ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 75/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 75/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cererii de revizuire de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte
constată următoarele:
Curtea
de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin Decizia
civilă nr. 1047 din 18 septembrie 2012, a respins recursul declarat de
reclamantul V.L.l., a admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii, a
modificat hotărârea recurata în sensul că a respins în tot acțiunea, cu
motivarea că s-au aplicat greșit dispozițiile art. 49 alin. (1) lit. g) din
Legea nr. 263/2010, considerându-se că perioada menționată de către reclamant
în care ar fi avut calitatea de angajat al M.A.I. reprezintă perioadă care să
fie inclusă care să fie inclusă în stagiul de cotizare, întrucât, din
mențiunile înscrise în carnetul de muncă nu rezultă calitatea de angajat pe
perioada respectivă, ci de militar în termen, situație care nu se circumscrie
dispozițiilor legale anterior menționate.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat cerere de
revizuire, solicitând admiterea acesteia, desființarea deciziei și, pe fond,
admiterea contestației și desființarea deciziei de pensionare, în temeiul
dispozițiilor art. 322 1 pct. 2, 5 și 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, V.L.l. a învederat că era
încadrat ca personal al M.A.I. în perioada în care a frecventat Școala de
Ofițeri, iar, în baza legii pensiilor, aceasta este considerată perioadă
asimilită ca vechime în muncă și, implicit, trebuie luată în calcul.
Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări
sociale, prin Decizia nr. 2728 din 11 decembrie 2012, a respins cererea de
revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ.,
reținând că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile legale invocate,
a disjuns cererea de revizuire formulată întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc.
civ. și a declinat competența de soluționare a acesteia în favoarea Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului prin
raportate la motivul de revizuire invocat, constată că revizuirea este
nefondată pentru următoarele considerente:
Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 alin.
(1) pct. 7 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea
principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare
în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
în asemenea situații, executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a
faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă,
iar singura modalitate de rezolvare a acestei situații este revizuirea și
anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității de lucru
judecat.
Revizuentul din prezenta cauză nu a indicat care sunt
hotărârile potrivnice ce au dobândit autoritate de lucru judecat, ci s-a
limitat la a arăta că decizia instanței de recurs a fost dată cu încălcarea
dispozițiilor referitoarea la cercetarea înscrisurilor depuse în combaterea
recursului, ceea ce ar fi putut constitui, cel mult, motiv de recurs prevăzut
de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în prezent abrogat și, oricum, inadmisibil,
ca urmare a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 299 (1) C.
proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe
această cale.
Interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt,
care nu justifică invocarea motivului de revizuire bazat pe existența a două
hotărâri potrivnice în condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Apreciind că prin reglementarea art. 322 pct. 7 C. proc.
civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care,
judecându-se separat două dosare și neobservându-se existența lucrului judecat,
se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia,
situație care nu este incidență în speța dedusă judecății, Înalta Curte va
respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul V.L.I.împotriva Deciziei
nr. 2047 din 18 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția
litigii de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul V.L.I.
împotriva Deciziei nr. 2047 din 18 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel
Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2014.