ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5411/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 06.09.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând:

- anularea Deciziei nr. 8413/08.08.2017 emisă de F.G.A. prin care s-a respins cererea de plată formulată de aceasta;

- obligarea pârâtului să emită o nouă decizie de admitere a cererii sale de plată pentru suma de 20.536,14 RON.

- cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 207 din 23 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă contestația formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, a arătat că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, având în vedere că a depus cererea de plată la 05.01.2016 împreună cu toate documentele solicitate în vederea constituirii dosarului de daună.

A mai arătat recurenta că nu a fost notificată niciodată de pârât în sensul că ar lipsi ceva din dosarul de daună și ulterior, în urma demersurilor făcute, a aflat că nu există formularul tip intitulat "cerere de plată". A depus ulterior acest formular despre care pârâtul a apreciat că este tardiv.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului, arătând că recurenta nu a indicat nici un motiv de casare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de pârât, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 8413/08.08.2017 emise de F.G.A. prin care s-a respins cererea de plată formulată de aceasta, precum și obligarea pârâtului să emită o nouă decizie de admitere a cererii sale de plată pentru suma de 20.536,14 RON.

Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Înalta Curte constată că reclamanta a solicitat pârâtului plata despăgubirilor rezultate ca urmare a evenimentului rutier ce a avut loc la data de 19.10.2015, din culpa conducătorului auto cu numărul de înmatriculare x asigurat la Societatea de B. S.A prin cererea de plată nr. x/14.12.2016, aceasta fiind depusă în cadrul documentației administrative atașate de pârât la dosarul de fond, fila x.

Ulterior, pârâtul a emis decizia nr. 8413/08.08.2017 prin care a fost respinsă cererea de plată, ca tardivă, reținându-se că petenta a înțeles să formuleze și să depună cererea de plată după expirarea termenului legal de depunere a cererilor de plată la FGA pentru asigurătorul Societatea B. S.A., în faliment.

În acest sens, pârâtul a reținut prevederile art. 14 din Legea nr. 213/2015 și art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2015, potrivit cărora cererea de plată se poate depune la Fondul de Garantare a Asiguraților în maxim 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment sau de la data nașterii dreptului de creanță, atunci când acesta s-a născut ulterior.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că decizia nr. 8413/08.08.2017 a fost emisă cu respectarea legii, având în vedere că hotărârea de deschidere a procedurii de faliment a Societății B. S.A., respectiv încheierea din 03.12.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului București, secția a VII-a civilă, a rămasă definitivă la 28.04.2016, iar de la acest termen se calculează termenul de 90 de zile prevăzut de textele de lege menționate anterior.

În mod corect s-a constatat că cererea de plată a petentei din 14.12.2016 a fost depusă tardiv.

Recurenta a invocat faptul că ar fi depus la 05.01.2016 cererea de deschidere a dosarului de daună împreună cu toate documentele solicitate în vederea constituirii acestuia, dar acest document nu se regăsește în cadrul înscrisurilor depuse la dosarul de fond. Singura cerere de plată formulată de petentă se află la fila x și poartă data întocmirii 14.12.2016. Este adevărat că la dosar se regăsește cererea de deschidere a dosarului de daună, întocmită la 20.10.2015 și înregistrată la Fond la 21.10.2015, potrivit filei 43 din dosarul Curții de Apel, dar această cerere nu se confundă cu cererea cererea-tip de plată (prevăzută de art. 14 din Legea nr. 213/2015 Capitolul III - art. 20 din Norma A.S:F. nr. x/2015).

În aceste condiții, instanța de fond a constatat în mod corect că susținerile reclamantei potrivit cărora, în realitate, cererea de plată a fost depusă cu respectarea termenului în cadrul dosarului de daună nu sunt susținute, nefiind depusă nicio dovadă în acest sens.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 207 din 23 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 207 din 23 ianuarie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 22 octombrie 2020.