ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 74/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 74/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra
recursului de față;
Analizând
actele și lucrările dosarului, înalta Curte constată următoarele:
Tribunalul București, secția a VI a
civilă, prin sentința civilă nr. 7812 din 31 mai 2012, a admis cererea
formulată de reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. și a obligat
pârâta să elibereze de sub gaj pachetul de acțiuni reprezentând 50% din
acțiunile preluate prin contractul de vânzare -cumpărare de acțiuni din 15 mai 1998,
modificat prin actul adițional din 10 august 2001, cu motivarea că hotărârea
invocată de pârâtă și-a pierdut puterea executorie, întrucât a intervenit
prescripția dreptului de a cere executarea silită, conform art. 405 C. proc.
civ.
Curtea de
Apel București, secția a V a civilă, prin Decizia civilă nr. 436 de la 31
ianuarie 2012, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta A.V.A.S.,
reținând că, prin hotărârile irevocabile, ulterioare încheierii actului
adițional din 2001, s-a constatat realizarea obligaților investiționale
asumate.
Împotriva
acestei decizii, pârâta A.V.A.S. a declarat recurs, solicitând admiterea
acestuia, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și,
reținând cauza spre rejudecare, respingerea acțiunii, invocând drept motiv de
nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În
argumentarea motivelor de recurs, pârâta a învederat că existența hotărârilor
judecătorești ulterioare nu afectează aplicabilitatea clauzei penale, cu atât
mai mult cu cât constatarea realizării obligației investiționale nu este de
natură a exonera cumpărătorul cesionar de obligația de plată a penalităților, art.
16 din O.U.G. nr. 25/2002 statuând că A.V.A.S. nu poate emite confirmarea de
îndeplinire a tuturor obligațiilor și eliberarea de sub gaj a acțiunilor decât
în momentul în care acestea sunt îndeplinite în conformitate cu obligațiile
asumate.
Înalta Curte,
analizând actele și lucrările dosarului prin raportate la motivele de
nelegalitate invocate, constată că recursul este nefondat pentru următoarele
considerente.
Clauza penală,
conform art. 1066 C. civ., este acea convenție accesorie prin care părțile
determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a
neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de
către debitorul său.
Din
caracterul accesoriu al acesteia, se desprinde concluzia potrivit căreia, în
cazul în care obligația principală se stinge, clauza penală nu va mai produce
efecte, validitatea obligației principale constituind o condiție esențială
pentru existența clauzei penale.
Investițiile
menționate în contract au fost realizate integral, fapt constatat prin două
hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv sentința nr. 405 din 28
septembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Gorj și Decizia nr. 3487 din 9
noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.
În aceste
condiții, nu se poate vorbi de o neexecutare, o executare cu întârziere sau
necorespunzătoare a obligației de către intimat, în condițiile în care s-a
statuat, cu putere de lucru judecat, îndeplinirea întregului angajament
investițional.
Respectarea
principiului securității raporturilor juridice se impune prin aceea că, dacă
s-ar pune în discuție aceleași chestiuni, ce au fost soluționate definitiv și
irevocabil, ar însemna că litigiile pot fi reluate la nesfârșit, creându-se un
climat de insecuritate în privința sistemului judiciar.
Totodată,
recurenta nu se poate prevala de dispozițiile O.G. nr. 25/2002 privind unele
măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare -
cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, întrucât
constatarea realizării obligațiilor contractuale s-a făcut prin hotărâre
judecătorească, generat tocmai de situația litigioasă existentă între părțile
contractante.
Față de
considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte
va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva Deciziei
nr. 436 din 31 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
V-a civilă.
În temeiul art.
274 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea pârâtei A.V.A.S. la plata
sumei de 4.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantele P.E.
și Z.S.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva Deciziei nr. 436 din 31
octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
Obligă pârâta
A.V.A.S. la plata sumei de 4.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată către
reclamantele P.E. și Z.S.I.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2014.