ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2613/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 06.11.2017 reclamantul Cabinet Individual de Insolvență A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat anularea în parte a art. II, Anexa 2, pct. 52, din Decizia nr. 01/3.05.2017 și a art. II, Anexa 2, pct. 3 din Decizia nr. 1/29.06.2017, emise de pârâtă și obligarea acesteia să treacă reclamantul în Lista practicienilor agreați de ANAF.

Față de aspectele invocate în întâmpinarea pârâtei, la data de 14.05.2018, reclamantul Cabinet Individual de Insolvență A. a modificat cererea de chemare în judecată în sensul de a fi obligată pârâta să soluționeze cererea de înscriere în tabelul practicienilor agreați de ANAF.

Prin sentința civilă nr. 2277 din data de 15 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Cabinet Individual de Insolvență A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, astfel cum a fost modificată; a anulat pct. 52 din Anexa 2 la decizia nr. 01/03.05.2017 și pct. 3 din Anexa 2 la Decizia nr. 1/29.06.2017 și a obligat pârâta să soluționeze cererea reclamantului de înscriere în tabelul practicienilor în insolvență agreați.

Împotriva sentinței civile nr. 2277 din data de 15 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs principal pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și recurs incident intimatul reclamantul Cabinet Individual de Insolvență A..

3.1. Prin motivele de recurs formulate, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală se arată că sentința civilă recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În primul rând critică hotărârea instanței de fond față de împrejurarea ca nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității.

În acest sens arată că instanța nu poate să dispună soluționarea unei cereri într-un sens anume, întrucât in această ipoteză s-ar încălca dreptul autorității de a mai analiza și soluționa cererea respectivă.

Prin urmare, instanța de contencios nu poate decât să analizeze dacă cererea a fost soluționată sau nu, dacă au existat motive de prelungire a termenului de soluționare și eventual să oblige la soluționarea cererii, rămânând la latitudinea organului competent dacă cererea va fi soluționată în sensului admiterii, descalificării sau respingerii acesteia.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că descalificarea ofertei depuse de intimat este o măsură arbitrară, lipsită de orice justificare legală, ceea ce afectează legalitatea actelor contestate, câtă vreme afectează dreptul intimatului de a obține examinarea efectivă a ofertei sale în raport cu prevederile legale incidente.

În urma acestui raționament, instanța conchide în mod eronat că argumentele expuse în cuprinsul întâmpinării nu se regăsesc în motivarea actelor administrative atacate, nefiind de natură să acopere viciul de nelegalitate și dispune obligarea pârâtei să soluționeze cererea intimatului de înscriere în tabelul practicienilor în insolvență agreați.

Astfel, deși nici Legea nr. 554/2004 ca normă generală în materie și nici OPANAF nr. 2442/2016 nu cuprind dispoziții referitoare la conținutul actului administrativ, respectiv al procesului-verbal care materializează rezultatul procedurii de selecție a practicienilor în insolvență, instanța de fond a considerat totuși că există obligația motivării actului ca o cerință de legalitate.

Recurenta-pârâtă consideră ca instanța de fond și-a argumentat hotărârea pronunțată prin însușirea în întregime a susținerilor intimatului, fără a ține cont de apărările formulate de pârâtă în acest sens și fără a arăta motivele pentru care acestea au fost înlăturate.

În primul rând, instanța de fond a dispus soluționarea cererii intimatului, însă cererea acestuia a fost analizată și soluționată de Comisia de agreare și selecție a practicienilor în insolvență prin decizia nr. 01/03.05.2017.

În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (2) din OPANAF nr. 2.442/2016 privind procedurile de agreare și selecție a practicienilor în insolvență de către Agenția Națională de Administrare Fiscală publicat în MO nr. 649 din 24 august 2016, procedura de verificare a practicienilor în insolvență în vederea agreării de către Agenția Națională de Administrare Fiscală începe prin publicarea unui anunț pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, conform modelului din anexa nr. 1.

La data de 16.09.2016 a fost publicată Invitația de participare la procedura de verificare a cerințelor în vederea agreării de către Agenția Națională de Administrare Fiscală a practicienilor în insolvență, având termen de depunere a ofertelor, cel târziu data de 07 octombrie 2016, ora 13:00.

Potrivit art. 7 din OPANAF nr. 2.442/2016:

"(1) Pentru participarea la procedurile de verificare a cerințelor întocmirii sau completării Listei practicienilor în insolvență agreați de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, în termenul indicat în anunțul prevăzut la art. 6, ofertanții trebuie să depună următoarele documente:

a) o scrisoare de intenție prin care își manifestă interesul de a participa la selecția în vederea înscrierii în Lista practicienilor în insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală - va fi completat formularul cuprins în anexa nr. 2;

b) un act justificativ eliberat de UNPIR din care să rezulte că forma de exercitare a profesiei de practician în insolvență este înscrisă în evidențele UNPIR, precum și faptul că asociatul coordonator sau asociații coordonatori ai acesteia nu au fost supuși niciunei sancțiuni disciplinare în ultimii 3 ani anteriori declanșării procedurii de selecție;

c) certificatul de atestare fiscală pentru ofertant, eliberat de organul fiscal central competent, din care să rezulte faptul că nu sunt înregistrate obligații fiscale restante;

d) o copie certificată de pe polița de asigurare de răspundere profesională a ofertantului, în vigoare la data depunerii ofertei;

e) o declarație pe propria răspundere privind dotarea practicianului cu:

- computer,

- abonament la Buletinul insolvenței (acces pe pagina de internet sau în format hârtie) - se anexează o copie de pe actul justificativ;

- acces la internet;

- adresă de e-mail;

- imprimantă;

- telefon mobil;

- telefon fix; fax, completată conform anexei nr. 3.

(2) Documentația va fi depusă în original sau conform cu originalul, opisată, îndosariată în dosar cu șină, în plic sigilat, toate paginile fiind numerotate și semnate. Participantul va menționa obligatoriu pe plic numele/denumirea, precum și adresa/sediul social, cu mențiunea "a nu se deschide - pentru Comisia de selecție a practicienilor în insolvență - agreare".

Intimatul a depus oferta înregistrată în cadrul Registraturii Generale a ANAF sub nr. x/07.10.2016 care a fost descalificată de către Comisia de agreare și selecție constituită la nivelul ANAF în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) din OPANAF nr. 2.442/2016, întrucât în documentația depusă nu s-a regăsit documentul prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. d), respectiv copia certificată de pe polița de asigurare de răspundere profesională a ofertantului, în vigoare la data depunerii ofertei.

Polița de asigurare de răspundere profesională seria x nr. x depusă la documentație de către CII A., a avut menționat la ASIGURAT - persoana fizică, respectiv: numele, prenumele și CNP-ul asociatului coordonator, astfel nu a fost îndeplinită condiția conform căreia "ofertanții trebuie să depună următoarele documente: d) o copie certificată de pe polița de asigurare de răspundere profesională a ofertantului, în vigoare la data depunerii ofertei;".

În cadrul procedurii de agreare de către ANAF a practicienilor în insolvență, ofertantul a fost Cabinetul Individual de Insolvență A. cu sediul în str. x, str. x, apartament 3, jud. Vrancea, CUI x și nu persoana fizică A..

Întrucât prin plângerea prealabilă formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 01/03.05.2017, acesta nu a făcut dovada deținerii la data depunerii ofertei în vederea agreării, respectiv 07.10.2016, a poliței de asigurare de răspundere profesională încheiată pe numele ofertantului, Comisia de soluționare a plângerilor prealabile a respins plângerea.

Recurenta-pârâtă învederează că Decizia nr. 01/03.05.2017 privind aprobarea Listei practicienilor în insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală, emisă de Comisia de agreare și selecție a practicienilor în insolvență, a fost publicată pe site-ul ANAF la rubrica la secțiunea INFO ANAF/Anunțuri/Anunțuri de interes general/anunțuri de interes general ANAF, astfel cum prevăd dispozițiile art. 10 alin. (4) din OPANAF nr. 2442/2016.

De asemenea, a fost transmisă informare și către UNPIR cu privire la publicarea Deciziei nr. 01/03.05.2017 cât și un exemplar al acesteia cu cele 3 anexe.

Intimatul nu a solicitat Comisiei de agreare și selecție constituită la nivelul ANAF comunicarea motivului descalificării ofertei înregistrată sub nr. x/07.10.2016.

La data de 09.05.2017 a fost transmisă prin fax de către intimat contestație împotriva Deciziei nr. 01/03.05.2018, ce a fost soluționată de către Comisia de soluționare a contestațiilor formulate de practicienii în insolvență, figurând în Anexa nr. 2 a Deciziei nr. 01/29.06.2017 poziția nr. 3 - respins.

Decizia nr. 01/29.06.2017 privind soluționarea plângerilor prealabile depuse de practicienii în insolvență în cadrul procedurii de verificare a cerințelor în vederea agreării a fost publicată pe site-ul ANAF la rubrica la secțiunea INFO ANAF/Anunțuri/Anunțuri de interes general/anunțuri de interes general ANAF, iar motivul respingerii contestației i-a fost comunicat intimatului la data de 15.03.2018, potrivit dovezii depuse la dosarul cauzei.

In considerarea celor expuse solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și casarea sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii în totalitate ca neîntemeiată.

3.2. Prin motivele de recurs formulate, recurentul-reclamant Cabinet Individual de Insolvență A. arată că ANAF a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, susținând că nu poate fi obligată să înscrie reclamantul în lista de practicieni ci cel mult să soluționeze cererea de înscriere.

Cu privire la această excepție, în fața primei instanțe a arătat că "pârâta consideră că deține un drept discreționar al autorității de a analiza și soluționa cererea de înscriere în Tabelul lichidatorilor agreați.

În realitate, conform OPANAF nr. 2442/2016 lichidatorii trebuie să depună un set de documente care să ateste îndeplinirea anumitor condiții. În situația în care documentele atestă îndeplinirea condițiilor, pârâta nu poate refuza să înscrie practicianul în Tabel.

În subsidiar dacă se apreciază că excepția este întemeiată înțelege să își completeze acțiunea în sensul de a fi obligată pârâta să soluționeze cererea de înscriere în tabel, deoarece îndeplinea toate condițiile legale."

Curtea de Apel București nu s-a pronunțat în mod expres asupra excepției, însă din faptul că a admis acțiunea așa cum a fost modificată, se subînțelege că instanța a considerat excepția a fi întemeiată.

Recurentul-reclamant consideră că sentința primei instanțe este nelegală sub acest aspect deoarece instanța trebuia să respingă excepția inadmisibilității și să admită pe fond acțiunea societății așa cum a fost formulată inițial.

Este adevărat că actele contestate nu cuprind motivele pentru care ANAF a descalificat oferta, însă în prezenta cauză ANAF a prezentat argumentele care au stat la baza descalificării, astfel că instanța era investită sa analizeze justețea acestora.

Singurul argument în baza căruia ANAF a descalificat oferta constă în împrejurarea că potrivit art. 7 alin. (1) lit. d) din OPANAF nr. 2442/2016 trebuia depusă polița de răspundere profesională a ofertantului, însă polița seria x nr. x depusă la ANAF are ca asigurat persoana fizică A., fiind menționat CNP-ul respectiv.

Precizează că la data de 19.03.2018, pe parcursul prezentei cauze, la un moment procesual când nu mai avea posibilitatea de a modifica acțiunea, ANAF i-a comunicat în cele din urmă răspunsul pentru care oferta a fost descalificată, din care rezultă că ANAF consideră că polița trebuia să fie încheiată pe numele Cil A., acesta fiind ofertantul.

Opinia pârâtei este eronată, deoarece potrivit legii practicianul în insolvență persoană fizică este obligat să se asigure de răspundere profesională (A.), iar nu forma de organizare sub care acesta își desfășoară activitatea (Cil A.).

Astfel, conform art. 8 din Cap. II Anexa 6 la Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență publicat în M.Of. 875/7.11.2017 "Plafonul minim de asigurare profesională pentru persoanele fizice române, înscrise în subsecțiunile IA, IB, IC și ID ale Tabloului Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România, este de 100.000 RON."

Conform art. 7 din Statut:

"Pot fi membri ai Uniunii, având totodată calitatea de practician în insolvență, persoanele fizice române sau străine, în condițiile O.U.G. și ale prezentului statut."

Conform art. 8 din Statut cabinetul este una din formele de organizare sub care își exercită profesia practicianul persoană fizică.

Conform art. 21 lit. e) din Statut și art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 86/2006, membrii Uniunii au obligația să se asigure profesional (recurentul-reclamant fiind membru al UNPIR persoană fizică).

În consecință, polița de asigurare încheiată pe persoană fizică A. în vederea exercitării profesiei de practician în insolvență este un document încheiat în conformitate cu legea, iar dacă s-ar fi încheiat o poliță de asigurare pe Cil A. aceasta nu ar fi una legală.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului principal, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 06 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 17 iunie 2020.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate atât de recurenta-pârâtă în cadrul recursului principal, cât și de recurentul-reclamant, în cadrul recursului incident, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul Cabinet Individual de Insolvență A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea în parte a art. II, Anexa 2, pct. 52, din Decizia nr. 01/3.05.2017 și a art. II, Anexa 2, pct. 3 din Decizia nr. 1/29.06.2017, emise de pârâtă și obligarea acesteia să treacă reclamantul în Lista practicienilor agreați de ANAF. Ulterior, reclamantul a modificat cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat a fi obligată pârâta să soluționeze cererea de înscriere în tabelul practicienilor agreați de ANAF.

Prima instanță a admis cererea dedusă judecății, așa cum a fost modificată și a obligat pârâta să soluționeze cererea reclamantului de înscriere în tabelul practicienilor în insolvență agreați reținând că nici din decizia propriu-zisă și nici din anexa acesteia nu reiese care sunt motivele care au condus la descalificare și câtă vreme în motivarea actelor administrative atacate nu se regăsesc argumentele care au condus la respingerea ofertei, justificările ulterioare nu sunt de natură să acopere viciul de nelegalitate, deoarece actele administrative trebuie să conțină motivarea în cuprinsul lor, iar nu în înscrisuri ulterioare, cu atât mai puțin în apărările formulate în procesele generate de emiterea unor acte administrative nemotivate.

Învestită cu soluționarea cererilor de recurs de față, Înalta Curte va răspunde punctual motivele de recurs formulate.

Cu privire la recursul principal formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Înalta Curte constată că se critică hotărârea primei instanțe din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident și va fi respins.

Astfel, nu poate fi primită critica recurentei-pârâte în sensul că prima instanță s-ar fi substituit organului administrativ și ar fi soluționat cererea de înscriere a reclamantului în tabelul practicienilor în insolvență atât timp cât din dispozitivul hotărârii rezultă în mod clar faptul că pârâta a fost obligată să soluționeze cererea reclamantului de înscriere în tabelul practicienilor în insolvență, fără a fi indicată modalitatea de soluționare.

De asemenea, se vor respinge criticile formulate de către recurenta-pârâtă referitoare la condițiile impuse de OPANAF nr. 2442/2016 pentru participarea la procedurile de verificare a cerințelor întocmirii sau completării Listei practicienilor în insolvență agreați de către Agenția Națională de Administrare Fiscală atât timp cât prima instanță nu a analizat îndeplinirea sau neîndeplinirea acestor condiții, ci a constatat în mod corect că în motivarea actelor administrative atacate nu se regăsesc argumentele care au condus la respingerea ofertei, iar justificările prezentate de către pârâtă în cuprinsul întâmpinării nu sunt de natură să acopere viciul de nelegalitate.

În mod corect prima instanță a reținut că descalificarea ofertei depuse de recurentul-reclamant este o măsură arbitrară, lipsită de orice justificare legală, ceea ce afectează legalitatea actelor contestate, câtă vreme afectează dreptul acestuia de a obține examinarea efectivă a ofertei sale în raport cu prevederile legale incidente.

Concluzionând, Înalta Curte constată că vătămarea produsă prin nemotivarea deciziei nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului administrativ și obligarea recurentei-pârâte la soluționarea cererii reclamantului de înscriere în tabelul practicienilor în insolvență.

Cu privire la recursul incident, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant critică hotărârea primei instanțe apreciind că instanța trebuia să respingă excepția inadmisibilității și să admită pe fond acțiunea așa cum a fost formulată.

Aceste critici sunt nefondate și vor fi respinse având în vedere că, deși prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanței obligarea pârâtei să treacă reclamantul în Lista practicienilor agreați de ANAF, ulterior, ca urmare a comunicării întâmpinării, reclamantul a modificat cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat obligarea pârâtei să soluționeze cererea de înscriere în tabelul practicienilor agreați de ANAF, iar instanța admițând această cerere modificatoare s-a pronunțat implicit asupra excepției inadmisibilității capătului de cerere sus-menționat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că atât susținerile și criticile recurentei-pârâte cât și cele ale recurentului-reclamant sunt neîntemeiate în raport de motivele invocate și vor fi respinse.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală și recursul incident declarat de recurentul-reclamant Cabinet Individual de Insolvență A., împotriva sentinței nr. 2277 din 15 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2020.