ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2652/2012

Asupra

contestației în anulare de față;

În baza actelor

dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1154 din 13

aprilie 2012 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în Dosarul nr. 3488/1/2011, au fost admise recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și de inculpatul M.M.I. împotriva

sentinței penale nr. 42/F din 09 martie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

A fost casată

în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond:

În baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.M.I. arestul preventiv

de la 04 noiembrie 2009 la 12 martie 2010.

În baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului T.M.C. arestul preventiv

de la 12 noiembrie

2009

la 12 martie 2010.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise

inculpatului D.F.L.

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a,

lit. b) și c) C. pen.

pe perioada

executării pedepsei principale de 7 ani închisoare.

S-a constatat

că termenul de încercare de 5 ani stabilit în sarcina inculpatului M.M.I.

începe să curgă de la data de 22 mai

2010

conform dispozițiilor art. 86

2

alin.

(2) C. pen., respectiv de la data

rămânerii definitive a hotărârii

penale prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

Au fost

menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Prin aceeași

hotărâre au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă

D.S. și de inculpații C.L.G., C.S., M.C.F.,

D.F.L.,

S.P.M., D.C.C.,

T.M.C., P.V. și I.P. împotriva aceleiași sentinței

penale.

A fost obligată

recurenta parte civilă D.S. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Au fost obligați recurenții inculpați C.L.G.,

C.S.,

M.C.F., S.P.M., D.C.C., T.M.C., P.V. și I.P. la plata sumelor de câte 350 RON

cu titlu de cheltuieli judiciare

către

stat, din care sumele de câte 50 RON, reprezentând onorariile parțiale

al apărătorilor desemnați din oficiu, se vor

avansa din fondul Ministerului

Justiției.

A fost obligat

recurentul inculpat D.F.L. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma

de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M.M.I., în sumă de

50 RON, urmând a fi a plătit din fondul Ministerului Justiției,

La data de 15

mai 2012 condamnatul C.L.G.

a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.

1154 din 13 aprilie

2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cauza fiind

înregistrată sub nr. 3638/1/2012.

La termenul de

judecată din 04 septembrie 2012, contestatorul condamnat a trimis un memoriu la

dosar, solicitând să se ia act de declarația sa de retragere a contestației în

anulare formulată.

Față de

manifestarea de voință liber exprimată de contestatorul C.L.G. înalta Curte

constată următoarele:

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi formulată împotriva

hotărârilor penale definitive pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de

dispozițiile art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen.

Conform

dispozițiilor art. 387 C. proc. pen., contestația în anulare poate fi făcută de

oricare dintre părți, iar contestația pentru cazurile prevăzute de art. 386

lit. c) și d) C. proc. pen. și de procuror, procedura de judecare fiind

reglementată în art. 392 C. proc. pen.

Deși

legiuitorul nu a stabilit decât soluțiile ce pot fi pronunțate atunci când

contestația este judecată efectiv, nimic nu împiedică retragerea sau renunțarea

la contestația. Această soluție se impune pe de o parte având în vedere că în

căile ordinare de atac, apel și recurs, astfel de soluții sunt expres

reglementate în art. 368, art. 369 și art. 385

4

C. proc. pen., iar

pe de altă parte, deoarece așa cum potrivit dispozițiilor art. 389 C. proc.

pen., contestația în anulare poate fi făcută de oricare dintre părți, pentru

simetrie ea trebuie să poată fi retrasă de către aceleași persoane.

Potrivit art. 2

alin. (2) C. proc. pen. prin care este instituit principiul oficialității

procesului penal „actele necesare desfășurării procesului penal se îndeplinesc

din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel”.

Realizarea

acestui principiu impune examinarea de către instanțele de judecată a cererilor

formulate de părți, inclusiv a cererii de contestație în anulare, cu stricta

respectare a dispozițiilor procedurale care reglementează modul lor de

soluționare.

Aceasta nu

înseamnă, însă, că situațiile nereglementate în mod expres prin dispozițiile

specifice fiecăreia dintre cererile formulat, respectiv cereri de revizuire,

contestații la executare, cereri de amânare ori de întrerupere a executării

pedepsei, contestații în anulare ș.a., să nu își găsească rezolvarea firească,

adecvată conținutului și sensului solicitării pe care partea a înțeles să o dea

acestora, prin exprimarea liberă a voinței sale.

A considera

altfel ar însemna să se contravină principiului dreptului părții de a dispune

asupra cererii formulate, instituit prin art. 246 C. proc. civ., care

reglementând procedura de drept comun în această privință, în măsura în care nu

se dispune altfel, potrivit art. 721 din același cod, este aplicabil și în

materia dreptului penal.

Într-adevăr, în

conformitate cu dispozițiile art. 246 alin. (1) C. proc. civ., „reclamantul

poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere

scrisă”.

Pe de altă parte, principiul disponibilității

consacrat de art. 129 alin. (

6) C.

proc. civ., conferă părților dreptul de a determina nu numai

existenta

procesului prin declanșarea procedurii judiciare, ci și libertatea de a pune

capăt procesului, înainte de a fi intervenit o hotărâre.

În principiu,

așa cum beneficiază de dreptul exercitării libere a căii de atac ordinare sau

extraordinare, subiectul procesual are implicit facultatea de a folosi acest

drept sau de a declara că nu înțelege să-l folosească, iar dacă l-a folosit,

are posibilitatea de a stărui sau de a renunța la exercitarea acestuia, atâta

vreme cât o face în mod liber, fără existența vreunei presiuni de natură a-i

altera voința.

Față de

manifestarea de voință liber exprimată de contestatorul condamnat C.L.G. , Înalta

Curte va lua act de declarația de retragere a contestației în anulare formulată

împotriva deciziei penale nr. 1154 din 13 aprilie 2012 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală.

Potrivit art.

192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat ia plata sumei de 200 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de

retragerea cererii de contestație în anulare formulată de

contestatorul C.L.G. împotriva deciziei penale

nr.

1154 din 13 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 04 septembrie 2012.