ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6318/2020

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 06.12.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 10945/08.11.2017 și obligarea pârâtului la emiterea unei decizii motivate pe fond a cererii-tip de plată formulată în dosarul de daună nr. x/24.10.2014, înregistrată la data de 13.07.2017, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Prin sentința civilă nr. 2283 din 15 mai 2018, Curtea a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate în sensul schimbării în tot a hotărârii atacate.

A susținut recurenta-reclamantă că instanța de fond a reținut în motivare două aspecte, care sunt contradictorii.

Pe de o parte, a apreciat ca neîntemeiată susținerea sa, în sensul că cererea de plată a fost depusă anterior termenului de 90 de zile prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, reținând că a fost depusă o corespondență care nu este aptă a face dovada depunerii cererii în termen.

Pe de altă parte, a reținut susținerea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților că cererea de plată a fost formulată tardiv, reținând ca dovadă aceeași corespondență depusă de societate, pe care a considerat-o că nu este aptă să facă dovada depunerii cererii.

A arătat recurenta că a formulat cererea de plată la data de 07.07.2016 pe care a expediat-o împreună cu toate documentele prin intermediul firmei de curierat B. Arad, în data de 12.07.2016, ora 13:35, fiind livrată la FGA în data de 13.07.2016, ora 13:52, conform documentului de transport AWB x și documentului de confirmare de primire.

Astfel, cererea de plată a fost formulată și expediată înainte de împlinirea termenului de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment, 28.04.2016, termenul de 90 de zile împlinindu-se la data de 28.07.2016.

Este eronată reținerea instanței de fond că documentul de transport menționat nu probează înregistrarea cererii de plată a despăgubirii. A apreciat eronat că cererea de plată ar fi fost înregistrată în data de 01.09.2016, dată care este indicată de Fondul de Garantare a Asiguraților, fără, însă, a fi probată în niciun fel de pârât.

A mai precizat recurenta că a atașat și răspunsul primit de la societatea de curierat B. care indică faptul că singura corespondență expediată de Cabinet Avocat C. și livrată (înregistrată) la Fondul de Garantare a Asiguraților a fost cea din luna iulie 2016, respectiv 13.07.2016.

Deși a apreciat corectă susținerea pârâtului cu privire la data înregistrării cererii la 01.09.2016, instanța de fond nu a reținut nicio dovadă a modalității de transmitere de către societate a cererii de plată către pârât.

A mai menționat recurenta că avea deschis dosar de daună la societatea de asigurare D. S.A. din data de 24.10.2014, cu mult înainte de intrarea acesteia în faliment, dosarul de daună neputând fi finalizat amiabil pentru că societatea de asigurare a stabilit o valoare a despăgubirii pe care nu a acceptat-o.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este fondat.

4.1. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu este fondat. Împrejurarea că instanța de fond nu și-a însușit argumentele reclamantei nu face incident motivul de nelegalitate referitor la nemotivarea hotărârii, pentru că acest text legal are în vedere pronunțarea hotărârii în baza unor temeiuri străine de natura pricinii.

De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurent pe această cale se invocă, în esență, o eventuală greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., dar ipoteza că hotărârea recurată ar fi nemotivată nu poate fi reținută.

4.2. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiat, din perspectiva aplicării greșite a normelor de drept material incidente, cu referire la depășirea termenului de 90 de zile prevăzut la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, impunându-se rejudecarea acțiunii și reanalizarea pricinii.

4.2.1. Prin Decizia nr. 10945/08.11.2017, Fondul de Garantare a Asiguraților a respins cererea de plată formulată de S.C. A. S.R.L., reținând că aceasta a fost tardiv formulată.

Autoritatea pârâtă a motivat că cererea de plată formulată de reclamantă a fost înregistrată în evidențele sale sub nr. x/01.09.2016, cu depășirea termenului de 90 de zile prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului D. S.A., 28.04.2016.

Instanța de fond a validat decizia emisă de autoritatea pârâtă, de respingere ca tardivă a cererii de plată, apreciind că documentul de transport invocat de reclamantă, AWB x emis de firma de curierat B., nu face dovada faptului că prin corespondența respectivă ar fi fost comunicată cererea de plată, astfel că termenul prevăzut de lege ar fi fost depășit.

4.2.2. Înalta Curte constată că, în dosarul format de intimatul-pârât pentru soluționarea cererii de plată, nr. x, au fost depuse Cererea de plată completată de avocatul societății reclamante și Nota la cererea de plată ambele semnate de avocatul societății și întocmite la data de 07.07.2016, înscrisuri pe care recurenta susține că le-a comunicat la data de 12.07.2016, cu documentul de transport menționat.

Instanța de fond a reținut că documentul de transport probează exclusiv faptul că Fondul de Garantare a Asiguraților a primit o corespondență, expeditor fiind Cabinetul de Avocat C., însă a apreciat că nu există niciun indiciu că ceea ce a fost comunicat a fost cererea de plată.

Or, deși neagă primirea cererii de plată formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin documentul de transport menționat, înregistrat în evidențele sale la data de 13.07.2016, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților nu a adus nicio dovadă contrară susținerilor reclamantei, respectiv nu a precizat ce conținut a avut corespondența din data respectivă, corespondență având ca expeditor Cabinet de Avocat C..

4.2.3. Reține instanța de control judiciar că, potrivit art. 249 C. proc. civ., cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

Recurenta-reclamantă, în dovedirea alegațiilor sale, a depus înscrisurile amintite anterior.

Însă, intimatul-pârât s-a limitat la a susține că cererea de plată datată 07.07.2016 a fost înregistrată în evidențele sale la data de 01.09.2016 (la aproape 2 luni de la data întocmirii acesteia), fără a aduce vreo dovadă contrarie, respectiv fără a preciza ce document a primit prin corespondența având ca AWB x, înregistrată în evidențele sale la data de 13.07.2016, deși reclamanta s-a prevalat de acest document de transport pentru dovedirea depunerii cererii de plată anterior datei de 27.07.2016.

Prin urmare, făcându-se aplicarea, prin analogie, a principiului in dubio pro reo, în raport cu situația de fapt și cu documentele menționate mai sus, Înalta Curte nu poate reține, dincolo de orice îndoială, faptul că recurenta-reclamantă nu ar fi expediat cererea de plată la data de 12.07.2016 și că nu ar fi respectat termenul de 90 de zile prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul și, în rejudecare, va admite cererea de chemare în judecată, va anula actul administrativ atacat și va obliga pârâtul să soluționeze cererea de plată a reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 2283 din 15 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, admite acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L..

Anulează Decizia nr. 10945/08.11.2017 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Obligă pârâtul la soluționarea cererii de plată formulate de reclamantă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2020.