ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 73/2014

Asupra recursurilor de față; Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Tribunalul Brașov, secția a lI a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 256/ C din data de 8 iunie 2012, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C.V., C.E. și C.L. în contradictoriu cu pârâta SC A.R.A. SA - Sucursala Brașov, a obligat pârâta să plătească reclamanților C.V. și C.E. suma de 40.000 euro pentru fiecare și reclamantei C.L.

suma de 20.000 euro în echivalent lei la data plății, reprezentând daune morale, a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 11.146 lei reprezentând daune materiale și a respins restul pretențiilor reclamanților, cu motivarea că, raportat la prejudiciul moral efectiv suferit, s-au avut în vedere consecințele negative suferite de reclamanți pe plan fizic și psihic, iar, în ceea ce privește suma de 11.146 lei, reprezentând cuantumul daunelor materiale constând în cheltuielile legate de înmormântare și ritualurile religioase, s-a reținut că această sumă a fost dovedită cu facturile și chitanțele depuse la dosar și nu au fost contestate de societatea pârâtă. Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 174/ AP din 27 noiembrie 2012, a admis în parte apelul declarat de reclamanții C.V., C.E.

și C.L., a obligat pârâta să plătească reclamantei C.L. suma de 40.000 euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând daune morale, în loc de 20.000 euro, a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței și a respins apelul declarat de pârâta SC A.A. SA București împotriva aceleiași sentințe. În motivare, s-a reținut că nu se justifică diferența dintre prejudiciile acordate, întrucât nu s-a făcut dovada niciunui criteriu în funcție de care să rezulte o suferință mai mică din partea surorii victimei, astfel încât s-a admis în parte apelul reclamanților, iar, cu privire la apelul pârâtei, s-a apreciat că nu se justifică reducerea cuantumului daunelor morale acordate, deoarece împrejurările grave ale accidentului nu îndreptățesc instanța la o reapreciere a cuantumului acestora.

Împotriva acestei decizii, reclamanții C.V., C.E. și C.L. și pârâta SC A.R.A. SA -Sucursala Brașov au formulat recurs, după cum urmează. 1. Reclamanții au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul majorării pretențiilor solicitate cu titlu de daune morale de la 40.000 euro la 300.000 euro, invocând drept motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea motivelor de recurs, s-a învederat că suma solicitată se circumscrie rezonabil în limitele prevăzute de ordinul C.S.A. din 2010, nefiind vorba, în cazul majorării acesteia, de o îmbogățire fără justă cauză a reclamanților. 2. Pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul diminuării sumei la care a fost obligată, respectiv de la 40.000 euro la 20.000 euro, invocând drept motive de nelegalitate dispozițile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. În susținerea motivelor de recurs, s-a apreciat că instanța de apel nu s-a pronunțat pe cererea privind reducerea cuantumului daunelor morale, acordarea daunelor morale nu este reglementată prin nici un alt text de lege, în cauză, era aplicabil ordinul C.S.A. din 2009, iar prejudiciul moral nu a fost dovedit în mod concret de către reclamanți. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului prin raportate la motivele de nelegalitate invocate, constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente. Majorarea cuantumul sumei de 40.000 euro pentru fiecare reclamant stabilit de instanța de apel ca fiind corespunzător unei satisfacții suficiente și echitabile pentru consecințele negative suferite de aceștia nu poate constitui motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., deoarece evaluarea în bani a daunelor morale este lăsată la aprecierea magistratului care se raportează la situația de fapt, or, instanța de recurs analizează motivele de nelegalitate a hotărârii și nu de netemeinicie a acesteia, astfel încât recursul reclamanților va fi respins ca nefondat. Daunele morale nu reprezintă o reparare a prejudiciului, ci ele au rolul de a compensa prejudiciul suferit, urmărind să asigure părții vătămate o alinare în condiții de viață mai confortabile și să permită acesteia ca, la un moment dat, să poată realiza un transfer de afectivitate, totalul daunelor materiale și morale prevăzute de legiuitor neputând depăși limita maximă de 2.500.000 euro stabilită prin art. 24 alin. (2) lit. b) și art. 49 din Ordinul C.S.A.

din 2010 în vigoare la momentul producerii accidentului. Potrivit prevederilor legislației în vigoare, în cazul unei asigurări de răspundere civilă auto R.C.A. obligatorie, stabilirea și acordarea despăgubirilor se face conform unor criterii expres instituite de lege, în speță fiind incidente Legea nr. 136/1995 și Normele R.C.A. aprobate prin Ordinul C.S.A. din 2010. Prin urmare, suntem în prezența unui contract ale cărui clauze sunt guvernate de lege, la aprecierea sumelor acordate, instanța având în vedere mai multe criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de reclamanți în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, în accident decedând fiul și fratele reclamanților.

Criteriul echității exprimă cerința ca daunele acordate să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a victimei sau a urmașilor acesteia. în termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea lezată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cum instanța a aplicat în mod just acest criterii, stabilind ca despăgubirile acordate reclamanților să fie cuantificate la suma totală de 120.000 de euro, câte 40.000 de euro pentru fiecare din reclamanți, criticile pârâtei sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare. Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții C.E., C.L.

și C.V. și de pârâta SC A.R.A. SA - sucursala Brașov împotriva Deciziei nr. 174/ AP din 27 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții C.E., C.L. și C.V. și de pârâta SC A.R.A. SA - sucursala Brașov împotriva Deciziei nr. 174/ AP din 27 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2014.