ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 74/2014

Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI a civilă, prin sentința civilă nr. 7812 din 31 mai 2012, a admis cererea formulată de reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. și a obligat pârâta să elibereze de sub gaj pachetul de acțiuni reprezentând 50% din acțiunile preluate prin contractul de vânzare -cumpărare de acțiuni din 15 mai 1998, modificat prin actul adițional din 10 august 2001, cu motivarea că hotărârea invocată de pârâtă și-a pierdut puterea executorie, întrucât a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită, conform art. 405 C. proc. civ.

Curtea de Apel București, secția a V a civilă, prin Decizia civilă nr. 436 de la 31 ianuarie 2012, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta A.V.A.S., reținând că, prin hotărârile irevocabile, ulterioare încheierii actului adițional din 2001, s-a constatat realizarea obligaților investiționale asumate. Împotriva acestei decizii, pârâta A.V.A.S. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și, reținând cauza spre rejudecare, respingerea acțiunii, invocând drept motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea motivelor de recurs, pârâta a învederat că existența hotărârilor judecătorești ulterioare nu afectează aplicabilitatea clauzei penale, cu atât mai mult cu cât constatarea realizării obligației investiționale nu este de natură a exonera cumpărătorul cesionar de obligația de plată a penalităților, art. 16 din O.U.G.

nr. 25/2002 statuând că A.V.A.S. nu poate emite confirmarea de îndeplinire a tuturor obligațiilor și eliberarea de sub gaj a acțiunilor decât în momentul în care acestea sunt îndeplinite în conformitate cu obligațiile asumate. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului prin raportate la motivele de nelegalitate invocate, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Clauza penală, conform art. 1066 C. civ., este acea convenție accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitorul său. Din caracterul accesoriu al acesteia, se desprinde concluzia potrivit căreia, în cazul în care obligația principală se stinge, clauza penală nu va mai produce efecte, validitatea obligației principale constituind o condiție esențială pentru existența clauzei penale.

Investițiile menționate în contract au fost realizate integral, fapt constatat prin două hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv sentința nr. 405 din 28 septembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Gorj și Decizia nr. 3487 din 9 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. În aceste condiții, nu se poate vorbi de o neexecutare, o executare cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către intimat, în condițiile în care s-a statuat, cu putere de lucru judecat, îndeplinirea întregului angajament investițional. Respectarea principiului securității raporturilor juridice se impune prin aceea că, dacă s-ar pune în discuție aceleași chestiuni, ce au fost soluționate definitiv și irevocabil, ar însemna că litigiile pot fi reluate la nesfârșit, creându-se un climat de insecuritate în privința sistemului judiciar.

Totodată, recurenta nu se poate prevala de dispozițiile O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare - cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, întrucât constatarea realizării obligațiilor contractuale s-a făcut prin hotărâre judecătorească, generat tocmai de situația litigioasă existentă între părțile contractante. Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva Deciziei nr. 436 din 31 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. În temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea pârâtei A.V.A.S.

la plata sumei de 4.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantele P.E. și Z.S.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva Deciziei nr. 436 din 31 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Obligă pârâta A.V.A.S. la plata sumei de 4.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantele P.E. și Z.S.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2014.