ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 813/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Băilești, sub nr. 983/183/2013,

reclamanta SC C.D. SA a solicitat obligarea pârâtului G.C. la plata debitului

în cuantum de 5.181,75 lei, sumă compusă din contravaloarea facturilor atașate,

reprezentând recuperarea energiei electrice și obligarea la plata dobânzii

legale calculate până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de

judecată.

Prin sentința civilă nr. 200 din data de 25 septembrie 2013,

Judecătoria Băilești a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de

oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei

Alexandria, reținând că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 5 C. proc.

civ. conform cărora „cererea se face la instanța domiciliului pârâtului."

Prin sentința civilă nr. 45 din data de 10 ianuarie 2014

Judecătoria Alexandria a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Băilești, reținând că, deși raportat la obiectul cauzei și la domiciliul

pârâtului competența soluționării cauzei i-ar aparține, fiind vorba despre o

necompetență de ordine privată, aceasta putea fi invocată doar de pârât prin

întâmpinare sau cel mai târziu la prima zi de înfățișare. Or, în speță, pârâtul

nu a înțeles să valorifice acest drept, astfel încât Judecătoria Băilești în

mod nelegal a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale.

În raport de dispozițiile art. 20-22 C. proc. civ.,

constatând declanșat conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea

dosarului către înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului și pronunțării regulatorului de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva

conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată,

Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de

competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea

Judecătoriei Alexandria, pentru următoarele considerente:

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale,

pentru situația în care pârât este o persoană fizică, este înscrisă în art. 5 C.

proc. civ. conform căruia cererea se face la instanța domiciliului pârâtului.

Regula înscrisă în art. 5 C. proc. civ. se aplică ori de

câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță

competentă din punct de vedere teritorial. Totodată, părțile sunt libere să

agreeze de comun acord să se judece la o altă instanță.

Sunt însă situații în care legea stabilește o competență

teritorială alternativă astfel încât pe lângă instanța de la domiciliul

pârâtului mai sunt competente și alte instanțe.

În speță, se constată că reclamanta SC C.D. SA a solicitat

obligarea pârâtului G.C. la plata debitului în cuantum de 5.181,75 lei,

reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei ca urmare a consumului fraudulos de

energie electrică și obligarea la plata dobânzii legale calculate până la data

achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 33 din H.G. nr. 1007/2004

„Furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare

încheiat de un furnizor cu consumatorul." iar conform prevederilor art. 90

din același act normativ furnizorul este îndreptățit să rezilieze contractul în

caz de consum fraudulos.

Față de textele de lege mai sus evocate, și având în vedere

că reclamanta și-a întemeiat acțiunea și pe prevederile art. 1537 și

următoarele C. civ., Înalta Curte reține că în speță ne aflăm pe tărâmul răspunderii

civile contractuale, fapt ce atrage incidența prevederilor art. 10 pct. 1 C.

proc. civ.

Astfel, pct. 1 al art. 10 C. proc. civ. stabilește că în

cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui

contract, în afară de instanța domiciliului pârâtului mai este competentă și

instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a

obligațiunii.

În speță, se constată că este vorba despre un contract de

furnizare de energie electrică pentru un imobil situat în Alexandria, locul

executării obligațiilor contractuale fiind deci Alexandria.

Totodată, se constată că, în speță, domiciliul pârâtei este

în Alexandria, astfel că, deși ne aflăm în prezența unui caz de competență

teritorială alternativă, ambele criterii de determinare a competenței prevăzute

de art. 10 pct. 1 C. proc. civ. atrag competența Judecătoriei Alexandria în

soluționarea cauzei.

Astfel, este adevărat că, în cauză, sunt aplicabile normele

de ordine privată, prevăzute de C. proc. civ. (art. 5-12), a căror încălcare

putea fi invocată, exclusiv de către pârât, prin întâmpinare conform art. 159 alin.

(2) coroborat cu art. 1591 alin. (3) C. proc. civ., iar Judecătoria Băilești a

invocat excepția din oficiu.

Similară este însă situația și în ceea ce privește soluția

Judecătoriei Alexandria, astfel că, se reține că ambele instanțe în conflict,

dispunând din oficiu asupra excepției necompetenței teritoriale, au procedat cu

încălcarea prevederilor legale anterior menționate.

Totodată, se reține că, Judecătoria Alexandria, în motivarea

declinării competenței teritoriale a soluționării cauzei în favoarea

Judecătoriei Băilești, nu a indicat niciun argument sau text de lege care să

înlăture competența sa și să o atragă pe aceea a instanței de trimitere, ci

comportându-se ca o veritabilă instanță de control judiciar, a cenzurat

hotărârea Judecătoriei Băilești, deși aceasta era irevocabilă.

În consecință, Înalta Curte, în stabilirea competenței

teritoriale a soluționării cauzei, va avea în vedere, în raport de natura

juridică a obiectului cererii deduse judecății, incidența prevederilor art. 5

și 10 pct. 1 C. proc. civ.

Cum din examinarea acestora, rezultă că instanța competentă

teritorial este Judecătoria Alexandria, niciuna dintre normele legale incidente

neatrăgând competența teritorială a Judecătoriei Băilești, Înalta Curte, în

baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența soluționării

cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Alexandria.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2014.