ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3005/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3005/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 114/1999 Tribunalul
Brăila, în baza art. 282 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.F. la 3
ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de
monede sau alte valori.
A aplicat
inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și anume: dreptul de a alege și de a
fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a
ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1
an.
În baza art. 215
alin. (2), (3) și (5) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 10 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 33 lit.
a) - art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai
grea, sporită cu 6 luni, în total având de executat 10 ani și 6 luni închisoare
și 1 an pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 71 C.
pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 C. pen. și anume: a)
dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile
elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul
autorității de stat; c) dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o
profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea
infracțiunii; d) dreptul de a fi tutore sau curator.
În baza art. 445 C.
proc. pen. a dispus anularea biletului la ordin aflat la fila 51 D.U.P., în
valoare de 549.104.700 lei, ca fiind fals.
A constatat că
prejudiciul total cauzat părții vătămate SC C.D. SA Brăila, în sumă de
544.162.700 lei lei s-a achitat 4.942.000 lei, pentru care exista titlu
executor, respectiv sentința civilă nr. 1418 din 22 septembrie 1998, pronunțată
de Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ.
Plata onorariului de
apărător desemnat din oficiu în sumă de 200.000 lei s-a făcut din fondul
Ministerului Justiției.
A obligat pe inculpat
la plata de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei
au reprezentat plata onorariului de apărător desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul B.F. a
fost asociat unic și administrator la SC S.I. SRL Craiova, înregistrată la
Camera de Comerț și Industrie, jud. Dolj, O.R.C. sub nr. J/16/991 din 20 mai
1993.
La data de 25 iunie
1998, acesta s-a prezentat la SC C.D. SA Brăila și a încheiat contractul de
vânzare-cumpărare din aceeași dată.
Contractul de
vânzare-cumpărare din 25 iunie 1998 a fost semnat din partea furnizorului de
către managerul și directorul economic al SC C.D. SA Brăila, iar partea
beneficiarului de către inculpatul B.F.
Conform clauzelor
contractuale, furnizorul s-a obligat să livreze hârtie de scris velină tratată
la suprafață, în cantitate de 36 tone pe lună și în cantitate de 12 tone la 3
luni, iar beneficiarul de a efectua plata în termen de 12 zile de la data
livrării cu „bilet la ordin în bună regulă care va fi depus la bancă de
furnizor la data scadentă".
Pentru a-i induce în
eroare pe angajații societății furnizoare și anume martorii A.R., Șef Serviciu
import export marketing și D.G., merceolog în cadrul serviciului Desfacere,
inculpatul s-a prezentat la SC C.D. SA Brăila, cu toate documentele firmei pe
care o reprezenta, precum și cu acceptul stației de cale ferată Craiova, acte
care purtau rezoluții privind acordul acesteia de a primi și descărca marfa, pe
care beneficiarul SC S.I. SRL Craiova urma să o transporte vagonabil.
Tot în același scop,
la data de 30 iulie 1998, inculpatul B.F. s-a prezentat la biroul desfacere și
i-a lăsat martorei D.G. o filă Bilet la ordin semnat și ștampilat de el ca
administrator al societății, urmând ca la data scadenței, conform clauzelor
contractului, intervenit între părți, furnizorul să completeze rubrica cu suma
datorată și să introducă instrumentul la plată în circuitul bancar.
În baza contractului
și a documentelor menționate SC C.D. SA Brăila, la data de 31 iulie 1998 a
început livrarea produsului contractat de SC S.I. SRL Craiova căreia i-a livrat
marfa în valoare de 549.104.700 lei astfel:
- La data de 31 iulie
1998 au fost încărcate două vagoane fiecare având hârtie în valoare de
120.106.456 lei, pentru care s-au emis actele de însoțire a mărfii și facturile
fiscale seria B.R.M.C.A.
- La data de 03
august 1998 au mai fost încărcate încă trei vagoane cu aceeași marfa prevăzută
în contract, cu documente de însoțire a mărfii (aviz de expediție, certificat
de calitate) pentru care s-au emis facturile fiscale seria B.R.M.C.A în valoare
totală de 88.499.494 lei, în valoare totală de 125.571.408 lei, și în
valoare totală de 94.820.886 lei.
După primirea la
Craiova a celor cinci vagoane cu hârtie, inculpatul B.F., la data de 06 august
1998 a întocmit facturile cu seria D.J.A.C.A. în valoare totală de 21.803.474
lei și seria D.J.A.C.A. în valoare totală de 473.423.440 lei și a vândut hârtia
achiziționată de la SC C.D. SA Brăila către SC D. S.R.L. Craiova.
Această societate a
achitat marfa primită parțial printr-un ordin de plată în valoare de 180
milioane lei emis în favoarea SC S.I. SRL Craiova, reprezentând o decontare
parțială a facturii la data de 07 august 1998, apoi suma de 270 milioane lei,
în perioada 01-09 august 1998 cu numerar pentru care inculpatul a eliberat
chitanțe de încasare. Inculpatul a mai încasat încă 1.925.924 lei la 17 august
1998 iar pentru diferența de 19.878.200 lei, între cele două societăți a
intervenit o compensare care a apărut ca valoare marfa achiziționată de SC S.I.
SRL Craiova.
Astfel, în perioada
01 august-17 august 1998, inculpatul B.F. a încasat suma de 473.348.714 lei,
însă numai în interes personal, ocolind formele de plată prin care banii ar fi
intrat în contul societății, tocmai pentru a avea disponibil în cont și a-și
realiza scopul propus de a înșela societatea furnizoare SC C.D. SA Brăila.
La data de 03 august
1998, martora D.G. care primise biletul la ordin completat de inculpat la
rubrica „Emitent" cu adresa SC S.I. SRL Craiova, C. fisc., cont deschis la
Banca Agricolă, filiala Craiova, ștampilat la rubrica „Văzut" și „Locul
plății" de către inculpat, a completat suma datorată de 549.104.700 lei,
precum și rubricile la data emiterii 03 august 1998 și data scadenței 18 august
1998 și a predat biletul la ordin la serviciul Financiar, pentru a fi introdus
la plată și a se încasa contravaloarea mărfii livrate.
La data de 18 august
1998, Banca Agricolă, sucursala Dolj a refuzat biletul la ordin parțial, din
lipsa de disponibil pentru suma de 544.162.700 lei și accepta la plată suma de
4.942.000 lei.
Prin procesul verbal
din 17 decembrie 1998 s-a dispus începerea urmăririi penale față de B.F.
După data scadenței,
inculpatul a plecat de la domiciliu, a înstrăinat firma unei alte persoane și
s-a sustras de la urmărirea penală.
De asemenea, din
situațiile primite de la D.G.P. și Centrului Militar Județean Dolj, a rezultat
că inculpatul nu se afla în una din situațiile prev. de art. 171 alin. (2) C.
proc. pen. și inculpatul a fost dat în urmărire penală.
Partea vătămată SC C.D.
SA Brăila a introdus acțiune comercială împotriva SC S.I. SRL. Craiova, care,
prin sentința civilă nr. 1418 din 22 septembrie 1998 a fost obligată la plata
sumei de 544.162.700 lei, plus penalități de întârziere.
Împotriva acestei
hotărâri a formulat apel peste termen inculpatul B.F. motivat de faptul că nu a
avut cunoștință despre această cauză, iar pe fondul ei a solicitat să se ia act
că recunoaște faptele în modalitatea descrisă în rechizitoriu și hotărârea de
condamnare, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc.
pen. referitoare la recunoașterea vinovăției și schimbarea încadrării juridice
a faptei din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3) și (5)
C. pen. în concurs cu infracțiunea de fals de monede sau alte valori în infracțiunea
de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 13
C. pen.
Prin Decizia penală
nr. 143/ A din 23 mai 2013, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze
cu minori, a admis apelul peste termen declarat de inculpatul B.F., domiciliat
în Craiova, județul Dolj și f.f.l. în București, sector 5 ).
A desființat, în
parte, sentința penală nr. 114 din 19 aprilie 1999 a Tribunalului Brăila
pronunțată în Dosarul nr. 845/1999 și în rejudecare:
În baza disp. art.
334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în
sarcina inculpatului B.F. din infracțiunile prev. de art. 282 alin. (1) C. pen.
și art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 33 C. pen. în
infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu
aplicarea art. 13 C. pen. și 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și în
această reîncadrare juridică a condamnat pe inculpatul B.F. la o pedeapsă de 2
ani închisoare.
A menținut celelalte
dispoziții ale sentinței penale apelate.
A menținut starea de
arest a inculpatului și a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu
data de 22 februarie 2013 la zi.
Pentru a pronunța
această decizie, prima instanță de control judiciar a reținut următoarele:
Din actele dosarului
respectiv din motivarea sentinței penale apelate rezultă că după emiterea
biletului la ordin fără acoperire inculpatul a înstrăinat firma unei alte
persoane, a plecat de la domiciliu, sustrăgându-se de la urmărirea penală,
fiind dat în urmărire generală și internațională.
Inculpatului nu i s-a
prezentat materialul de urmărire penală, nu a fost audiat în prezenta cauză pe
timpul procesului penal, nu a fost prezent la nici un termen de judecată pe
fond a cauzei și nici la dezbateri.
La data de 28
februarie 2013 a fost încarcerat în baza mandatului de executare emis în baza
sentinței penale nr. 114/1999 a Tribunalului Brăila, respectiv a sentinței
apelate de inculpat.
Apelul a fost
declarat de acesta la data de 01 martie 2013.
Față de aceste motive
mai sus prezentate, Curtea a apreciat că inculpatul se află în situația prev.
de art. 365 C. proc. pen., respectiv apelul peste termen în sensul că partea
care a lipsit la toate termenele de judecată cât și la pronunțare poate declara
apel și peste termen dar nu mai târziu de 10 zile de la data începerii
executării pedepsei.
În speță, inculpatul
nu a fost prezent la judecarea în fond a cauzei și a declarat apel la 2 zile
după încarcerarea sa în vederea executării pedepsei aplicate prin sentința
penală apelată.
Pe fondul cauzei, s-a
constatat că inculpatul beneficiază, având în vedere decizia Curții
Constituționale, de dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen. referitoare
la recunoașterea vinovăției, care se aplică cauzelor care nu au un caracter
definitiv indiferent de calea de atac în care se află și nu doar cauzelor ce
urmează a fi judecate în primă instanță după intrarea în vigoare a Legii nr.
202/2010.
În consecință,
instanța de apel a admis cererea sa de aplicare a dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen.
A constatat că în mod
judicios instanța de fond, având în vedere probele administrate în cursul
urmăririi penale, precum și cele administrate în faza cercetării judecătorești
care stabilesc săvârșirea faptelor cu vinovăție de către inculpat și a dat
acestora încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale la momentul
pronunțării hotărârii, respectiv 19 aprilie 1999.
S-a reținut că de la
această dată și până în prezent au intervenit mai multe modificări legislative,
respectiv:
a. S-a schimbat
practica în ceea ce privește situația de fapt reținută în sarcina inculpatului
în sensul că emiterea unui bilet la ordin ulterior nealimentând contul cu
disponibilul necesar inducând astfel în eroare pe partea vătămată cu ocazia
încheierii contractului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
înșelăciune prev. de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și nu ale infracțiunii
de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. în concurs cu
infracțiunea de falsificare de monede sau alte valori prev. de art. 282 alin (1)
C. pen. deoarece biletul la ordin nu a fost contrafăcut sau falsificat.
b. S-a modificat
cuantumul pagubei în cazul consecințelor deosebit de grave prev. de art. 46 C.
pen. Astfel, dacă în anul 1997 cuantumul pagubei pentru consecințe deosebit de
grave era de 500.000.000 lei (respectiv 50.000 lei) în anul 2006 în urma
modificărilor legislative, respectiv prin Legea nr. 278/2006 prin consecințe
deosebit de grave se înțelege o pagubă mai mare de 2.000.000.000 lei (respectiv
200.000 lei).
În condițiile în care
prejudiciul reținut în sarcina inculpatului prin săvârșirea infracțiunii este
de 544.162.700 lei (54.416,27 lei) s-a constatat că valoarea prejudiciului nu
se mai încadrează în dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen. referitoare la
consecințe deosebit de grave, urmând ca inculpatul să beneficieze de
dispozițiile legii penale mai favorabile prev. de art. 13 C. pen.
În consecință,
instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în
sarcina inculpatului B.F. din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe
deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. în concurs cu
infracțiunea de fals de monede sau alte valori prev. de art. 282 alin. (1) C.
pen. în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.
cu aplicarea art. 13 C. pen.
La stabilirea
pedepsei, prima instanță de control judiciar a avut în vedere atât limitele de
pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru fapta reținută în noua încadrare
juridică dar și dispozițiile art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
referitoare la recunoașterea vinovăției cu consecința reducerii limitelor de
pedeapsă cu o treime.
S-au avut în vedere
de asemenea la stabilirea pedepsei aplicată inculpatului și disp. art. 72 C.
pen. respectiv valoarea mare a prejudiciului cauzat prin infracțiune la data
comiterii faptei respectiv 25 iunie 1998 și consecințele acestui prejudiciu
asupra părții vătămate SC C.D. SA Brăila precum și persoana inculpatului care
după comiterea faptei s-a sustras atât urmăririi penale cât și cercetării
judecătorești, fiind dat în urmărire generală și internațională.
S-a avut în vedere,
la stabilirea cuantumului pedepsei și faptul că instanța de fond s-a orientat
spre o pedeapsă spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de
înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (2), (3) și
(5) C. pen. respectiv 10 ani închisoare.
Pe cale de
consecință, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special
prevăzut de lege pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (2)
și (3) C. pen., respectiv spre 3 ani închisoare.
Raportat la cele
menționate mai sus, respectiv valoarea prejudiciului cauzat prin infracțiune și
persoana inculpatului care s-a sustras procesului penal, Curtea a apreciat că
scopul educativ al pedepsei poate fi atins doar în regim de detenție prin
privare de libertate.
Împotriva acestei
decizii penale a declarat recurs inculpatul B.F.
Acesta, prin
apărător, a pus concluzii de admitere a recursului. Invocând cazul de casare
prev.de art. 385
9
pct. 172 C. proc. pen. a apreciat că s-a făcut o
greșită interpretare a legii întrucât nu s-a acordat o mai mare eficiență
dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen. precum și dispozițiilor art.
74, 76 C. pen. A solicitat casarea atât a sentinței penale pronunțată de
instanța de fond, cât și a deciziei pronunțată de instanța de apel și în
rejudecare aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic raportat la fapta
reținută în sarcina inculpatului și la împrejurarea că acesta,în fața instanței
de apel a arătat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen. recunoscând comiterea faptei.
Criticile aduse nu
sunt fondate.
Analizând legalitatea
și temeinicia deciziei penale atacate în raport de disp. art. 385
6
alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, instanța de recurs examinează cauza
numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385
9
C.
proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpat este
nefondat și urmează a fi respins ca atare pentru considerentele ce vor fi
expuse în continuare.
Înalta Curte
amintește că Decizia penală nr. 143/ A a fost pronunțată de Curtea de Apel
Galați la data de 23 mai 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 din 12
februarie 2013, astfel încât va supune analizei numai acele critici care se
circumscriu cazurilor de casare în vigoare, în forma stabilită de Legea nr.
2/2013.
Din analiza actelor
și lucrărilor din dosar rezultă că,în susținerea recursului, inculpatul Barbu
Florinel, deși invocă cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 172 C.
proc. pen., criticile formulate de aceasta nu face posibilă incidența acestui
caz de casare.
Potrivit art. 385
9
pct. 172 C. proc. pen., hotărârea poate fi supusă casării când este contrară
legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Înalta Curte
amintește că acest caz de casare permite Înaltei Curți să exercite controlul
judiciar numai asupra chestiunilor de drept nu și asupra situației de fapt sau
a modului de individualizare a pedepselor.
Cum criticile formulate
de recurentul inculpat prin prisma acestui caz de casare se referă la greșita
individualizare a pedepsei cu privire la cuantumul acesteia, Înalta Curte
amintește că din expunerea de motive ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că
unul din scopurile ce au determinat emiterea acestei legi a fost tocmai
transformarea Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o Curte de Casație,
astfel încât exercitarea controlului judiciar să se realizeze numai asupra
chestiunilor de drept.
Aspectele invocate de
recurent cu privire la modul de individualizare a pedepsei exced conținutului
cazului de casare evocat, care se referă doar la pedeapsa aplicată în alte
limite decât cele stabilite de lege.
Legiuitorul
stabilește în termeni imperativi limitele acestui caz de casare neexistând
posibilitatea prorogării câmpului de aplicare și la alte situații decât cele
expres prevăzute de lege.
Greșita
individualizare a pedepselor putea fi criticată în vechea reglementare prin
prisma cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.,
caz de casare ce a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013, astfel încât apreciază
Înalta Curte că incidența cazului de casare prev. de art. 385
9
pct.
172 C. proc. pen. nu poate fi extrapolată la alte situații decât cele
reglementate de legiuitor.
Reținerea unor
circumstanțe atenuante, reducerea pedepsei în limitele art. 76 C. pen., urmare
a reținerii circumstanțelor atenuante, stabilirea modalității de executare a
pedepsei sunt împrejurări ce țin de procesul de individualizare a pedepselor și
nu mai pot fi supuse cenzurii Înaltei Curți de Casație și Justiție ca urmare a
abrogării cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc.
pen., fapt pentru care Înalta Curte nu va supune analizei criticile formulate
de inculpată sub acest aspect.
Față de considerentele
arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b)
C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva Deciziei penale nr.
143/ A din 23 mai 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu
minori.
Deduce din pedeapsa
aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 22
februarie 2013 la 04 octombrie 2013.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,
din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 4 octombrie 2013.