentinței, în

sensul că obligația instituției ar consta în emiterea dispoziției prin care să stabilească

îndreptățirea notificatoarei la acordarea măsurilor reparatorii, de către Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, depășește limitele fixate de art. 281

1

din C. proc. civ.

Apelul declarat de petentă

împotriva acestei încheieri a fost respins conform deciziei civile nr. 78 din 7

mai 2013 a Curții de Apel Pitești.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor

art. 281

1

C. proc. civ. de către tribunal.

Aceasta, întrucât dispozitivul

sentinței civile nr. 46 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului Vâlcea, prin care s-a

dispus restituirea în echivalent a terenului în suprafață de 1180 m.p., identificat

în raportul de expertiză și evaluat la suma de 186.546,20 RON este clar, iar instanța

s-a pronunțat respectând principiul disponibilității părților în procesul civil.

A apreciat instanța că

a lămuri dispozitivul sentinței, în sensul solicitat de către apelanți, înseamnă

a depăși limitele învestirii, ceea ce ar conduce implicit la o modificare a sentinței,

excedând astfel dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ.

Or, nemulțumirea în legătură

cu modalitatea în care a fost soluționată cauza putea fi invocată numai prin exercitarea

căilor de atac, dar în speță, sentința a fost confirmată atât prin decizia pronunțată

în apel (nr. 90/A din 7 aprilie 2008 a Curții de Apel Pitești) cât și prin decizia

civilă nr. 7433 din 26 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva deciziei au

declarat recurs petenții, care au susținut următoarele aspecte de nelegalitate:

- În mod greșit instanțele

de fond au apreciat că prin cererea formulată s-ar tinde la modificarea pe fond

a soluției, demersul judiciar al petenților fiind ocazionat de exprimarea lacunară

din dispozitivul sentinței, care a condus la interpretarea eronată în ce privește

întinderea și aplicarea acestuia.

Esențial este faptul că

dispozitivul sentinței se interpretează prin prisma considerentelor care constituie

argumentația juridică pe care și-a fundamentat instanța soluția de admitere a contestației.

Or, din conținutul considerentelor

rezultă că instanța a făcut aprecieri în legătură cu calitatea de persoană îndreptățită

a reclamantei și imposibilitatea restituirii în natură a terenului, context în care,

aplicând dispozițiile Legii nr. 10/2001, măsurile reparatorii trebuie acordate în

echivalent.

Raportând datele speței

la dispozițiile aplicabile din Legea nr. 10/2001, rezultă că în sarcina autorității

publice locale este reglementată obligația de soluționare a notificării și efectuare

a propunerii de acordare a despăgubirilor, întocmirea dosarului și înaintarea lui

către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Nicăieri în cuprinsul

hotărârii nu se menționează că primăria va plăti din bugetul local aceste despăgubiri,

aspect care ar fi fost vădit ilegal întrucât obligarea la acordarea despăgubirilor

se realizează în conformitate cu prevederile Cap. VII din Legea nr. 247/2005, care

reglementează obligația altei entități de a suporta despăgubirile.

- Potrivit dispozitivului

sentinței de lămurit, se menționează doar „restituirea în echivalent a terenului

în suprafață de 1180 m.p., identificat în raportul de expertiză și evaluat la 186.546,20

RON”, fără a se menționa exact obligația primăriei, așa încât se impune lămurirea

dispozitivului, prin menționarea faptului că această obligație constă în emiterea

dispoziției prin care să stabilească îndreptățirea notificatoarei la măsuri reparatorii,

dispoziția urmând a fi înaintată Comisiei Centrale, conform art. 26 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001.

Împrejurarea că dispozitivul

este neclar, susceptibil de interpretări eronate decurge și din aceea că executorul

judecătoresc s-a îndreptat cu executarea silită asupra unei persoane care nu are

calitatea și posibilitatea plății despăgubirilor din bugetul local.

Prin respingerea cererii

de lămurire a întinderii și aplicării dispozitivului, instanțele de fond au menținut

aspectul neclar referitor la întinderea obligațiilor stabilite în sarcina instituției

recurente, ceea ce a permis executorului judecătoresc să se îndrepte direct asupra

patrimoniului instituției recurente, fără nicio justificare legală.

Intimata a depus întâmpinare,

solicitând în principal, constatarea nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor

în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și în subsidiar, respingerea acestuia ca

nefondat întrucât dispozitivul sentinței a cărui lămurire s-a cerut este clar, nesusceptibil

de interpretare, instanța obligând petenta la restituirea în echivalent a terenului

de 1180 mp, evaluat la 186.546,20 RON, nicidecum la emiterea unei dispoziții.

Analizând aspectele deduse

judecății, Înalta Curte constată următoarele:

- În primul rând, sub

aspect formal, este neîntemeiată susținerea intimatei conform căreia criticile deduse

judecății nu ar fi unele de nelegalitate, susceptibile de încadrare în dispozițiile

art. 304 C. proc. civ., câtă vreme prin motivele formulate se pretinde, pe baza

dezvoltării unor argumente justificative, încălcarea dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ., cu referire și la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Așadar, este vorba despre

invocarea unor aspecte de nelegalitate în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

ceea ce înseamnă că memoriul de recurs este fundamentat din punct de vedere juridic,

făcând posibil controlul de legalitate.

- În privința criticilor

formulate de către recurenți, se constată că au caracter fondat.

Astfel, potrivit art.

281

1

C. proc. civ., se poate cere lămurirea dispozitivului unei hotărâri,

„în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau

aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice”.

Contrar aprecierii instanțelor

de fond, dispozitivul sentinței civile nr. 46 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului

Vâlcea, a cărui lămurire s-a solicitat, nu este unul clar, nesusceptibil de interpretare.

Potrivit conținutului

acestui dispozitiv, urmare a admiterii contestației formulate de către P.M.E., s-a

anulat dispoziția din 18 februarie 2007 a primarului și s-a dispus restituirea în

echivalent a terenului de 1180 m.p., identificat în raportul de expertiză și evaluat

la suma de 186.546,20 RON, fără să se arate cui incumbă obligația de restituire.

Imprecizia dispozitivului

sub aspectul debitorului obligației și neclaritatea soluției sub acest aspect rezultă

și din aceea că fiecare parte a ales o altă modalitate de executare a acestuia.

Astfel, Primarul orașului

Băile Olănești a emis, pe baza hotărârii judecătorești, dispoziția nr. 69 din

16 februarie 2012 prin care „a propus acordarea de despăgubiri în cuantumul menționat

în sentință, urmând ca dispoziția, împreună cu dosarul aferent notificării, să se

înainteze Instituției Prefectului spre a fi comunicată Comisiei Centrale pentru

Stabilire Despăgubirilor”.

Pe de altă parte, intimata,

procedând la executare, a solicitat plata sumei de 186.546,20 RON de către primărie,

în acest sens fiind emisă somație de către executorul judecătoresc la 25

ianuarie 2012.

Această neconcordanță

de interpretare a conținutului dispozitivului este determinată de caracterul lacunar

al acestuia, de imprecizia termenilor folosiți, potrivit cărora se dispune restituirea

terenului în echivalent, fără să se indice în sarcina cui se află această obligație.

Susținerea intimatei,

formulată inclusiv prin întâmpinarea din recurs, în sensul că „prin dispozitiv instanța

a obligat pe recurentă la restituirea în echivalent a terenului” este nereală și

ignoră de fapt conținutul dispozitivului redactat în termenii anterior menționați.

În același timp, caracterul

confuz, neclar al soluției din dispozitiv nu este întregit de niște considerente

lămuritoare, justificative care să poată conduce la concluzia pretinsă de către

intimată în legătură cu debitorul obligației de restituit.

Astfel, în considerentele

sentinței nu există nicio argumentare pe acest aspect, instanța limitându-se la

a arăta de ce notificatoarea și-a legitimat calitatea de persoană îndreptățită la

restituire în sensul Legii nr. 10/2001 și de ce nu este posibilă restituirea în

natură a terenului, ceea ce impune, potrivit art. 26 alin. (1) din aceeași lege,

restituirea prin echivalent.

Susținerea că în căile

de atac nu a fost modificată această modalitate de restituire nu poate duce la concluzia

pretinsă de intimată.

Aceasta întrucât, nici

în apel și nici în recurs, nu au fost formulate critici pe aspectul menționat, pentru

a se putea afirma că prin soluțiile adoptate instanțele de control judiciar ar fi

validat, din acest punct de vedere, soluția fondului.

Totodată, este lipsită

de fundament aprecierea intimatei potrivit căreia recurenții ar fi trebuit să exercite

căile de atac pentru a obține o schimbare a debitorului obligației.

Așa cum s-a arătat, din

dispozitivul sentinței nu rezultă că cei care ar fi trebuit să execute obligația

de plată a despăgubirilor ar fi fost recurenții, pentru ca aceștia să-și legitimeze

interesul în exercițiul căilor de atac din acest punct de vedere.

Dimpotrivă, creditorul

acestei obligații, care avea de valorificat o creanță și ar fi trebuit să aibă clar

subiectul pasiv al raportului obligațional, ar fi fost îndreptățit în efectuarea

acestui demers.

Cum în speță, niciuna

dintre părți nu a declanșat un control judiciar pe acest aspect - pentru a se putea

opune dezlegările jurisdicționale și autoritatea de lucru judecat a acestora - a

rămas în ființă un dispozitiv neclar, care nu poate fi întregit, lămurit nici prin

considerente explicative ale sentinței (cum s-a arătat, pe acest aspect lipsind

motivarea soluției).

În acest context, dispozitivul

hotărârii trebuie lămurit în condițiile permise de art. 281

1

C.

proc. civ., cu observarea cadrului legal în care s-a desfășurat judecata anterioară

și stabilirea astfel, față de conținutul deficitar al dispozițiilor din dispozitivul

hotărârii, a entității căreia îi revine obligația de plată a măsurilor reparatorii

în echivalent.

Sub acest aspect, se reține

că judecata anterioară s-a desfășurat în cadrul oferit de Legea nr. 10/2001, astfel

cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

Or, potrivit art. 26

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, entitatea

învestită cu soluționarea notificării este obligată ca prin decizie/dispoziție motivată

să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul

de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.

Legea specială în materie,

la care face trimitere textul menționat, este reprezentată de Titlul VII al Legii

nr. 247/2005 care, potrivit art. 16, reglementează obligația predării acestor dispoziții

Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Așadar, ceea ce în speță

trebuie reținut ca fiind în sarcina unității deținătoare nu poate fi obligația de

plată a despăgubirilor de 186.546,20 RON, ci aceea de înaintare a propunerii de

despăgubiri pentru respectiva sumă, Secretariatului Comisiei Centrale.

În acest sens se impune

a fi lămurit dispozitivul sentinței, fără ca aceasta să însemne, cum s-a pretins,

o modificare a soluției, ci doar explicitarea înțelesului și întinderii sale care,

în absența unor elemente suficiente a condus la un început al executării silite

în afara cadrului legal.

Nu este vorba, cum a susținut

intimata, despre o modificare a conținutului obligației, care rămâne aceeași, de

plată a măsurilor reparatorii în echivalent, ci doar de precizarea cadrului legal

în care se face plata (în condițiile statuării generice, impersonale - „dispune

restituirea prin echivalent” - a instanței anterioare).

În consecință, găsind

criticile întemeiate și constatând caracterul nelegal al soluțiilor instanțelor

de fond, Înalta Curte va admite recursul și va modifica decizia, în sensul admiterii

apelului. Va fi schimbată în tot încheierea din 28 noiembrie 2012 a Tribunalului

Vâlcea, astfel încât va fi admisă cererea și lămurit dispozitivul sentinței civile

nr. 46 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului Vâlcea, în sensul că restituirea în echivalent

a terenului de 1180 m.p., evaluat la suma de 186.546,20 RON, se realizează conform

Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Primăria orașului Băile Olănești, Primarul orașului Băile Olănești și Orașul

Băile Olănești împotriva deciziei nr. 78 din 7 mai 2013 a Curții de Apel Pitești,

secția I civilă

.

Modifică decizia în sensul că admite apelul declarat împotriva

încheierii din 28 noiembrie 2012 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, pe care

o schimbă în tot.

Admite cererea formulată și lămurește dispozitivul sentinței civile

nr. 46 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului Vâlcea în sensul că restituirea în echivalent

a terenului de 1180 mp evaluat la 186.546,20 RON se realizează conform Titlului

VII din Legea nr. 247/2005.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie

2013.