ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2131/2013

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Iași, prin Sentința penală nr. 158 din 25 septembrie 2012 a condamnat pe inculpatul M.F. (fiul lui G. și D., subinspector de poliție, ofițer de poliție judiciară în cadrul I.P.J. Suceava - Poliția municipiului Fălticeni) la 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c)) C. pen., pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani astfel cum este stabilit de art. 82 C. pen. Inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. Prin aceeași sentință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului V.F. (fiul lui G. și M., inspector de poliție în cadrul Poliției municipiului Fălticeni, ofițer de poliție judiciară în I.P.J. Suceava), pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

S-a constatat că suma de 1000 euro a fost restituită Direcției Generale Anticorupție - Serviciul Județean Anticorupție Suceava. Pentru a pronunța sentința, s-au reținut următoarele: Inculpații aveau calitatea de ofițeri de poliție judiciară, încadrați la Biroul de poliție ordine publică rurală - Compartimentul de criminalitate judiciară din Poliția municipiului Fălticeni, județul Suceava. În luna octombrie 2010, din dispoziția inspectorului de poliție M.M., din Serviciul de Investigații Criminale Suceava, inculpatul M.F. efectua acte de cercetare penală în Dosarul nr. 708/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, acesta vizând plângerea penală pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol, formulată de N.A.F., pretinsa faptă având loc la 01 octombrie 2010, organul sesizat inițial fiind Postul de poliție Fântâna Mare.

În dosarul amintit, A.A., din comuna Baia, județul Suceava, nu avea nici o calitate procesuală, inculpatul M.F. și coinculpatul V.F. necomunicând vreo extindere a cercetărilor cu privire la noi fapte, ori alte persoane. Cu toate acestea, inculpatul M.F., după data de 14 octombrie 2010, deși N.A.F. retractase reclamația care-l viza pe B.I., ea susținând că a întreținut relații sexuale cu acesta de bunăvoie, a considerat că A.A. este suspect pentru infracțiunea de relații sexuale cu un minor, prevăzută de art. 198 C. pen. și prin intermediul agentului de poliție N.D., la 20 octombrie 2010 l-a chemat pentru audiere pe A.A. Întâlnirea dintre cei doi a avut loc în sediul poliției, locul de muncă al inculpaților, cu această ocazie M.F.

spunându-i celui audiat că fapta este pedepsită cu închisoare, dar îl poate ajuta să scape contra sumei de 1000 euro. Pentru a face rost de bani, A.A. s-a adresat unchiului său A.C. În ziua amintită, spre ora 18:00, M.F. l-a apelat pe A.A. pe telefonul mobil și i-a solicitat să aducă banii la sediul poliției. Seara, în jurul orei 21:00, A.A., telefonic, a contactat M.A.I. - D.G.A. - Linia verde anticorupție 0800 806 806 și a denunțat fapta. La 21 octombrie 2010, în scris, A.A. a arătat că i s-a cerut să se prezinte la Poliția Fălticeni, Camera 25, la subinspectorul M.F., s-a speriat când acesta din urmă i-a spus că fapta este infracțiune, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 5 ani, că va fi dus la parchet și la judecător pentru a fi cercetat și judecat.

M.F., contra sumei de 1000 euro s-a oferit să-l ajute să scape de dosar, contrar, îl trimite la închisoare. Despre acestea, i-a spus mamei lui, pentru a face rost de bani a mers la unchiul lui, spre orele 18:47 a fost apelat de la postul fix 001 de M.F., acesta i-a cerut să vină în jumătate de oră la post, camera 25, pentru a aduce cei 1000 euro, și când i-a replicat că nu are bani, M.F. i-a spus ca până la orele 8:00 din dimineața de 21 octombrie 2010 să facă rost de bani și să-i aducă. A.H., tatăl denunțătorului, a confirmat că fiul lui a fost chemat la audieri de M.F., acesta pretinzându-i 1000 euro pentru a nu dispune măsurile legale. La 21 octombrie 2010 - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava a emis Ordonanța provizorie nr. 82/P/2010 de autorizare, cu titlu provizoriu, a interceptării și înregistrării audio-video a convorbirilor purtate în mediul ambiental de inculpatul M.F.

și denunțătorul A.A., între ei sau cu alte persoane și a oricăror alte discuții în legătură cu fapta ce face obiectul cauzei, a convorbirilor purtate de A.A. de la postul telefonic al acestuia, respectiv 002, precum și luarea de imagini privind întâlnirile dintre inculpatul M.F. și A.A. și între aceștia și alte persoane. În 21 octombrie 2010, A.A. s-a întâlnit la ora 8:00, cu M.F. în sediul Poliției Municipiului Fălticeni aici discutându-se despre modul de înmânare a banilor. Cei doi au convenit să se întâlnească în același loc, spre ora 11:00. Denunțătorului i s-au înmânat 10 bancnote a câte 100 euro, seriile acestora fiind individualizate în proces-verbal și i s-a spus că trebuie introduse într-un plic "portocaliu". Denunțătorul a lăsat banii, aceștia au fost văzuți de inculpatul M.F., chiar el spunând unde să fie puși, respectiv nu într-un plic, ci în buzunarul unei haine.

Banii au fost găsiți de echipa operativă într-un plic plasat sub biroul ocupat de coinculpatul V.F., acesta, la acel moment neaflându-se în încăpere. A.A. a declarat că plasarea sumei de bani în plic a fost făcută de inculpatul M.F. Suma de 1000 euro a fost restituită D.G.A. - S.J. Suceava, prin proces-verbal. În ce privește implicarea, în calitate de complice, a inculpatului V.F., actul de acuzare a descris că acesta, notând în agenda sa de lucru datele de identificare ale lui A.A. atunci când inculpatul M.F. a fost înștiințat de N.D., ori notarea numerelor de telefon ale denunțătorului, victimei N.A.F., prezența sa cu ocazia convorbirilor dintre inculpatul M.F.

și denunțător, la acel moment chiar el aducându-i celui din urmă la cunoștință că fapta sa este pedepsită, punerea la dispoziția coinculpatului a cheii de la biroul unde se găsea instalat telefonul fix de la care acesta l-a apelat, la 20 octombrie 2010, pe denunțător, instanța de fond a reținut că nu reprezintă o complicitate la infracțiunea de luare de mită sub forma înlesnirii sau ajutării, cu intenție, la săvârșirea acesteia, între cei doi nedovedindu-se că ar fi existat o înțelegere referitoare la tăinuirea provenienței banilor sau favorizare a coinculpatului M.F. Pretinderea banilor de către inculpatul M.F., primirea acestora au avut loc în lipsa coinculpatului V.F., iar confirmarea tacită a unor acțiuni ale inculpatului M.F.

nereprezentând înlesnire, ajutor în sensul cerut de art. 26 C. pen., soluția adoptată a fost achitarea pe temeiul inexistenței faptei. Inculpatul M.F., în apărarea sa, a susținut că banii erau destinați angajării unui avocat pentru situația lui A.A. Împotriva sentinței, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași și inculpatul M.F. Parchetul a criticat sentința sub aspectul greșitei achitări a inculpatului V.F. și pentru netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului M.F., atât ca întindere, cât și pentru modalitatea de executare aleasă. La rândul său, inculpatul M.F. și-a motivat recursul pe cazurile de casare prevăzute de pct. 18 și pct. 14 al art. 385 9 C. proc.

pen., în cadrul primului susținând că infracțiunea de luare de mită nu există, astfel că se impune achitarea lui în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în ce privește pedeapsa aplicată, în individualizarea acesteia trebuia reținută incidența circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. Recursurile declarate nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor detalia. Cu prioritate, este de arătat că recursurile vizează o hotărâre nesusceptibilă a fi atacată cu apel și a fost pronunțată înaintea intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (...), potrivit acesteia cazurile de casare prevăzute de pct. 18 și pct. 14 ale art. 385 9 C. proc.

pen., primul se abrogă, iar al doilea este redactat astfel: s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (art. 11 - M.O. nr. 89/12.02.2013). Ca atare, potrivit art. 385 6 (3) C. proc. pen., instanța de recurs este obligată să examineze întreaga cauză sub toate aspectele. Pct. 18 al art. 385 9 C. proc. pen., invocat în motivarea recursului declarat de parchet în ce-l privește pe inculpatul intimat V.F. și de recurentul inculpat M.F., vizează comiterea unei erori grave de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Dar, pentru a constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică să fi influențat asupra soluției cauzei și să fie vădită, neîndoielnică, ea neprivind aprecierea probatoriului, ci discordanța dintre cele reținute și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente.

Din verificarea probatoriului cauzei în ce-l privește pe inculpatul V.F., fapta reținută prin rechizitoriu nu a existat în materialitate. Potrivit art. 26 C. pen., complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte penale. Este, de asemenea complice, persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. În cauză, denunțătorul a arătat că M.F. i-a cerut colegului său V.F., să meargă să aducă un dosar pentru a-i demonstra că o altă persoană fusese arestată tot pentru un caz cu viol. V.F. a ieșit din birou, iar când acesta a lipsit, M.F.

i-a spus că el îl poate rezolva, că se va ocupa el, dă niște telefoane, dacă este dispus să ofere suma de 1000 de euro. Cu referire la cele întâmplate în ziua de 21 octombrie 2010 orele 11:00, același, la dosar urmărire penală, a declarat: "eu am scos (...) suma de 1000 euro și i-am arătat-o lui M.F. În acel moment, am văzut că V.F. s-a ridicat de la birou și a părăsit încăperea. (...) M.F. a așteptat să iasă din birou V. și atunci a luat banii". În continuare, descriind ce se derulase după acest moment, respectiv conducerea în camera de amprentare și fotografiere, cu referire la revenirea în biroul nr. 25, denunțătorul declară: "(...) l-am găsit încuiat (biroul) (...) am constatat că plicul se afla în același loc, pe tăblia biroului unde-l lăsasem.

V. nu era în birou. La 21 octombrie 2010, la prânz, eu nu am rămas nici un moment în birou cu V.F. și nu este adevărat că M.F. m-ar fi lăsat cu primul pe motiv că merge la toaletă". Înregistrarea pe suport video a evenimentului, redată la pagina 21 a rechizitoriului, reține că în biroul nr. 25 V.F. nu se afla în interiorul camerei, fiind găsit într-un alt birou de la același nivel al clădirii. Înregistrarea convorbirilor ambientale ce au avut loc la 21 octombrie 2010 orele 11:00, reține: M.F.: "(...) stai un pic să se ducă colegul meu să vadă dacă-i ăsta (...), aici e liniște, dar?" În declarația dată în calitate de învinuit, la 21 octombrie 2010, V.F. a detaliat situația de fapt relativ la cele întâmplate, el susținând: "(...) îmi amintesc cu precizie faptul că am mai văzut în momentul în care am intrat în birou și i-am găsit pe cei doi în poziția descrisă mai sus, că pe biroul lui M.F.

se afla un singur plic tip MI, așezat pe colțul biroului în partea dreaptă (privind biroul din față). Am sesizat plicul întrucât nu mai era nici un alt plic pe birou, ci doar documente de serviciu și telefonul din care era scos acumulatorul. Pentru mine, este evident faptul că banii provin dintr-o înțelegere dintre A.A. și M.F. și au fost ascunși sub biroul meu probabil fiind o ascunzătoare mai bună. Dacă eu aș fi fost prezent la discuțiile dintre A.A. și M.F. (...) nu aș fi fost de acord nici cu ascunderea banilor sub biroul meu, toate suspiciunile se îndreptau asupra mea". În ce privește conținutul discuțiilor interceptate în mediul ambiental, din acestea rezultă, astfel cum a declarat și denunțătorul, că M.F.

i-a cerut colegului său V.F., să părăsească biroul, deci el nu a fost prezent permanent când M.F. i-a spus că îl poate rezolva dacă este dispus să ofere suma de 1000 euro. La rândul său, M.F., la 21 octombrie 2010 a declarat că "subinspectorul V.F., nu reține dacă a fost sau nu de față la audierea lui A.A., nu-și amintește ce făcea colegul său V.F. fiind ocupat cu activitatea pe care o desfășura el, colegul V. nu era înăuntru, sub biroul colegului V.F. s-a găsit un plic, în interiorul căruia se afla o sumă de bani, bănuia că A.A.

i-a ascuns în locul în care au fost găsiți". În ce privește susținerile parchetului, că inculpatul V.F., deși nu a determinat și nici nu a realizat în mod nemijlocit fapta, el a înlesnit autorului, inculpatul M.F., această realizare, astfel el făcându-l pe coinculpat să o săvârșească mai ușor, mai repede și mai sigur, în sensul că i-a înlesnit primirea banilor, acest rezultat decurgând și din darea cheii unde se afla un telefon fix sau notarea, în agenda sa de lucru, a unor elemente ce țineau de situația lui A.A., sunt de evidențiat următoarele: Referitor faptului înmânării acelei chei, materialul probator a reținut că la momentul octombrie 2010, inculpatul V.F. era împuternicit la comanda biroului de poliție rurală Fălticeni, cheia aparținea ușii biroului nr. 32, a fost cerută de către coinculpat, cu motivarea că îi este necesară pentru a folosi telefonul fix pentru activitățile curente.

În ce privește existența unor notări în agenda inculpatului V.F. privitoare la persoane, numere de apel, adrese ce interesau plângerea numitei N.A.F., coinculpatul M.F. a declarat că el personal i-a cerut colegului său, V.F. să le noteze, la fel, același, i-a solicitat să-i dea Codul penal pentru a-i aduce la cunoștință tânărului că fapta sa este de natură penală. Ca atare, în ce-l privește pe inculpatul V.F., prezumția de nevinovăție nefiind răsturnată (art. 5 2 C. proc. pen.) existând îndoială cu privire la vinovăție, se aplică regula in dubio pro reo, potrivit acesteia orice îndoială operează în favoarea inculpatului, soluția ce se impune fiind achitarea, astfel cum legal și temeinic a hotărât instanța de fond.

Referitor cazului de casare invocat de inculpatul M.F., pct. 18 al art. 385 9 C. proc. pen., acesta nu este incident, neexistând în cauză o gravă eroare de fapt care să fi determinat condamnarea greșită. Astfel, verificându-se probatoriul, respectiv denunțul lui A.A., înregistrarea discuției ambientale din 21 octombrie 2010, procesele-verbale de constituire a echipei operative, procesul-verbal de înscriere a seriilor bancnotelor euro, procesul-verbal de constatare a infracțiunii, cercetarea la fața locului, declarațiile lui A.A., în parte, declarațiile inculpatului, se reține că inculpatul M.F. a avut inițiativa pretinderii banilor, a întreprins acțiuni faptice și de persuasiune psihică apte să-l determine pe A.A.

să-i remită suma de 1000 euro și a primit-o, disimulată într-un plic, apărarea acestuia, că banii erau destinați ajutării lui A.A. de a beneficia de asistența juridică a unui avocat ales neavând corespondent în actele cauzei. Din comportamentul inculpatului, astfel cum transpare din probatoriul cauzei rezultă că acesta l-a contactat pe A.A., la acel moment cel din urmă nu avea nicio calitate în plângerea ce viza o infracțiune de viol, inculpatul este cel care, cu obstinație, determină să i se dea cei 1000 euro, în această monedă îl "învață" pe A.A. să nu spună nimănui pentru ce îi sunt necesari banii, să nu spună nici părinților decât că îi sunt necesari pentru achiziționarea unei mașini, stăruie în a-i fi aduși la ora fixată, îl timorează în ideea că dacă nu vor fi dați, va fi dus la procuror și la judecător, determină și chiar întreprinde decuplarea acumulatorului telefonului mobil știind că în caz contrar se poate înregistra convorbirea ș.a.

de acest gen. Totodată, comportamentul inculpatului este relevat și de împrejurarea că având cunoștință că prin Decizia penală nr. 1076/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu i-a fost interzis dreptul de a lua legătura cu martorii, înaintea reaudierii lui A.A., a încercat să-i determine schimbarea poziției (05 iunie 2012). Ca atare, fapta inculpatului M.F. de a pretinde suma de 1000 euro pentru a nu-și îndeplini corespunzător atribuțiile de serviciu, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 și a art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, la momentul săvârșirii faptei inculpatului, subinspector de poliție având atribuții de constatare și urmărire a infracțiunilor.

În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., respectiv inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen., atât ca întindere, cât și sub aspectul modalității neprivative de libertate, caz de casare invocat și în recursul declarat de parchet, nici acesta nu este fondat.

Judecătorul fondului, orientându-se la pedeapsa de 3 ani închisoare a cărei executare s-a dispus a fi suspendată condiționat pe termenul de încercare de 5 ani, a acordat semnificație tuturor criteriilor generale de individualizare, în cadrul acestora motivând pericolul social concret, fapta fiind săvârșită de un inculpat polițist, locul de săvârșire fiind în chiar sediul poliției al cărui lucrător era, împrejurărilor în care acesta a săvârșit-o, respectiv astfel cum a reținut situația de fapt, textul incriminator prevăzând un minim de 3 ani, iar inculpatul, anterior, nu a avut un comportament neconform domeniului său de activitate. Ca atare, scopul pedepsei, astfel cum este stipulat în art. 5 2 C. pen., se apreciază că va fi atins și fără ca inculpatul să o execute în regim de detenție.

Pentru considerentele expuse și neregăsindu-se în cauză alte temeiuri care să atragă casarea sentinței, recursurile declarate de parchet și de inculpatul M.F. nefiind fondate, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse. În baza art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) același Cod, inculpatul recurent M.F. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași și de inculpatul M.F. împotriva Sentinței penale nr. 158 din 25 septembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, privind și pe inculpatul V.F. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție rămân în sarcina statului. Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 18 iunie 2013. Procesat de GGC - NN