ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 431/2013

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 157/P/2011 din data de 17 august 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaților F.F.A.F. pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicațiunea art. 41 alin. (2) și art. 99 C. pen. și M.I.F., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și 3 teza I C. pen., cu aplicațiunea art. 41 alin. (2) C. pen. În fapt, în sarcina inculpaților s-a reținut, în esență, că în perioada septembrie 2009 - ianuarie 2010 aceștia au întreținut, în repetate rânduri relații sexuale prin constrângere, amenințare și profitând de imposibilitatea de a-și exprima voința, cu partea vătămată M.A.R., în vârstă de 14 ani.

Schimbând încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, pe de o parte, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 99 C. pen. față de inculpatul F.F.A.F., cu motivarea că acesta a împlinit vârsta de 18 ani la data de 17 noiembrie 2009, înainte de momentul epuizării infracțiunii - luna ianuarie 2010 - iar, pe de altă parte, în sensul reținerii dispozițiilor art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., față de inculpatul M.I.F., au motivarea că o parte din actele materiale ale infracțiunii de viol săvârșite în formă continuată au fost comise împreună cu inculpatul F.F.A.F.

în timpul minorității acestuia din urmă, Tribunalul Mehedinți, prin Sentința penală nr. 150 din 22 iunie pronunțată în Dosarul nr. 6168/101/2010, i-a condamnat pe inculpați, după cum urmează: - În baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și 3 teza I, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul F.F.A.F., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 86 1 , art. 86 2 și art. 86 3 C. pen.; - În baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și (3) teza I, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. c) și art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.I.F., la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicațiunea art. 86 1 , art. 86 2 și art. 86 3 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., instanța a aplicat fiecăruia dintre inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., suspendând executarea acestei pedepse, potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. În baza art. 76 alin. (3) C. pen. a înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi prev. de art. 197 C. pen. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea telefoanelor mobile ridicate de la inculpați, iar în baza art. 14 și art. 346 C. pen. a admis acțiunea civilă, a părții vătămate M.A.R. și i-a obligat, în solidar, pe inculpați la plata către aceasta a sumei de 20.000 RON cu titlu de daune morale. Împotriva sentinței s-au declarat apeluri de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și partea civilă.

Prin Decizia penală nr. 69 din 9 martie 2012 pronunțată în dosar, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis cele două apeluri, a desființat sentința pe latură penală numai cu privire la termenele de încercare stabilită pentru inculpați, pe care le-a majorat, la câte 3 ani, pentru fiecare inculpat, și în consecință, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului F.F.A.F. pe durata unui termen de 6 ani și 6 luni format din pedeapsa aplicată de 3 ani și 6 luni și termenul de 3 ani, iar inculpatului M.I.F., pe durata unui termen de încercare de 7 ani format din pedeapsa aplicată de 4 ani și termenul de 3 ani.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut că deși duratele pedepselor aplicate inculpaților și modalitățile de executare ale acestora sunt legale și judicios individualizate, termenele de încercare stabilite de instanța de fond sunt prea mici, impunându-se astfel majorarea părții lăsate de lege, la latitudinea judecătorului. S-a apreciat, astfel că termenele de încercare pentru fiecare inculpat vor trebui majorate cu câte 3 ani, întrucât termenul de încercare pentru inculpatul F.F.A.F. va fi de 6 ani și 6 luni iar termenul de încercare pentru inculpatul M.I.F., de 7 ani. Împotriva acestei din urmă decizii, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, partea civilă M.A.R.

și inculpații F.F.A.F. și M.I.F. Toate cele patru recursuri s-au întemeiat pe prevederile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și art. 72 C. pen., susținându-se că s-au aplicat pedepse greșit individualizate. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a arătat că analiza obiectivă a tuturor aspectelor privind modul în care inculpații au săvârșit infracțiunile, împrejurările comiterii acestora, natura și importanța valorilor lezate, urmările produse, conduc la concluzia că pedepsele de 3 ani și 6 luni, respectiv, de 4 ani închisoare, ambele cu suspendare sub supraveghere, sunt excesiv de blânde și nu corespund cerințelor unei individualizări corecte. S-a susținut și faptul că în cauză nu este justificată reținerea în favoarea inculpaților a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

În sfârșit, că din dosar, lipsesc dovezile care să creeze convingerea că inculpații se vor putea reeduca și fără executarea efectivă, prin privare de liberate, a pedepselor cu închisoarea, aplicate. Partea civilă, în recursul său, a susținut și ea că prin reținerea circumstanțelor atenuante, pedepsele inculpaților au fost coborâte mult sub minimul prevăzut de lege și că, în mod netemeinic s-a dispus și suspendarea executării pedepsei. Dimpotrivă, inculpații prin concluziile formulate oral, au considerat pedepsele aplicate prea aspre în raport cu condițiile concrete în care s-au comis faptele. Recursurile sunt nefondate. Analizând cele 4 recursuri în raport de ansamblul probator aflat în dosarul cauzei, de conduita avută de inculpați, ulterior comiterii faptelor, de dobândirea de către inculpatul F.F.A.F.

a calității de student al Universității București, Facultatea de Geografie, cursuri de zi și de inculpatul M.I.F., a calității de licențiat al Universității din Craiova, Facultatea Educație Fizică și Sport, Înalta Curte constată că în speță, contrar celor susținute în recursuri, instanțele au realizat corecte și judicioase individualizări ale pedepselor aplicate ca și ale modurilor de executare a acestora, încât toate cele 4 recursuri vor trebui privite ca nefondate și respinse, ca atare. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv al suportării onorariilor pentru apărătorii din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, de partea civilă M.A.R. și de inculpații F.F.A.F. și M.I.F. împotriva Deciziei penale nr. 69 din 9 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul inculpat F.F.A.F. la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat M.I.F. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2013. Procesat de GGC - LM