ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1237/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1237/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând

asupra recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința

penală nr. 34 din data de 07 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Ilfov, în

dosarul nr. 1642/93/2012, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea

încadrării juridice privind pe inculpatul D.N. din infracțiunea de omor în

stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 37 Iit. b) C. pen., în infracțiunea de omor, prevăzută de art.

174 alin. (1) C. pen.

În temeiul art.

174 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.N. la pedeapsa de 15 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

În baza art. 65

alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului D.N. pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) Iit. a) teza a ll-a și

Iit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71

C. pen., s-au interzis inculpatului D.N., ca pedeapsă accesorie, pe perioada

executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) Iit.

a) teza a ll-a și Iit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice

sau în funcții elective publice; respectiv dreptul de a ocupa o funcție

implicând exercițiu! autorității de stat).

În temeiul art.

350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului D.N.

În temeiul art.

88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării

preventive, de Ia 27 martie 2012 la zi.

În temeiul art.

7 alin. (1) raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a

dispus prelevarea, de la inculpat, a probelor biologice în vederea introducerii

profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art.

112 lit. a) C. pen., raportat la art. 113 C. pen., s-a luat față de inculpatul D.N.

măsura de siguranță, a obligării la tratament medical de specialitate până la

însănătoșire.

În baza art.

112 lit. f) C. pen., raportat Ia art. 118 lit. b) C. pen., s-au confiscat de la

inculpatul D.N. următoarele bunuri ce au fost ridicate în faza de urmărire

penală: topor cu coadă din lemn, fragment coadă mătură cu lungimea de 65 cm cu urme

de rupere, fragment coadă de mătură cu urme de rupere, cu lungimea de 37 cm.

S-a luat act că

nu există constituire de parte civilă în cauză.

În baza art.

189 C. proc. pen., s-a dispus avansarea și plata, din fondul special al

Ministerului Justiției către Baroul Ilfov, a sumei de 200 de lei, reprezentând

onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului.

În baza art.

191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul D.N. la plata sumei de

3000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că, pe la sfârșitul lunii

octombrie-noiembrie 2011, inculpatul D.N. a luat în gazdă, în locuința sa din

sat Tânganu, corn. Cernica, jud. Ilfov, pe victima Z.M.

La data de 22

decembrie 2011, martora C.M. (concubina inculpatului D.N.) și acesta din urmă

s-au deplasat în București, cu intenția de a vizita niște rude, iar în aceeași

zi, martora i-a reproșat concubinului său faptul că a consumat alcool.

După ce au

revenit la domiciliul lor din satul Tânganu, jud. Ilfov și au constatat că

victima Z.M. se afla în viață, stând în pat, inculpatul s-a hotărât să se

întoarcă în sat pentru a mai bea ceva, în acest context, concubina sa plecând

la domiciliul mamei sale, iar victima rămânând singură în casa inculpatului.

Ajunsă la domiciliul mamei în aceeași zi, martora Coșcodaru M. a luat o sumă de

bani și, la ora 19,30, a plecat la un unchi din Pitească, jud. Ilfov, unde a

stat până a doua zi pe 23 decembrie 2011.

În seara de 22

decembrie 2011, inculpatul D.N. s-a dus în satul Tânganu, unde a consumat

băuturi alcoolice prin diverse locuri, după care, în timpul nopții, inculpatul

a revenit în locuința sa, găsindu-l pe Z.M. Pe fondul consumului de alcool,

inculpatul D.N. a lovit victima cu ușa și i-a aplicat, cu ajutorul

toporului/dar și cu mătura, mai multe lovituri în diferite zone ale corpului,

cauzându-i leziuni ce au condus !a decesul victimei, care a căzut chiar în

holul casei, în dreptul ușii de ieșire din imobil.

Inculpatul a

plecat ulterior în sat, trecând pe la un magazin pentru a-și mai achiziționa

băutură, după care a revenit în locuința sa, găsind victima în aceeași poziție

în care o lăsase. Ulterior, la data de 23 decembrie 2011, în jurul orelor

13,00-14,00, D.N. s-a deplasat la domiciliul martorului M.I., de unde a apelat

serviciul 112.

Raportul de

autopsie a concluzionat că moartea lui Z.M. a fost violentă și s-a datorat

dilacerării și hemoragiei meningo-cerebrale, consecutive unui traumatism

cranio-cerebral cu fracturi de boltă și bază craniană, survenit în cadrul unui

traumatism cu plăgi contuze, hematoame întinse, fracturi costale și fracturi de

membre. S-a mai arătat că leziunile de violență constatate Ia autopsie s-au

putut produce prin lovire cu corp dur și sunt în legătură de cauzalitate directă

necondiționată cu decesul, iar sângele recoltat de la cadavru aparține grupei A

și nu conține alcool.

Pentru a reține

această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere mijloacele de probă

administrate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească.

Astfel, martora

C.M. a relatat că victima Z.M. a locuit cu ei, din milă, o lună și jumătate,

iar când lua pensia sau cumpăra pe datorie, victima aducea mâncare pe care o

împărțeau cu toții. Martora a mai susținut, în esență, că la data de 22

decembrie 2011, a avut discuții cu inculpatul datorate consumului de alcool,

iar când au ajuns acasă, victima stătea în pat, inculpatul D.N. plecând să mai

bea ceva.

Fiind audiată

în faza de urmărire penală, martora C.N. a confirmat faptul că, Ia data de 22

decembrie 2011, în jurul orelor 17,00-18,00, fiica sa C.M. a venit la

domiciliul său, i-a spus că s-a certat cu D.N. pentru că acesta băuse, iar apoi

a plecat în satul Pitească. Totodată, a precizat că, la aceeași dată,

inculpatul a venit la locuința acesteia, în jurul orelor 04,00-05,00, fiind sub

influența alcoolului, i-a solicitat suma de 20 Iei, iar după ce martora i-a

înmânat suma de bani solicitată, a plecat. Instanța de fond a înlăturat

declarațiile parțial contradictorii ale martorelor C.M. și C.N. în faza

cercetării judecătorești, deoarece declarațiile celor două martore de la

urmărirea penală se situează în timp într-un moment foarte apropiat de

producerea faptei.

Împrejurarea că

inculpatul D.N. s-a deplasat, în data de 22 decembrie 2011, în sat, pentru a consuma

băuturi alcoolice, a rezultat și din declarația martorei M.A., care a relatat

că, la data 22 decembrie 2011, în jurul orelor 18,30-19,00, D.N. zis „M.” a

sosit Ia magazinul situat în sat Tânganu, str. Mihai Viteazu, i-a solicitat un

pachet de țigări și o sticlă de coniac, acesta neavând niciun ban asupra sa,

I-a refuzat, iar atunci M. a scos un cârd bancar, i I-a oferit, dar I-a

refuzat, după care inculpatul a plecat și s-a întors după aproximativ 10

minute, i-a oferit ca și gaj telefonul mobil și în aceste condiții, i-a dat

inculpatului un pachet de țigări și băutura. Martora a precizat că pe data de

22 decembrie 2011, inculpatul consumase băuturi alcoolice, însă nu părea foarte

beat.

În faza de

urmărire penală, martorul S.T. a susținut că, în aceeași noapte, în jurul

orelor 04,00, D.N. zis „M.” a venit la magazinul său, inculpatul vrând băutură

- coniac, i-a dat o sticlă ca să scape de el, i-a plătit sticla, iar ca să-l

îndepărteze i-a zis că e poliția în preajmă, iar acesta a plecat aruncând ceva

într-un șanț, ce putea fi un cuțit.

Ulterior, cu

ocazia audierii sale în faza de cercetare judecătorească, martorul S.T. a

relatat în mare parte o altă situație de fapt, instanța apreciind nesinceră

această declarație și înlăturând-o.

Totodată, în

faza de urmărire penală, martora S.F. a declarat că, a auzit de la tatăl său

că, în dimineața de 23 decembrie 2011, în jurul orelor 04,00, D.N. zis „M.” a

venit la magazinul situat în sat Tânganu pentru a cere băutură, iar la acea oră

magazinul era închis, însă tatăl său era treaz, aprovizionând cu marfă. Aceeași

martoră a mai arătat că D.N. l-a interpelat pe tatăl său pentru a-i da de băut,

acesta era singur și avea un cuțit asupra sa. Martora a mai susținut că tatăl

său i-a spus lui D.N. că în apropiere se află poliția, astfel că acesta l-a

lăsat în pace, a aruncat cuțitul într-un șanț.

Și depoziția

martorei S.F. din faza cercetării judecătorești a fost apreciată nesinceră și

înlăturată.

Atât cu ocazia

audierii sale în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare

judecătorească, martorul M.I.l. a confirmat că, la data de 23 decembrie 2011,

inculpatul D.N. a venit la locuința sa și i-a solicitat telefonul mobil pentru

a suna Ia poliție.

Martorul S.D. a

relatat, în esență, că inculpatul a fost internat în Spitalul „Alexandru

Obregia”, fiind cercetat pentru infracțiunea de omor, martorul susținând că ar

fi aflat de la o persoană că inculpatul a amenințat că mai .omoară pe cineva.

Relevante sub

aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului sunt și planșele

fotografice cuprinzând aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia cercetării

la fața locului efectuată la data de 23 decembrie 2011, precum și planșele

fotografice cuprinzând aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia continuării

cercetării la fața locului efectuată la data de 24 decembrie 2011, fișa de

eveniment, procesele-verbale din data de 23 decembrie 2011.

În esență,

cadavrul a fost descoperit căzut în hol pe partea stângă, cu brațul drept

flexat la nivelul capului și cu cel stâng sub cap, lângă ușa ce facilitează

accesul în camera de locuit, cu spatele la aceasta și cu picioarele îndreptate

spre intrarea holului dinspre exterior. De la locul comiterii faptei au fost

ridicate mijloace materiale de probă, rezultând că unele dintre acestea

prezentau pete de culoare brun roșcat.

Din concluziile

preliminare nr. A3/7/386/2011 din 27 decembrie 2011 întocmite de către medicul

primar legist, a rezultat că moartea victimei Z.M. a fost violentă, ea s-a

datorat dilacerării și hemoragiei meningo-cerebrale, consecutive unui

traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă și bază craniană, survenit în

cadrul unui politraumatism cu plăgi contuze, hematoame extinse, fracturi

costale și fracturi de membre. S-a mai menționat că leziunile de violență

constatate la autopsie s-au putut produce prin loviri cu corp dur și sunt în

legătură de cauzalitate directă necondiționată cu decesul, iar moartea poate

data de 4-5 zile. Raportul de autopsie medico-legală nr. A3/J/386/2011 a

concluzionat că moartea lui Z.M. a fost violentă și a avut cauzele anterior

menționate, iar sângele recoltat de la cadavru aparține grupei A și nu conține

alcool, moartea datând de 4-5 zile.

Prin raportul

de expertiză medico-legală, examen ADN, nr. A15/3277/2012 întocmit de către

I.N.M.L. Mina Minovici s-a evidențiat „prezența sângelui de natură umană la

nivelul depozitelor subungveale recoltate autopsie de la victima Z.M., iar

analiza genetică a depozitelor subungveale a pus în evidență un profil genetic

unic aparținând unei persoane de sex masculin.

Raportându-se

la dispozițiile art. 69 C. proc. pen., instanța a apreciat că declarațiile

inițiale ale inculpatului D.N. nu se coroborează cu împrejurările de fapt ce au

rezultat din mijloacele de probă prezentate, fiind înlăturate ca nesincere. în

schimb, s-a reținut ca parțial sinceră declarația inculpatului D.N. de la

termenul de judecată din data de 28 septembrie 2012, prin care a recunoscut că,

la data de 22 decembrie 2011, a consumat băuturi alcoolice, că în noaptea de 22

decembrie 2011, a lovit victima cu mătura, cu ușa, că a doua zi când a revenit

acasă l-a găsit mort pe Z.M., acesta fiind în aceeași poziție în care îl

lăsase, că s-a deplasat la M.I., pentru a suna Ia 112.

Față de cele

reținute mai sus, în temeiul art. 345 C. proc. pen., instanța a constatat că

fapta există, constituie infracțiune, a fost săvârșită de către inculpat și a

dispus condamnarea acestuia.

Tribunalul a

apreciat, însă, că nu sunt incidente în cauză prevederile

art. 37 lit.

b) C. pen., deoarece, raportat

la condamnarea la 5 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 144 din 03

februarie 2004 a Tribunalului București, secția l-a penală, a cărei durată a

expirat în data de 09 noiembrie 2004, s-a împlinit termenul de reabilitare de

6, ani și 6 luni la data de 09 mai 2011. Or, în prezenta cauză, fapta de omor

având ca victimă pe Z.M. a fost săvârșită de către inculpatul D.N. la data de

22 decembrie 2011, instanța apreciind, prin urmare, că nu se poate reține

starea de recidivă postexecutorie.

În raport de

situația de fapt reținută de instanță, în drept, fapta inculpatului D.N., care

în noaptea de 22 decembrie 2011, în timp ce se afla la locuința sa din comuna

Cernica, sat Tânganu, jud. Ilfov, pe fondul consumului de alcool, i-a aplicat

numitului Z.M. mai multe lovituri pe suprafața corpului cu obiecte contondente,

cauzându-i leziuni ce au condus în final la decesul victimei, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1)

C. pen.

Față de

mențiunile raportului de autopsie medico-Iegală, ce au relevat numărul mare de

lovituri aplicate victimei și față de poziția procesuală a inculpatului de la

termenul de judecată din data de 28 septembrie 2012, din care a rezultat în

esență că, după lovirea victimei, a părăsit locuința, iar în momentul în care a

revenit la locul faptei a găsit-o pe victimă în aceeași poziție, instanța a

apreciat că inculpatul D.N. a acționat cu intenție indirectă, prevăzând

rezultatul faptei sale și, chiar dacă nu l-a dorit, a acceptat producerea lui,

astfel că fapta sa constituie infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1)

C. pen.

La

individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama de dispozițiile art. 72 C.

pen., privind criteriile generale de individualizare, respectiv natura și

limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiunea comisă de inculpat, de

gradul de pericol social al faptei, de împrejurările, concrete în care a fost

comisă, urmarea produsă, circumstanțele personale ale inculpatului.

Astfel,

instanța a reținut că inculpatul D.N. a comis o infracțiune contra vieții

persoanei; gradul ridicat de pericol social concret al faptei săvârșite, care a

rezultat din modalitatea de comitere a faptei, numărul mare de lovituri

aplicate victimei, persoană în vârstă de 61 de ani, ce locuia împreună cu

inculpatul; urmarea produsă (moartea victimei), caracterul ireparabil al

prejudiciului; atitudinea procesuală a inculpatului pe parcursul procesului

penal; faptul că, deși relativ tânăr (în vârstă de 37 ani), inculpatul nu se

află la prima abatere de la legea penala, având condamnări pentru diverse

infracțiuni (delict silvic, violare de domiciliu, tentativă de omor), dar și

două sancțiuni administrative aplicate pentru fapte contra patrimoniului (furt

calificat), aspect ce denotă perseverență infracțională. Totodată, a reținut că

inculpatul nu are un grad de instrucție, nici ocupație, prezintă tulburări

mentale și de comportament datorită folosirii alcoolului, sindrom de

dependență, retard mental ușor, astfel cum reiese din mențiunile biletului de ieșire

din spital emis de Spitalul „Alexandru Obregia" București.

Având în vedere

circumstanțele reale de săvârșire și gradul ridicat de pericol social concret,

precum și circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a apreciat că nu

se justifică a se reține circumstanțe atenuante judiciare în favoarea

inculpatului.

Referitor la

aplicarea pedepsei complementare, instanța, a avut în vedere că, potrivit art. 65

alin. (2) C. pen., aplicarea acesteia este obligatorie când legea prevede

această pedeapsă, iar față de dispozițiile art. 65 alin. (1) C. pen., respectiv

natura infracțiunii comise (omor) și împrejurările de comitere, circumstanțele

personale ale inculpatului, instanța a apreciat că se impune a se aplica

inculpatului D.N. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani,

după executarea pedepsei închisorii.

Prin raportul

de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/J/PSH/108/2012 întocmit de către

D.S.P. Ilfov, Spitalul Clinic Județean de Urgență Ilfov, S.M.L. s-a

concluzionat că numitul D.N. prezintă diagnosticul „Tulburare polimorfă de

personalitate (de tip impulsiv și antisocial). Întârziere mintală ușoară

(Ql=58), a avut păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra

conținutului și consecințelor faptelor sale din data de 22 decembrie 2011,

având discernământul păstrat față de fapta pentru care este cercetat, iar

Comisia a recomandat aplicarea măsurilor prevăzute de art. 113 C. pen.

(obligarea la tratament medical psihiatric). Potrivit biletului de ieșire din

spital din data de 09 ianuarie 2012 emis de Spitalul Clinic de Psihiatrie

„Alexandru Obregia" București, numitul D.N. prezenta diagnostic principal

„tulburări mixte de personalitate și altele” și diagnostice secundare

„tulburări mentale și de comportament datorate folosirii alcoolului, sindromul

de dependență; retard mental ușor cu declararea unei deficiențe minime de

comportament sau a nici uneia”.

Având în vedere

aceste mențiuni, dar și natura infracțiunii săvârșite, instanța a apreciat că

inculpatul prezintă pericol pentru societate și sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 113 C. pen., astfel că, în baza art. 112 lit. a) C. pen.,

raportat la art. 113 C. pen., a luat față de acesta măsura de siguranță a

obligării la tratament medical de specialitate până la însănătoșire.

II. Împotriva

acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul D.N., care a

criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.

În dezvoltarea

motivelor de apel susținute oral, inculpatul a invocat, în esență, necesitatea

reevaluării cuantumului pedepsei prin prisma tuturor împrejurărilor în care a

fost comisă infracțiunea. Apelantul a susținut incidența stării de provocare

prevăzută de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., precum și faptul că nu a

agresat victima cu un cuțit, împrejurare confirmată de raportul de necropsie,

din care rezultă că urmele de pe corpul victimei au fost produse doar cu un

corp contondent.

Totodată,

apelantul a susținut că nu a avut intenția de a suprima viața victimei, Ia

momentul săvârșirii faptei el aflându-se într-un grad avansat de ebrietate, ce

i-ar fi putut afecta discernământul, caz în care devin incidente dispozițiile

legale privind iresponsabilitatea.

Pe de altă

parte, față de circumstanțele personale ale inculpatului, care are trei copii

minori și lucra ca ziler, dar și față de atitudinea sa procesuală sinceră,

concretizată în recunoașterea faptei și invocarea, în apel, a dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., a solicitat reducerea cuantumului pedepsei.

Prin decizia

penală nr. 8/ A din 14 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală,

a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul D.N. împotriva sentinței

penale nr. 34 din 07 noiembrie 2012 a Tribunalului Ilfov, a menținut starea de

arest preventiv și a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 400 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, s-a avansat din fondul

Ministerul Justiției.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București, secția a Il-a penală, a

constatat următoarele:

Instanța de

fond a analizat judicios ansamblul probator administrat în cauză și a reținut

în mod corect circumstanțele reale în care a fost comisă fapta de omor dedusă

judecății.

Din coroborarea

tuturor mijloacelor de probă administrate în ambele faze ale procesului,

rezultă neîndoielnic că, în noaptea de 22 decembrie 2011, în jurul orelor 05.00

- 06.00, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al frustrărilor acumulate

ca urmare a lipsei banilor necesari pentru achiziționarea altor cantități de

alcool, inculpatul D.N. a avut un conflict spontan cu victima Z.M., în vârstă

de 62 de ani, persoană găzduită de către inculpat în locuința sa.

Pe parcursul

conflictului, inculpatul a aplicat victimei lovituri repetate cu o mătură și un

topor în zona capului, a membrelor superioare și inferioare și, în general, pe

întreaga suprafață a corpului, cauzându-i fracturi deschise și plagă craniană,

plăgi confuze și hematoame întinse, fracturi costale și fracturi de membre ce

au condus la decesul victimei chiar la locul comiterii faptei.

După săvârșirea

omorului, inculpatul D.N. a încercat să ascundă urmele infracțiunii, prin arderea

unor obiecte ce purtau urme de sânge ori prin ascunderea obiectelor contondente

folosite la agresarea victimei, încercare parțial eșuată datorită stării

avansate de ebrietate în care se afla.

La data de 23

decembrie 2011, în jurul orelor 13.00-14.00, inculpatul D.N. s-a deplasat la

domiciliul martorului M.I., căruia i-a solicitat să apeleze serviciul unic de

urgență 112, apel în urma căruia organele de poliție sosite Ia fața locului au

găsit cadavrul victimei căzut în fața ușii de acces în camera de locuit.

Raportul de

autopsie medico-legală a concluzionat că moartea lui Z.M. a fost violentă și

s-a datorat dilacerării și hemoragiei meningo-cerebrale, consecutive unui

traumatism cranio-cerebral cu fracturi de boltă și bază craniană, survenit în

cadrul unui traumatism cu plăgi contuze, hematoame întinse, fracturi costale și

fracturi de membre. Leziunile de violență constatate la autopsie s-au putut

produce prin lovire cu corp dur și sunt în legătură de cauzalitate directă

necondiționată cu decesul.

Săvârșirea în

modalitatea reținută a infracțiunii de omor dedusă judecății rezultă, dincolo

de orice îndoială rezonabilă, din coroborarea probelor testimoniale și a

împrejurărilor evidențiate de cercetarea la fața locului.

Deși probe

indirecte, toate elementele reliefate de către martorii C.M., C.N., M.S.C., M.A.,

S.F. și S.T., precum și de expertizele medico-legale, permit stabilirea cu

exactitate a identității autorului agresiunii, a motivației ce a stat la baza

conflictului și a modalității în care s-au derulat actele de agresiune.

Toți martorii

anterior menționați au confirmat împrejurarea că inculpatul D.N. este o

persoană ce consumă frecvent băuturi alcoolice, împrejurare ce a generat, și la

data de 22 decembrie 2011, dispute verbale repetate între, inculpat și

concubina sa C.M. Aceasta din urmă a precizat că inculpatul consumase la acea

dată cantități mari de alcool și dorea să obțină alte sume de bani pentru a

achiziționa cantități suplimentare de băutură.

Martorele M.S.C.

și M.A. au precizat că incuipatul-apelant a încercat în acea zi, în mod

repetat, să cumpere coniac oferind în schimb, drept garanție, cârdul bancar ce

aparținea victimei Z.M. și pe care îi luase din posesia acestuia, cel mai

probabil, fără consimțământul său.

Refuzul

martorelor de a accepta o astfel de garanție, alături de starea de agitație și

tulburare în care se afla inculpatul ca urmare a ingerării altor cantități de

alcool, au amplificat frustrarea acestuia din urmă, apelantul reproșându-i

victimei, probabil, insuficiența contribuției sale financiare ori inutilitatea

cârdului.

Cert este că,

în jurul orelor 05.00, inculpatul-apelant a revenit în locuința sa aflat într-o

stare avansată de ebrietate și a pătruns în camera de locuit unde se afla

victima, între cei doi izbucnind un conflict violent.

Debutul

incidentului în interiorul locuinței rezultă din faptul găsirii, în acea

încăpere, a unei sticle de coniac Cava Doro, achiziționată în seara precedentă

de Ia martora M.A. Acest element obiectiv, coroborat cu identificarea unor urme

de sânge pe obiecte de îmbrăcăminte existente în încăpere, inclusiv pe salteaua

patului unde în mod obișnuit stătea victima, conduc la concluzia că agresiunea

a început și s-a desfășurat, în mare parte, în acest loc, după achiziționarea

de către inculpat a unei sticle de coniac.

În plus,

poziția în care a fost identificat cadavrul victimei, respectiv în afara

încăperii, lângă ușa de acces pe care o bloca parțial, coroborată cu fracturile

membrelor inferioare identificate în cursul autopsiei relevă încercarea victimei

dea

părăsi locul conflictului,

încercare eșuată însă ca urmare a lovirii sale în zona picioarelor și a căderii

la pământ.

Pe de altă

parte, martorii S.T. și, indirect, fiica sa S.F., au confirmat împrejurarea că,

după comiterea faptei, inculpatul a încercat să cumpere alte cantități de

alcool, fiind observat de către cel dintâi purtând un obiect asemănător unui

cuțit, pe care I-a aruncat într-un șanț la auzul posibilității prezenței

poliției în zonă.

Totodată,

intervalul mare de timp scurs între momentul comiterii faptei și cel al

sesizării organelor de poliție (aproximativ 7-8 ore) a făcut posibile acțiunile

de ascundere a urmelor infracțiunii, astfel cum au fost puse în lumină cu

ocazia cercetării la fața locului.

Toate aceste

mijloace de probă au fost just evaluate de către instanța de fond, care, la

pronunțarea hotărârii sale, a reținut întemeiat doar acele depoziții ale

martorelor ori ale inculpatului ce se coroborează între ele.

Este

neîndoielnic că apelantul D.N. este persoana ce a avut atât motivația, cât și

ocazia să ucidă victima Z.M. Starea de agitație cauzată de consumul repetat de

alcool în acea zi, dorința inculpatului de a obține alte cantități de alcool

(cu ajutorul sumelor primite de Ia C.N. ori prin valorificarea drept garanție a

cârdului bancar al victimei sau a telefonului mobil), dar și frustrarea cauzată

de dificultatea satisfacerii acestei dorințe (ca urmare a refuzului ori

ezitărilor martorilor de a-i remite băutura dorită) sunt elemente ce au

amplificat agresivitatea apelantului și au determinat conflictul spontan cu

victima.

Multitudinea

loviturilor aplicate, zonele diverse ale corpului vizate, dar și intensitatea

diferită a acestor lovituri (dintre care unele au cauzat fracturi profunde,

altele doar echimoze ori hematoame) evidențiază faptul că inculpatul D.N. a

acționat sub imperiul unei stări de furie de moment, explicabilă prin prisma

circumstanțelor reținută în speță.

În plus,

inexistența oricăror elemente din care să rezulte posibila implicare a altei

persoane în incident (lipsind orice indicii ale pătrunderii în încăpere a unei

persoane străine ori ale răvășirii), precum și identificarea cârdului asupra

inculpatului înainte, dar și după uciderea victimei, reliefează faptul că

apelantul D.N. a fost cel care a avut un mobil pentru o dispută cu victima și,

finalmente, pentru agresarea acesteia.

În acest

context probator, Curtea de Apel, secția a Il-a penală, similar instanței de

fond, a dat eficiență probatorie doar ultimelor declarații ale inculpatului,

prin care acesta a recunoscut nuanțat comiterea faptei, susținând că motivul

conflictului a fost o dispută spontană cu victima, pe fondul consumului de

băuturi alcoolice. Aceste susțineri sunt confirmate în totalitate de celelalte

mijloace de probă, astfel încât, conform art. 69 C. proc. pen., se justifică

luarea lor în considerare pentru lămurirea împrejurărilor incidentului.

Sub aspectul

încadrării juridice, curtea de apel a reținut că fapta inculpatului D.N. care,

la data de 23 decembrie 2011, în jurul orelor 05.00, în propria locuință, a

aplicat victimei Z.M. lovituri repetate cu o mătură și un topor în zona capului

și pe întreaga suprafață a corpului, cauzându-i leziuni grave ce au condus la

decesul său, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor,

prevăzută de art. 174 C. pen.

Lovirea

victimei în circumstanțele conflictuale reținute, prin aplicarea repetată a

unor lovituri de mare intensitate, cu obiecte contondente și în zone vitale,

relevă faptul că inculpatul a prevăzut rezultatul potențial letal al acțiunii

sale și chiar dacă nu a urmărit producerea acestui rezultat, a acceptat

posibilitatea morții victimei, atitudinea sa subiectivă fiind specifică

intenției indirecte.

Curtea de apel

a constatat că, în speță, s-ar fi impus examinarea măsurii în care erau incidente

și prevederile art. 176 lit. c) C. pen., referitoare Ia săvârșirea faptei de

către o persoană ce a mai săvârșit anterior un omor. Aceasta deoarece, anterior

comiterii infracțiunii deduse judecății, inculpatul D.N. a suferit o condamnare

definitivă pentru săvârșirea unei tentative de omor în forma de participație a

instigării, condamnare aplicată prin sentința penală nr. 571/1999 a

Tribunalului București, Curtea de apel nu a putut valorifica această chestiune

în actuala procedură deoarece singurul apel declarat în cauză este cel al

inculpatului, iar o eventuală schimbare a încadrării juridice ar antrena o

certă agravare a situației sale, contrar exigențelor art. 372 C. proc. pen.

Pe de altă

parte, notează caracterul nefondat al susținerilor apelantului în sensul

incidenței unor cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei ori de

atenuare a răspunderii penale, astfel cum au fost formulate în cursul

dezbaterilor, prin apărător.

Este cert că

infracțiunea a fost comisă pe fondul consumului accentuat de băuturi alcoolice,

însă o atare împrejurare nu atrage incidența prevederilor art. 49 alin. (1) C.

pen. și nici a celor referitoare la iresponsabilitate. Starea de beție a fost,

în speță, una produsă voluntar, fiind exclusă prin urmare incidența cauzei

prevăzute de art. 49 alin. (1) C. pen., care presupune, prin ipoteză, aflarea

autorului într-o astfel de stare din motive complet independente de voința sa.

Pe de altă

parte, consumul de băuturi alcoolice nu a afectat, în cazul concret,

capacitatea psihică a inculpatului de a aprecia critic conținutul ori

consecințele acțiunilor sale. Expertiza psihiatrică efectuată a concluzionat

neechivoc în sensul existentei intacte a discernământului la comiterea faptei,

în pofida unei tulburări de personalitate de tip impulsiv și antisocial și a

unei întârzieri mintale ușoare ce au determinat, alături de sindromul de

dependentă la etanol, și recomandarea aplicării unor măsuri de siguranță cu

caracter medical.

În ceea ce

privește incidența circumstanței legale atenuante prevăzute de art. 73 lit. b)

C. pen., curtea de apel a constatat inexistenta unor minime indicii care să

susțină varianta vehiculată de către inculpat, în sensul declanșării

conflictului pe fondul loviturilor aplicate mai întâi de către victimă, pretins

aflată și ea în stare de ebrietate. Autopsia efectuată a infirmat susținerile

inculpatului, constatându-se inexistenta alcoolului în organismul victimei.

În plus, cu

ocazia depistării inculpatului D.N. de către organele de politie, la data de 23

decembrie 2011, a rezultat că el nu prezenta urme de violentă pe corp, aspect

fixat în fotografiile judiciare efectuate și de natură a reliefa caracterul pro

causa al susținerilor sale.

Sub „aspectul

individualizării pedepsei aplicate, curtea de apel a apreciat că instanța de

fond a evaluat temeinic toate particularitățile cauzei și gravitatea extremă a

faptei comise, aplicând o pedeapsă moderată, de natură a permite realizarea

funcțiilor sancțiunii.

Împrejurările

concrete în care inculpatul D.N. a suprimat viața victimei, violența extremă

manifestată în atitudine, concretizată în multitudinea loviturilor aplicate și

leziunile extrem de grave produse victimei, gradul maxim de pericol social ce

caracterizează faptele de omor, în general și cele comise de către persoane cu

antecedente similare, în special, sunt împrejurări ce justifică aplicarea unei

pedepse într-un cuantum superior minimului special.

Atitudinea

subiectivă a inculpatului-apelant la momentul uciderii victimei imprimă, de

asemenea, faptei sale o periculozitate ridicată. Maniera în care inculpatul a

încercat să speculeze cârdul bancar al victimei, urmărind doar achiziționarea

unor cantități de alcool, precum și modul în care, pentru atingerea acestei

unice finalități, a abordat violent victima, declanșând, practic, agresiunea

soldată cu decesul său, relevă predispoziția vădită a inculpatului spre

adoptarea unui comportament antisocial.

În același

sens, curtea de apel a avut în vedere și antecedența penală a inculpatului D.N.,

cu precădere condamnarea suferită anterior pentru o infracțiune similară. Deși

exigențele art. 372 C. proc. pen., nu au permis valorificarea acestui element

în apel, el trebuie avut în vedere la aprecierea globală a periculozității

inculpatului, justificând, prin urmare, aplicarea unei pedepse situate cel

puțin la nivelul mediului limitelor speciale.

Circumstanțele

personale ale inculpatului, împrejurarea că are copii minori ori presta

ocazional activități licite, dar și conduita sa procesuală au fost avute în

vedere de către instanța de fond. Date fiind toate particularitățile cauzei,

curtea de apel nu a apreciat necesar să dea o eficiență suplimentară acestor

elemente, întrucât situația familială nu are nicio relevanță asupra

potențialului de agresivitate al inculpatului. În plus, atitudinea sa procesuală

a fost în ansamblu oscilantă și nu a contribuit determinant la lămurirea

cauzei, în condițiile în care apelantul a recunoscut comiterea faptei doar după

administrarea probatoriului cert în acuzare și sesizarea instanței.

În această notă

a conduitei oscilante se înscrie și declarația dată inițial la termenul din

data de 31 august 2012, când D.N. nu a recunoscut comiterea faptei, precizând

expres că nu solicită aplicarea procedurii prevăzute de art. 320

1

C.

proc. pen. Opțiunea în sens contrar manifestată cu ocazia judecării apelului nu

poate avea nicio consecință în planul tratamentului sancționator, deoarece ea a

intervenit după momentul limită al începerii cercetării judecătorești prevăzut

de art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen.

De asemenea,

curtea de apel a constatat întemeiată opțiunea instanței de fond de a aplica

măsura de siguranță cu caracter medical prevăzută de art. 113 C. pen. Consumul

frecvent de băuturi alcoolice și agresivitatea manifestată de către inculpat pe

acest fond generează o stare de pericol pentru societate, pentru a cărei

înlăturare se impune obligarea apelantului Ia tratament medical, până la

însănătoșire.

lll. Împotriva

acestei decizii penale a formulat recurs inculpatul, invocând cazul de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., considerând că

pedeapsa aplicată este mult prea mare, solicitând instanței admiterea

recursului, casarea deciziei recurate, aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și reducerea pedepsei în raport de limitele de pedeapsă astfel

reduse.

Înalta Curte,

analizând hotărârea din perspectiva cazului de casare invocat, apreciază ca

fiind nefondat recursul declarat inculpatul V.R. pentru următoarele

considerente:

Analiza

coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în

mod corect a condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne

prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii

penale a inculpatului, stabilind fără dubiu, existența faptei și forma de

vinovăție cu care acesta a acționat.

Înalta Curte

apreciază nefondată critica inculpatului privind neaplicarea de către curtea de

apel a dispozițiilor art. 320

1

. C. proc. pen., în raport de

declarația dată de către acesta în fața instanței de fond, în data de 31 august

2012, prin care a precizat în mod expres că nu înțelege să beneficieze de

procedura simplificată și de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de acest

text de lege. Potrivit alin. (1) al art. 320

1

C. proc. pen.,

inculpatul poate beneficia de prevederile acestui articol și implicit de

reducerea limitelor de pedeapsă doar în situația în care acesta declară în mod

expres, mai înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunoaște

faptele așa cum au fost reținute prin actul de sesizare a instanței și solicită

ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală. Drept urmare, având în vedere că dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen., nu prevăd posibilitatea revenirii inculpatului asupra manifestării

de voință în sensul judecării cauzei conform procedurii obișnuite, precum și

împrejurarea că acesta, întrebat fiind de judecătorul fondului, a arătat în mod

expres, până la începerea cercetării judecătorești, că nu înțelege să uzeze de respectivele

prevederi legale, Înalta Curte apreciază că recurentul nu mai poate reveni

asupra opțiunii sale inițiale și nu mai poate beneficia de această cauză de

reducere a pedepsei.

Înalta Curte

apreciază nefondată și critica inculpatului privind stabilirea cuantumului

pedepsei, întrucât la procesul de individualizare a pedepsei, instanța de fond

a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de

art. 72 C. pen., și anume limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

gradul de pericol social al faptei săvârșite, dedus din modalitatea de

săvârșire, prin aplicarea repetată de lovituri asupra victimei la nivelul

capului și pe tot corpul cu un topor și o mătură, precum și persoana

infractorului. Conform dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa, ca măsură de

constrângere, are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de

exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce

privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportarea

făptuitorului.

Totodată Înalta

Curte nu a identificat circumstanțe personale care să fie apte pentru a

justifica necesitatea reducerii cuantumului pedepsei, astfel că, instanța

apreciază că nu este justificată cererea inculpatului de reducere a pedepsei,

pe de-o parte, date fiind împrejurările comiterii faptei, astfel cum au fost

reținute în prezenta decizie, cuantumul pedepsei de 15 ani închisoare fiind

necesar creării premiselor conștientizării de către inculpat a faptei sale și

asumării consecințelor acesteia, iar pe de altă parte, instanța de recurs nu a

identificat circumstanțe favorabile inculpatului, alte decât cele reținute de

instanțele anterioare, care să poată fi valorificate de în procesul de

individualizare judiciară a pedepsei.

Față de aceste

aspecte, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

D.N. împotriva deciziei penale nr. 8/ A din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel

București, secția a ll-a penală, va deduce din cuantumul pedepsei aplicate

acestuia durata reținerii și arestării preventive de la 27 martie 2012 la 10

aprilie 2013 și în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga Ia

plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 8/

A din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală.

Deduce din

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive

de la 27 martie 2012 la 10 aprilie 2013.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi, 10 aprilie 2013.