ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 151/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 151/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 10 mai 2006, reclamantul B.A.,

în contradictoriu cu pârâții P.M. Craiova și P.M. Craiova, a solicitat

instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să dispună anularea dispoziției nr.

8425 din 26 aprilie 2006.

În motivarea acțiunii a arătat că dispoziția nr. 8424 din 26 aprilie 2006

este dată prin încălcarea Legii nr. 10/2001 și a deciziei nr. 12211 din 4 mai

2005, pronunțată în dosarul nr. 4358/2002, rămasă definitivă și irevocabilă

prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în

dosarul nr. 30537/1/2005, prin care a fost obligat pârâtul C.L. Craiova, prin P.,

să emită dispoziția motivată, în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr.

10/2001.

Reclamantul a susținut că dispoziția mai sus menționată este rămasă

fără obiect și a solicitat ca în baza Legii nr. 10/2001 să se constate că este

proprietar al imobilului situat în Craiova, str. A.I. Cuza, județul Dolj și să

fie obligat P.M. Craiova să emită dispoziția motivată în acest sens.

Prin sentința civilă nr. 752 din 28 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul

Dolj, în dosarul nr. 2923/CIV/2006, s-a respins acțiunea formulată de

reclamantul B.A., în contradictoriu cu pârâții P.M. Craiova și P. Craiova.

Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că prin dispoziția nr. 8425

din 26 aprilie 2006, emisă de Primăria Municipiului Craiova, a fost respinsă

cererea privind restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii

pentru imobilul situat în Craiova, str. A.I. Cuza, județul Dolj, notificat sub nr.

841/N/2001, nr. 232/N/2001 și nr. 1756/N/2001 (dosare conexate) numiților M.A.,

B.S., B.I., N.Ș.C., M.C., B.Șt. și B.A.

Referitor la decizia nr. 1211 din 4 mai 2005, pronunțată de Curtea de

Apel Craiova, secția civilă, instanța a reținut că P.M. Craiova, respectiv C.L.

Craiova, prin P., s-au conformat dispozițiilor acesteia, în sensul de a emite o

dispoziție motivată în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, arătând că

instanța de fond nu a citi notificarea nr. 232/N/2001 în care reclamantul a

solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 10/2001,

indicând activul și pasivul de la SC B.C. SA, la care B.A. era acționar până în

anul 1949, unde a avut un număr de 51 acțiuni.

Prin decizia civilă nr. 922 din 28 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea

de Apel Craiova, s-a admis apelul declarat de reclamant, s-a desființat

sentința civilă și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Craiova, au declarat

recurs pârâții arătând că în mod greșit instanța de apel a reținut calitatea de

persoană îndreptățită a reclamantului la măsuri reparatorii, astfel că soluția

atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Au mai arătat pârâții că, în opinia lor, faptul că reclamantul era

acționar al B.C., nu îl îndreptățea la restituirea în natură sau prin

echivalent, având în vedere că nu a făcut dovada dreptului de proprietate al

persoanei juridice asupra imobilului revendicat.

Prin decizia civilă nr. 4918 din 14 iunie 2007, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, a fost respins recursul declarat de pârâți.

Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a

reținut că tribunalul nu a făcut verificări sub aspectul calității de persoană

îndreptățită a reclamantului, fiind evidentă reținerea eronat, în conținutul

dispoziției contestate, a incidenței art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

întrucât reclamantul nu a susținut că este moștenitorul persoanei fizice

îndreptățite, ci că este o persoană fizică îndreptățită, fiind titularul unui

număr de 58 acțiuni, ceea ce a făcut aplicarea prevederilor art. 32 din Legea nr.

10/2001.

Cu privire la cea de-a doua critică, nici aceasta nu subzistă,

deoarece, în raport de specificul speței, prima instanță nu avea de analizat

existența sau inexistența dreptului de proprietate al reclamantului B.A. asupra

imobilului preluat de stat prin decretul de naționalizare, calitatea sa de

persoană îndreptățită fiind de necontestat prin deținerea de acțiuni în nume

propriu ci, dacă reclamantul invoca faptul că ar fi fost proprietarul tuturor

acțiunilor băncii menționate, devenea aplicabilă excepția instituită de art. 32

din Legea nr. 10/2001, aceea a restituirii imobilului sau numai unei părți din

totalul acțiunilor băncii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, sub nr. 2923.3/63/2006.

Prin sentința civilă nr. 18 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Dolj a

admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B.A., în contradictoriu cu

pârâții P.M. Craiova și P. Craiova; a anulat dispoziția nr. 8425/2006 emisă de

Primarul Municipiului Craiova, în parte; s-a stabilit dreptul reclamantului la

despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul

stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv în

cuantum estimativ de 122.315,62 RON, aferente celor 58 acțiuni deținute.

Împotriva menționatei sentințe au declarat apel, în termen legal, pârâții

P.M. Craiova și P. Craiova.

Prin decizia civilă nr. 148 din 29 aprilie a Curții de Apel Craiova, secția

I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins apelul declarat.

În motivarea acestei soluții instanța de apel a reținut că obiectul

acțiunii principale îl constituie anularea dispoziției nr. 8425 din 26 aprilie

2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova.

Decizia de casare a reținut că instanța de fond nici nu avea de

analizat existența sau inexistența dreptului de proprietate al reclamantului B.A.

asupra imobilului preluat de stat prin decretul de naționalizare, calitatea

acestuia de „persoană îndreptățită” fiind de necontestat prin deținerea de

acțiuni în numele propriu, căci, dacă reclamantul ar fi fost proprietarul

tuturor acțiunilor băncii menționate, ar fi fost aplicabilă excepția instituită

de art. 32 din Legea nr. 10/2001, aceea a restituirii prin echivalent.

Prin urmare, îndrumările date au fost în sensul de a se verifica

valoarea acțiunilor al căror proprietar s-a dovedit a fi reclamantul, aceasta

în vederea stabilirii aplicabilității regulii instituită de art. 32 din Legea nr.

10/2001.

Din actele depuse la dosar, instanța de fond, respectând îndrumările

deciziei de casare, a reținut în mod corect că reclamantul deține un număr de

58 de acțiuni emise de B.C. SA din Craiova, acțiuni pe care acesta le deține în

original.

În aceste condiții, sunt incidente dispozițiile art. 31 alin. (1) și (3)

din Legea nr. 10/2001, reclamantul fiind proprietarul unei părți din totalul

acțiunilor B.C. SA Craiova și are dreptul la despăgubiri acordate în condițiile

prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate abuziv și calculate conform raportului de

expertiză tehnică de specialitate efectuat în cauză.

Împotriva menționatei decizii au formulat și motivat recurs, în termen

legal, apelanții-pârâți P.M. Craiova și P. Craiova, pentru motivul întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

dezvoltarea acestuia s-a arătat că instanța de judecată a interpretat și

aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 10/2001 republicată, decizia civilă

pronunțată nefiind în litera și spiritul actelor normative în vigoare,

incidente în cauză.

Prin

Dispoziția nr. 8425 emisă de Primarul Municipiului Craiova la data 26 aprilie 2006

a fost respinsă cererea de restituire în natură sau acordarea măsurilor

reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, str. A. I. Cuza (imobil

solicitat de mai multe persoane) cu mențiunea că nu s-a făcut dovada calității

de persoană îndreptățită, așa cum prevăd dispozițiile art. 3, alin. (2), art. 4,

alin. (2) coroborate cu art. 36 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Potrivit

art. 3 alin. (2) din lege, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în

restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice,

asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în

proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.

În

dovedirea dreptului

de proprietate solicitantul se prevalează de extrasul după „Lista de prezență a

acționarilor B.C. SA Craiova” din 24 martie 1948 și de lista anexă a Decretului

nr. 92/1950.

De

notorietate este faptul că pe lista decretului menționat mai sus apar atât

proprietarii imobilelor naționalizate, cât și detentorii ce ocupau efectiv

imobilele la data preluării și, mai mult, în lista anexă figurează la poziția nr.

1 „fosta B.C.”, iar acțiunile invocate de solicitant sunt emise de către B.C. –

S.A. Craiova, conform certificatelor de acționari depuse în dosarele de notificare.

Faptul

că acesta era acționar al B.C., nu îl îndreptățește la restituirea în natură

sau prin echivalent, având în vedere faptul că nu face dovada

dreptului de proprietate al persoanei juridice asupra

imobilului revendicat.

Notificarea

a fost soluționată

pe

excepție,

atât în faza procedurii administrative, cât

și în prima fază judiciară la instanța de fond, considerându-se că solicitantul

nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, iar instanța nu avea de

ce să cerceteze fondul cauzei, respectiv să afle valoarea acțiunilor al căror

proprietar ar fi contestatorul. Pentru a se trece la evaluarea măsurilor

reparatorii ce se impun, potrivit art. 32 din Legea nr. 10/2001, contestatorul

trebuia să

fi

dovedit îndreptățirea.

P.

Craiova și-a motivat dispoziția în sensul că solicitantul nu a făcut dovada că

a fost proprietarul unui imobil preluat în mod abuziv de către stat în perioada

6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de către stat prin

Legea nr. 139/1948 privind rechizițiile și nerestituite. P

etenții nu au făcut dovada că B.C. – S.A. - Craiova este

una și aceeași persoană juridică cu B.C., care figurează la poziția nr. 1 din

lista anexă a Decretului de naționalizare nr. 92/1950.

Prin

Decretul de naționalizare nr. 92/1950 au fost naționalizate imobile aparținând

unei categorii de persoane considerate exploatatori de locuințe, mari

comercianți, industriași, moșieri, bancheri, etc.

Solicitantul

nu dovedește

nici

calitatea de proprietar și nici pe cea de asociat al persoanei juridice

emitente a acțiunilor, având în vedere faptul că în Buletinul Clădirii întocmit

la recensământul realizat în anul 1948, figurează ca proprietar Banca Națională

Dolj, iar imobilul avea regimul juridic de instituție publică (art. 19 din

Legea nr. 139/1940 privind rechizițiile)

Tot

în Buletinul Clădirii se precizează că B.C. se afla în

„lichidare”,

iar construcția nu

avea destinație de bancă, ci era ocupată de D.R. C.F.R. și S.R. C.F.R., care

aveau calitatea de chiriași din data de 15 noiembrie 1945 și achitau chiria B.N.R.,

inclusiv la nivelul anului 1948.

Din

întregul material probatoriu administrat în cauză, precum și din actele depuse

la dosarul de notificare de către solicitant rezultă faptul că acesta era

acționar al băncii, dar nu există acte de proprietate asupra imobilului

revendicat.

Calitatea

de acționar al B.C. – S.A. - Craiova, nu îl îndreptățește pe solicitant la

„reconstituirea dreptului de proprietate”, așa cum a solicitat prin notificare,

respectiv la restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii, având

în vedere faptul că nu face dovada dreptului de proprietate al persoanei

juridice asupra imobilului revendicat, nedepunând la dosarul de notificare acte

translative sau constitutive de drepturi care să confere B.C. calitatea de

proprietar al imobilului situat în Craiova, str. A.I. Cuza, în termenul

prevăzut de lege pentru depunerea acestora.

Fată

de cele menționate mai sus, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea

deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și, pe cale de consecință,

respingerea în totalitate a contestației formulate de către B.A. și menținerea

Dispoziției P. Craiova, ca fiind emisă în conformitate cu prevederile legale.

Analizând recursul, în raport de criticile formulate, Înalta Curte

apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerentele:

Având în vedere dispozițiile art. 315 C. proc. civ., Înalta Curte de

Casație și Justiție a dat dezlegare numai problemei de drept privind

netemeinicia analizării solicitării de restituire în natură a imobilului în

care și-a avut sediul fosta B.C. SA Craiova, având în vedere că se invocă de

către contestator doar un drept de proprietate propriu asupra unui număr

limitat de acțiuni, 58, la fosta B.C. SA Craiova. Instanța de control judiciar

a dispus verificări sub aspectul dovedirii succesiunii persoanei juridice la

care contestatorul era acționar.

În fond după casare au fost administrate probe cu privire la existența

fostei B.C. SA Craiova, emitentă a acțiunilor nominative, dovedindu-se prin

decizia nr. 1834 din 25 august 1950 a Autorității Superioare Bancare faptul că

B.C. SA Craiova a fost lichidată, iar imobilele din patrimoniul acesteia au

fost naționalizate prin Decretul nr. 92/1950.

S-a făcut astfel dovada existenței persoanei juridice care a emis

certificatele de acționar invocate de contestator în susținerea pretențiilor

sale, motiv pentru care apare ca nefondată apărarea recurenților potrivit cu

care

solicitantul

nu dovedește

calitatea de asociat al persoanei

juridice emitente a acțiunilor, fiind nerelevante aprecierile cu privire la

destinația pe care au avut-o ulterior naționalizării imobilele care au format

activul băncii emitente.

Prin urmare, sunt incidente în cauză și au fost corect aplicate

prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) al Legii nr. 10/2001 potrivit cu care sunt

îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în

restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice,

asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în

proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.

În consecință, calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii

în condițiile art. 3 alin. (1) lit. b) o are acea persoană care dovedește doar

calitatea sa de asociat al persoanei juridice proprietară a imobilelor și altor

active momentul preluării acestora în mod abuziv, astfel cum s-a dovedit în

cauză.

Cu privire la

îndeplinirea condiției ca persoana juridică să dețină în proprietate imobile și

alte active la data naționalizării, Înalta Curte constată că și această

condiție este îndeplinită, astfel cum rezultă din adresa nr. 76512/4 06 2008 a Primărie Municipiului Craiova, potrivit cu care imobilul din str. Alexandru Ioan Cuza a purtat

și numărul 15, cât și din decizia nr. 1834 din 25 august 1950 a Autorității Superioare Bancare în care se menționează că banca lichidată este B.C. SA Craiova,

iar printre imobilele aflate în patrimoniul acesteia, naționalizate prin

Decretul nr. 92/1950, se află imobilele din Craiova, str. Alexandru Ioan Cuza nr.

x și x1, imobile menționate și la poziția nr. 1 a Decretului nr. 92/1950. Prin coroborarea acestor două înscrisuri care se referă la același

imobil, s-a făcut dovada identității dintre B.C. SA Craiova, emitentă a

acțiunilor, și B.C., menționată în Decretul nr. 92/1950, astfel încât nu este

fondată susținerea recurenților că

B.C. – S.A. -

Craiova nu este una și aceeași persoană juridică cu B.C., care figurează la

poziția nr. 1 din lista anexă a Decretului de naționalizare nr. 92/1950, unde

este menționat imobilul din

Craiova, str. Alexandru Ioan Cuza

.

Constatând că este dovedit, prin acțiunile deținute în original de

către contestator, dreptul acestuia de proprietate asupra a 58 de acțiuni la

fosta B.C. SA Craiova, astfel cum este menționat pe verso-ul acțiunilor depuse

în copie la dosar, cât și în raport de prevederile art. 1909 alin. (1) C. civ.,

potrivit căruia posesia bunurilor mobile valorează proprietate, Înalta Curte

consideră că, prin soluția pronunțată de ambele instanțe de fond, care au

acordat contestatorului despăgubiri, s-a făcut o corectă aplicare în cauză a art.

3 alin. (1) lit. b) și art. 31 alin. (1) al Legii nr. 10/2001 republicată, în

vigoare la data pronunțării deciziei din apel.

Potrivit

art. 31 al Legii nr. 10/2001 persoanele arătate la art. 3 alin. (1) lit. b) au

dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,

măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute la alin. (1) se vor propune,

după stabilirea valorii recalculate a acțiunilor.

Recurenții susțin că,

deși

reclamantul

era acționar al B.C., acest fapt nu îl îndreptățește la restituirea în natură

sau prin echivalent, având în vedere faptul că nu face dovada

dreptului de proprietate al persoanei juridice asupra imobilului

revendicat.

O astfel de critică nu poate fi primită deoarece prin decizia instanței

de recurs din primul ciclu procesual s-a dezlegat problema de drept referitoare

la obiectul prezentei contestații, respectiv împrejurarea că se invocă de către

contestator doar un drept de proprietate propriu asupra unui număr de 58 de

acțiuni la fosta B.C. SA Craiova, iar nu un drept de proprietate asupra

imobilelor aflate în patrimoniul băncii. Prin urmare, nu pot fi analizate

criticile care vizează dreptul de proprietate al contestatorului asupra

imobilului situat în str. A.I. Cuza Craiova, deoarece asupra acestui drept nu

sunt formulate pretenții în prezenta cauză.

Deoarece

contestatorul și-a dovedit îndreptățirea la acordare de despăgubiri, sunt

nefondate criticile recurenților în sensul că

instanța nu avea de ce să cerceteze

fondul cauzei, respectiv să afle valoarea acțiunilor al căror proprietar ar fi

contestatorul, cât timp decizia dată în procedura administrativă a fost

soluționată pe cale de excepție. Aceasta deoarece, odată dovedită calitatea de

persoană îndreptățită de către contestator, excepția avută în vedere de

entitatea investită este înlăturată, iar instanța se poate pronunța pe fondul

pretențiilor, în temeiul plenitudinii sale de competență, cât și dezlegării

date acestui aspect prin Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, potrivit cu care,

în

aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanța de

judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată

împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a

solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea

persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare

de a răspunde la notificarea părții interesate.

Astfel

fiind, instanța are posibilitatea să verifice atât calitatea de persoană

îndreptățită, cât și să stabilească cuantumul despăgubirilor cuvenite în

vederea reparării integrale a prejudiciului suferit de contestator, atât în

situația în care unitatea deținătoare refuză să dea un răspuns notificării, cât

și atunci când aceasta se pronunță numai asupra excepției lipsei calității de

persoană îndreptățită.

Pentru aceste argumente, Înalta Curte apreciază că motivul de recurs

invocat nu este incident în cauză și, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va

respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de apelanții-pârâți P.M. Craiova și P. Craiova

împotriva deciziei civile nr. 148 din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în

contradictoriu cu intimatul-reclamant B.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 15 ianuarie 2010.