ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 553/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin

acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. 2621/211/2013,

reclamantul P.M.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta O.T.P. B.F.S. B.V.

prin mandatar SC O.B.R. SA constatarea ca fiind abuzive și nule de drept

clauzele privind comisionul de acordare prevăzut în contractul încheiat între

cele părți și obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 1.200

Chf, reprezentând suma încasată nelegal de către pârâtă cu titlu de comision de

acordare.

Judecătoria Cluj Napoca, prin sentința civilă nr. 6811 din

12 aprilie 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Sectorului 1 București, cu motivarea că, prin clauza contractuală inserată la art.

18 pct. 18.2. alin. (2) din contractul de credit încheiat între părți, s-a

prevăzut că litigiile dintre părți se vor supune spre soluționare instanțelor

judecătorești competente din localitatea unde este înregistrat sediul social al

băncii, în speță acesta fiind în București, sector 1.

Prin sentința civilă nr. 18344 de la 27 septembrie 2013

pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. 13611/299/2013,

s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Cluj Napoca, reținând că, în cauză, sunt incidente prevederile art.

7 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora cererea se poate face și la instanța

locului unde pârâta are reprezentanță, pentru obligațiile ce urmează a fi

executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant

sau din fapte săvârșite de acesta.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului

de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată dedusă

judecății, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va

pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei

cereri în favoarea Judecătoriei Cluj, pentru următoarele argumente:

În speță, conform principiului disponibilității, instanța a

fost învestită să se pronunțe asupra unei acțiunii în constatarea caracterului

abuziv al unor clauze înserate în contractul de credit încheiat între reclamant

și pârâtă.

Cum competența instanței se stabilește funcție de capătul

principal de cerere, iar acțiunea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000

privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și

consumatori, înalta Curte constată că, în mod corect, Judecătoria Sectorului 1

București a reținut incidența principiului protecției consumatorului, alegerea

competenței de la sediul social al băncii provocând un dezechilibru

semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract,

în detrimentul consumatorului.

Referitor la conflictul intervenit, Înalta Curte reține că

legiuitorul a instituit la art. 7 alin. (2) C. proc. civ. în vigoare la

momentul introducerii cererii de chemare în judecată o competență teritorială

alternativă, în speța dedusă judecății, în afară de instanța de la sediul

pârâtului, fiind, de asemenea, competentă instanța în circumscripția căreia se

află reprezentanța pentru actele încheiate de aceasta.

Având în vedere că sediul sucursalei este în circumscripția

Judecătoriei Cluj, baza dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta

Curte, va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea

Judecătoriei Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare în favoarea

Judecătoriei Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2014.