ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 431/2013

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 157/P/2011 din data de

17 august 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți s-a dispus

trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaților F.F.A.F. pentru

săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și

alin. (3) teza I C. pen., cu aplicațiunea art. 41 alin. (2) și art. 99 C. pen.

și M.I.F., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de

art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și 3 teza I C. pen., cu aplicațiunea art. 41

alin. (2) C. pen.

În fapt, în sarcina

inculpaților s-a reținut, în esență, că în perioada septembrie 2009 - ianuarie

2010 aceștia au întreținut, în repetate rânduri relații sexuale prin

constrângere, amenințare și profitând de imposibilitatea de a-și exprima

voința, cu partea vătămată M.A.R., în vârstă de 14 ani.

Schimbând încadrarea

juridică a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, pe de o

parte, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 99 C. pen. față de inculpatul

F.F.A.F., cu motivarea că acesta a împlinit vârsta de 18 ani la data de 17

noiembrie 2009, înainte de momentul epuizării infracțiunii - luna ianuarie 2010

- iar, pe de altă parte, în sensul reținerii dispozițiilor art. 75 alin. (1)

lit. c) C. pen., față de inculpatul M.I.F., au motivarea că o parte din actele

materiale ale infracțiunii de viol săvârșite în formă continuată au fost comise

împreună cu inculpatul F.F.A.F. în timpul minorității acestuia din urmă,

Tribunalul Mehedinți, prin Sentința penală nr. 150 din 22 iunie pronunțată în

Dosarul nr. 6168/101/2010, i-a condamnat pe inculpați, după cum urmează:

- În baza art. 197

alin. (1), (2) lit. a) și 3 teza I, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74

alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., l-a condamnat pe

inculpatul F.F.A.F., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea

art. 86

1

, art. 86

2

și art. 86

3

C. pen.;

- În baza art. 197

alin. (1), (2) lit. a) și (3) teza I, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75

alin. (1) lit. c) și art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen., l-a condamnat pe inculpatul M.I.F., la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu

aplicațiunea art. 86

1

, art. 86

2

și art. 86

3

C.

pen.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen., instanța a aplicat fiecăruia dintre inculpați pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., suspendând executarea acestei pedepse, potrivit art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 76 alin.

(3) C. pen. a înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi prev. de

art. 197 C. pen.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea telefoanelor mobile ridicate de

la inculpați, iar în baza art. 14 și art. 346 C. pen. a admis acțiunea civilă,

a părții vătămate M.A.R. și i-a obligat, în solidar, pe inculpați la plata către

aceasta a sumei de 20.000 RON cu titlu de daune morale.

Împotriva sentinței

s-au declarat apeluri de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și

partea civilă.

Prin Decizia penală

nr. 69 din 9 martie 2012 pronunțată în dosar, Curtea de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, a admis cele două apeluri, a desființat

sentința pe latură penală numai cu privire la termenele de încercare stabilită

pentru inculpați, pe care le-a majorat, la câte 3 ani, pentru fiecare inculpat,

și în consecință, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

principale aplicate inculpatului F.F.A.F. pe durata unui termen de 6 ani și 6

luni format din pedeapsa aplicată de 3 ani și 6 luni și termenul de 3 ani, iar

inculpatului M.I.F., pe durata unui termen de încercare de 7 ani format din

pedeapsa aplicată de 4 ani și termenul de 3 ani.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de control judiciar a reținut că deși duratele

pedepselor aplicate inculpaților și modalitățile de executare ale acestora sunt

legale și judicios individualizate, termenele de încercare stabilite de

instanța de fond sunt prea mici, impunându-se astfel majorarea părții lăsate de

lege, la latitudinea judecătorului.

S-a apreciat, astfel

că termenele de încercare pentru fiecare inculpat vor trebui majorate cu câte 3

ani, întrucât termenul de încercare pentru inculpatul F.F.A.F. va fi de 6 ani

și 6 luni iar termenul de încercare pentru inculpatul M.I.F., de 7 ani.

Împotriva acestei din

urmă decizii, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, partea civilă M.A.R. și inculpații F.F.A.F. și M.I.F.

Toate cele patru

recursuri s-au întemeiat pe prevederile art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen. și art. 72 C. pen., susținându-se că s-au aplicat pedepse greșit individualizate.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova a arătat că analiza obiectivă a tuturor aspectelor

privind modul în care inculpații au săvârșit infracțiunile, împrejurările

comiterii acestora, natura și importanța valorilor lezate, urmările produse, conduc

la concluzia că pedepsele de 3 ani și 6 luni, respectiv, de 4 ani închisoare,

ambele cu suspendare sub supraveghere, sunt excesiv de blânde și nu corespund

cerințelor unei individualizări corecte.

S-a susținut și

faptul că în cauză nu este justificată reținerea în favoarea inculpaților a

circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

În sfârșit, că din

dosar, lipsesc dovezile care să creeze convingerea că inculpații se vor putea

reeduca și fără executarea efectivă, prin privare de liberate, a pedepselor cu

închisoarea, aplicate.

Partea civilă, în

recursul său, a susținut și ea că prin reținerea circumstanțelor atenuante,

pedepsele inculpaților au fost coborâte mult sub minimul prevăzut de lege și

că, în mod netemeinic s-a dispus și suspendarea executării pedepsei.

Dimpotrivă,

inculpații prin concluziile formulate oral, au considerat pedepsele aplicate

prea aspre în raport cu condițiile concrete în care s-au comis faptele.

Recursurile sunt

nefondate.

Analizând cele 4

recursuri în raport de ansamblul probator aflat în dosarul cauzei, de conduita

avută de inculpați, ulterior comiterii faptelor, de dobândirea de către

inculpatul F.F.A.F. a calității de student al Universității București,

Facultatea de Geografie, cursuri de zi și de inculpatul M.I.F., a calității de

licențiat al Universității din Craiova, Facultatea Educație Fizică și Sport,

Înalta Curte constată că în speță, contrar celor susținute în recursuri,

instanțele au realizat corecte și judicioase individualizări ale pedepselor

aplicate ca și ale modurilor de executare a acestora, încât toate cele 4

recursuri vor trebui privite ca nefondate și respinse, ca atare.

Văzând și

reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv al suportării

onorariilor pentru apărătorii din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, de partea civilă M.A.R. și de inculpații F.F.A.F. și M.I.F. împotriva

Deciziei penale nr. 69 din 9 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Obligă recurentul

inculpat F.F.A.F. la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Obligă recurentul

inculpat M.I.F. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 februarie 2013.

Procesat de GGC - LM