ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4789/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Cabinet Individual de Insolvență -A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, anularea în parte a art. II, Anexa 2, pct. 141 din Decizia nr. 01/3.05.2017 și a art. II, Anexa 2, pct. 15 din Decizia nr. 1/29.06.2017, emise de pârâtă și obligarea acesteia să treacă reclamantul în Lista practicienilor agreați de ANAF.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2279 din 15 mai 2018, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea pct. 141 din Anexa 2 la Decizia nr. 01/03.05.2017 și pct. 15 Anexa 2 la Decizia nr. 1/29.06.2017.

Totodată, a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind obligarea pârâtei să treacă C.I.I. A. în Lista practicienilor în insolvență agreați.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea atacată este în parte lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept.

În esență, a reprodus apărările formulate în fața primei instanțe, respectiv a motivelor pentru care consideră că actele contestate sunt legale, susținând că reclamantei i-a fost comunicat, individual, motivul pentru care a fost descalificată, astfel, motivarea hotărârii atacate este nelegală.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă Cabinet Individual de Insolvență - A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că recurenta a insistat pe propria interpretare a normei, fără să arate în ce mod a încălcat prima instanță norma de drept, în realitate neexistând critici ale sentinței atacate, ci doar reluarea unor interpretării eronate ale art. 7 alin. (1) lit. e) și art. 9 din OPANAF nr. 2442/2016.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susținerile recurentei-pârâte nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea în raport cu soluția primei instanțe și a reluat situația de fapt, cu referire la motivele pentru care, în opinia părții, actele administrative contestate au fost emise cu respectarea prevederilor legale, reiterând astfel apărările invocate în fața primei instanțe, fără a formula critici concrete cu privire la aspectele reținute în hotărârea recurată.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susținerile recurentei-pârâte nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 2279 din 15 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 octombrie 2020.