ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 61/2014

Asupra recursului de față;

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată următoarele :

Tribunalul Timiș, secția a II a civilă, prin sentința civilă nr.

141/LP/ PI de la 29 iunie 2012, a admis cererea formulată de reclamanta SC F.G.

SRL în contradictoriu cu pârâta SC A.V.I.G. SA - Sucursala Timiș și a obligat

pârâta să plătească reclamantei suma de 218.856, 79 lei, sumă ce va fi

actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, cu motivarea că

riscul asigurat s-a produs, iar, în temeiul art. 969 C. civ., se angajează răspunderea

asigurătorului pentru pagubele materiale cauzate bunurilor asigurate și aflate

la locația menționată în contractul de asigurare.

Prin Decizia nr. 28/ A din

28 februarie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția a II a civilă, a respins

apelurile declarate de reclamanta SC F.G. SRL și de pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA

prin Sucursala Timiș, reținând că majorarea cuantumul pretențiilor de către

reclamantă în termenul de pronunțare a hotărârii este inadmisibil, iar, în ceea

ce privește apelul pârâtei, s-a constatat ca sunt îndeplinite condițiile care

angajează răspunderea contractuală a acesteia, nefiind în prezența unor clauze

exoneratoare de la aceasta.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC A.R.A.V.I.G.

SA prin Sucursala Timiș a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia,

modificarea deciziei atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate, invocând

drept motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs, s-a

învederat că instanța de fond a omis solicitarea din oficiu a dosarului de daună,

pronunțând o hotărâre discutabilă și încheierea de ședință de la 17 ianuarie

2013 prin care s-a respins nemotivat cererea de suspendare a cauzei este lovită

de nulitate absolută, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și art.

19 alin. (3) C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând

actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de nelegalitate

invocate, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Asigurarea este definită ca fiind operația

financiară ce decurge dintr-un contract de asigurare sau dintr-o obligație prevăzută

de lege, prin care asigurătorul se obligă ca, în schimbul unei sume primite

periodic, să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar

putea suferi în urma unor întâmplări independente de voința lui.

Constatând îndeplinite condițiile angajării

răspunderii contractuale și în lipsa unor clauze exoneratoare de răspundere,

instanța de fond, în mod corect, a dispus obligarea pârâtei la plata

prejudiciului suferit de reclamantă, interpretarea dată probelor constituind o

chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe încălcarea

sau aplicarea greșită a legii, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Potrivit art. 129 alin. (5)

C. proc. civ.: "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în

scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu

sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va

dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din

oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe

care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc."

Astfel, nu pot fi reținute susținerile

recurentei, în sensul că instanța de apel ar fi încălcat dispozițiile privind

administrarea probelor, respectiv anexarea din oficiu a dosarului de daună,

întrucât principiul rolului activ al judecătorului este limitat de principiul

disponibilității, în raport de care rolul activ al judecătorului de a stărui

prin toate mijloacele la stabilirea situației de fapt este limitat la cele ce

formează obiectul pricinii supuse judecății, instanța neputând iniția cereri pe

seama părților în litigiu, fiind obligată să judece cerera cu care a fost

învestită, astfel cum aceasta a fost formulată.

Recurenta a adus o critică generică hotărârii

pronunțate de instanța de apel, neputând fi reținut incident în cauză nici un

motiv de nelegalitate limitativ prevăzut de art. 304 C. proc. civ.; critica

vizând greșita stabilire a situației de fapt nu mai poate fi valorificată pe

calea recursului, nemaiconstituind motiv de recurs în actuala reglementare a

art. 304 C. proc. civ., deoarece pct. 10 nu mai există ca motiv de recurs în

actuala reglementare, ca urmare a abrogării acestuia prin O.U.G. nr. 138/2000.

Cu privire la încălcarea

dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține

faptul că aceste prevederi nu au caracter imperativ, ci lasă la aprecierea

instanței de judecată oportunitatea suspendării cauzei aflate pe rol. Așadar,

instanța poate suspenda judecarea cauzei atunci când se ivesc indiciile unei

infracțiuni, dacă se face dovada că, într-adevăr, sesizarea organului de urmărire

penală a avut loc pentru o faptă care ar avea o înrâurire directă asupra soluționării

civile pendente, iar nu și atunci când asigurătorul trebuie să îl despăgubească

pe asigurat pentru pagubele materiale cauzate bunurilor asigurate și aflate la

locația menționată în contractul de asigurare, prin producerea unor riscuri

acoperite de condițiile de asigurare și stipulate în poliță, cu condiția

îndeplinită în cauză ca asiguratul să fi plătit primele de asigurare la

termenele stabilite în contract.

Față de considerentele expuse, în baza art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de

pârâta SC A.V.I.G. SA București -sucursala Timiș împotriva Deciziei nr. 28/ A

din 28 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte

va dispune obligarea pârâtei SC A.V.I.G. SA București la plata sumei de 3.720

lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanta SC F.G. SRL.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta

SC A.V.I.G. SA București - sucursala Timiș împotriva Deciziei nr. 28/ A din 28

februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă.

Obligă pârâta SC A.V.I.G.

SA București la plata sumei de 3.720 lei reprezentând cheltuieli de judecată către

reclamanta SC F.G. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

ianuarie 2014.