ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2652/2012

Asupra contestației în anulare de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin decizia nr. 1154 din 13 aprilie 2012 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 3488/1/2011, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și de inculpatul M.M.I. împotriva sentinței penale nr. 42/F din 09 martie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. A fost casată în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond: În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.M.I. arestul preventiv de la 04 noiembrie 2009 la 12 martie 2010. În baza art. 88 C. pen.

s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului T.M.C. arestul preventiv de la 12 noiembrie 2009 la 12 martie 2010. În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului D.F.L. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen. pe perioada executării pedepsei principale de 7 ani închisoare. S-a constatat că termenul de încercare de 5 ani stabilit în sarcina inculpatului M.M.I. începe să curgă de la data de 22 mai 2010 conform dispozițiilor art. 86 2 alin. (2) C. pen., respectiv de la data rămânerii definitive a hotărârii penale prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Prin aceeași hotărâre au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă D.S. și de inculpații C.L.G., C.S., M.C.F., D.F.L., S.P.M., D.C.C., T.M.C., P.V. și I.P. împotriva aceleiași sentinței penale. A fost obligată recurenta parte civilă D.S. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Au fost obligați recurenții inculpați C.L.G., C.S., M.C.F., S.P.M., D.C.C., T.M.C., P.V. și I.P. la plata sumelor de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 RON, reprezentând onorariile parțiale al apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. A fost obligat recurentul inculpat D.F.L.

la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.M.I., în sumă de 50 RON, urmând a fi a plătit din fondul Ministerului Justiției, La data de 15 mai 2012 condamnatul C.L.G. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 1154 din 13 aprilie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cauza fiind înregistrată sub nr. 3638/1/2012. La termenul de judecată din 04 septembrie 2012, contestatorul condamnat a trimis un memoriu la dosar, solicitând să se ia act de declarația sa de retragere a contestației în anulare formulată.

Față de manifestarea de voință liber exprimată de contestatorul C.L.G. înalta Curte constată următoarele: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen. Conform dispozițiilor art. 387 C. proc. pen., contestația în anulare poate fi făcută de oricare dintre părți, iar contestația pentru cazurile prevăzute de art. 386 lit. c) și d) C. proc. pen. și de procuror, procedura de judecare fiind reglementată în art. 392 C. proc. pen. Deși legiuitorul nu a stabilit decât soluțiile ce pot fi pronunțate atunci când contestația este judecată efectiv, nimic nu împiedică retragerea sau renunțarea la contestația.

Această soluție se impune pe de o parte având în vedere că în căile ordinare de atac, apel și recurs, astfel de soluții sunt expres reglementate în art. 368, art. 369 și art. 385 4 C. proc. pen., iar pe de altă parte, deoarece așa cum potrivit dispozițiilor art. 389 C. proc. pen., contestația în anulare poate fi făcută de oricare dintre părți, pentru simetrie ea trebuie să poată fi retrasă de către aceleași persoane. Potrivit art. 2 alin. (2) C. proc. pen. prin care este instituit principiul oficialității procesului penal „actele necesare desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel”. Realizarea acestui principiu impune examinarea de către instanțele de judecată a cererilor formulate de părți, inclusiv a cererii de contestație în anulare, cu stricta respectare a dispozițiilor procedurale care reglementează modul lor de soluționare.

Aceasta nu înseamnă, însă, că situațiile nereglementate în mod expres prin dispozițiile specifice fiecăreia dintre cererile formulat, respectiv cereri de revizuire, contestații la executare, cereri de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei, contestații în anulare ș.a., să nu își găsească rezolvarea firească, adecvată conținutului și sensului solicitării pe care partea a înțeles să o dea acestora, prin exprimarea liberă a voinței sale. A considera altfel ar însemna să se contravină principiului dreptului părții de a dispune asupra cererii formulate, instituit prin art. 246 C. proc. civ., care reglementând procedura de drept comun în această privință, în măsura în care nu se dispune altfel, potrivit art. 721 din același cod, este aplicabil și în materia dreptului penal.

Într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile art. 246 alin. (1) C. proc. civ., „reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă”. Pe de altă parte, principiul disponibilității consacrat de art. 129 alin. ( 6) C. proc. civ., conferă părților dreptul de a determina nu numai existenta procesului prin declanșarea procedurii judiciare, ci și libertatea de a pune capăt procesului, înainte de a fi intervenit o hotărâre. În principiu, așa cum beneficiază de dreptul exercitării libere a căii de atac ordinare sau extraordinare, subiectul procesual are implicit facultatea de a folosi acest drept sau de a declara că nu înțelege să-l folosească, iar dacă l-a folosit, are posibilitatea de a stărui sau de a renunța la exercitarea acestuia, atâta vreme cât o face în mod liber, fără existența vreunei presiuni de natură a-i altera voința.

Față de manifestarea de voință liber exprimată de contestatorul condamnat C.L.G. , Înalta Curte va lua act de declarația de retragere a contestației în anulare formulată împotriva deciziei penale nr. 1154 din 13 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat ia plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E la act de retragerea cererii de contestație în anulare formulată de contestatorul C.L.G. împotriva deciziei penale nr. 1154 din 13 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 04 septembrie 2012.