ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4810/2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, obligarea acestuia la emiterea unui ordin prin care să se completeze Ordinul MAI nr. II/2998/01.04.2005, în sensul de a se menționa că dreptul acestuia de a purta uniformă și dupa încetarea raporturilor de serviciu se va realiza prin asigurarea gratuită a uniformei.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1020 din 7 martie 2018, a respins excepția tardivității acțiunii și, totodată, acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiate.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul A. și pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, solicitând admiterea acestora.

1.3.1. Prin recursul său reclamantul A. a solicitat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. casarea hotărârii atacate și în rejudecare să se dispună admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac exercitate reclamantul a susținut următoarele:

Instanța a reținut, în sentința recurată, ca motiv de netemeinicie și implicit de respingere a cererii de judecată faptul că, plecând de la interpretarea dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, "ceea ce se acordă prin ordinul de trecere în rezervă, este doar dreptul de a purta uniforma, fără a se menționa dacă uniforma trebuie cumpărată de către polițist ori se va acorda gratuit de către unitatea de poliție la care a activat" arătând în continuare că, "pentru obligarea pârâtului la emiterea unui ordin cu un anumit conținut (adică inserarea mențiunii "cu asigurarea gratuită a uniformei") ar trebui să existe un temei legal în acest sens, adică o dispoziție legală care să prevadă obligația ministrului de a preciza în ordinul de trecere în rezervă și modalitatea în care urmează a se procura uniforma (gratuit sau cu plată). În opina sa instanța a încălcat și aplicat greșit normele de drept material, respectiv dispozițiile pct. 1 al Notei de subsol a Normei nr. 6 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1061/2002 rep. care are următorul conținut:

"prezenta normă se aplică pentru echiparea polițiștilor din corpul ofițerilor și agenților de poliție, după încetarea raporturilor de serviciu, cu drept de a purta uniformă, cu asigurarea gratuită a articolelor de echipament. Articolele de echipament prevăzute în prezenta normă se asigură după 8 ani de la încetarea raporturilor de serviciu".

Textul enunțat este clar și interpretarea lui nu lasă loc dubiului în sensul că singura posibilitate de asigurare a echipamentului (uniformei) este în modalitatea gratuită, după 8 ani de la încetarea raporturilor de serviciu.

De altfel, instanța admite în hotărârea sa că, interpretarea pe care am dat-o acestui text în cererea introductivă de instanță este corectă însă, continuând raționamentul, judecătorul fondului ajunge la concluzia greșită că dispozițiile pct. 1 al Notei de subsol a Normei nr. 6 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1061/2002 rep. nu prevăd ca "purtarea gratuită a uniformei ar reprezenta o mențiune care trebuie să se regăsească expres în ordinul ministrului de trecere în rezervă".

Nici nu este nevoie ca ordinul de încetare a raporturilor de serviciu să conțină o asemenea mențiune având în vedere caracterul obligatoriu al normei juridice enunțate prin folosirea sintagmei prezenta normă se aplică pentru echiparea

În motivarea respingerii cererii de judecată instanța invocă prevederile art. 35 din Anexa 2 la Ordinul MAI nr. 236/2009 care se referă la personalul căruia i-au încetat raporturile de serviciu și are dreptul de a purta uniforma ca rezervist cu asigurarea gratuită a echipamentului conform normei nr. 6 prevăzute în anexa nr. 2 la H.G. nr. 1061/2002 potrivit dispozițiilor alin. (1) și procurarea contra cost, la cerere, a echipamentului conform prevederilor alin. (2) al articolului precizat.

Ordinul respectiv nu este dat în aplicarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 80/1995, cum apreciază instanța, ci în aplicarea H.G. nr. 1061/2002 astfel că, premisa de la care pleacă judecătorul că în temeiul acestui ordin ministrul ar avea obligația să stabilească și modalitatea de achiziționare a uniformei (cu plată sau fără plată) când acordă dreptul de a o purta după încetarea raporturilor de serviciu fiind greșită și concluzia la care a ajuns că textul nu precizează care sunt situațiile în care ministrul acordă dreptul de achiziție gratuită a uniformei și când nu îl acordă, rezultând astfel că aceasta reprezintă o chestiune de apreciere, lăsată la latitudinea sa exclusivă, este la fel de greșită.

În interpretarea dată textului art. 35 din OMAI nr. 236/2009 instanța nu a ținut cont de faptul că însăși ipoteza pct. 1 al Notei de subsol a Normei nr. 6 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1061/2002 rep., prevede criteriul de acordare gratuită a uniformei și anume termenul de 8 ani de la încetarea raporturilor de serviciu.

A lăsa la latitudinea exclusivă a ministrului să acorde sau nu dreptul de asigurare gratuită a uniformei în afara criteriului prevăzut de Norma 6 din H.G. nr. 1061/2002 însemnează a-i conferi puteri discreționare de apreciere în aplicarea unui act normativ superior lui astfel că ordinul acestuia ar fi emis cu exces de putere potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Aprecierea instanței că singur ministrul este în măsură să aprecieze asupra acestui drept, fără a ține cont de criteriul celor 8 ani trecuți de la încetarea raporturilor de serviciu, conduce la crearea unor situații de discriminare între persoane care se găsesc în aceeași situație fără a exista o diferență obiectivă justificativă intrând astfel sub incidența prevederilor O.G. nr. 137/2000.

Se consideră eronată și afirmația instanței că textul Normei 6 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1061/2002 se adresează unităților din care au făcut parte polițiștii la data încetării raporturilor de muncă și nu ministrului argumentând susținerea pe baza textului art. 36 Anexa nr. 2 la OMAI nr. 236/2009 care prevede că, "aceste drepturi de echipament se asigură de către unitățile din care au făcut parte polițiștii la data încetării raporturilor de serviciu". Eroarea instanței rezultă din conferirea unui înțeles unic sintagmei se asigură folosită atât în cuprinsul normei 6 din H.G. nr. 1061/2002 cât și în cel al art. 36 din OMAI nr. 236/2009 nedistingând că înțelesul sintagmei se asigură din norma 6 se referă la modalitatea în care este procurată uniforma adică în mod gratuit, pe când înțelesul aceleiași sintagme din ordin se referă la titularul obligației de a pune la dispoziția polițiștilor uniforma adică structura organizatorică care are competență în domeniul aprovizionării și distribuirii echipamentelor din compunerea uniformelor.

Indiferent de nivelul unității/structurii din care a făcut parte polițistul pentru a i se aproba portul și procurarea uniformei (cu sau fără bani) este nevoie de actul administrativ de aprobare, adică de un ordin.

Înscrisul existent la dosar, respectiv cererea adresată Direcției Generale de Logistică a MAI înregistrată sub nr. x din 21.04.2017, demonstrează că reclamantul s-a adresat unității competente să-i asigure articolele de echipament din compunerea uniformei întrucât a făcut parte dintr-o direcție generală din aparatul central al ministerului și doar ministrul era competent să semneze ordinul de procurare a uniformei.

1.3.2. Prin recursul său pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a solicitat înlăturarea considerentelor reținute de instanța de fond cu privire Ia dreptul intimatului -reclamant de a primi uniformă gratuită direct de la unitatea din care a făcut parte la încetarea raporturilor de serviciu.

Instanța de fond, în mod nelegal a reținut că "în opinia instanței, reclamantul ar avea dreptul să primească uniformă gratuită direct de la unitatea din care a făcut parte la încetarea raporturilor de serviciu, fără însă a putea solicita ministrului emiterea unui ordin în care să se prevadă acest lucru".

Din punct de vedere al reglementărilor legislative, la momentul încetării raporturilor de serviciu ale intimatului-reclamant, art. 27 din Legea nr. 80/1995 stipula următoarele:

"La trecerea în rezervă sau direct în retragere, ofițerilor care au cel puțin 20 de ani de serviciu militar și s-au distins prin activitatea desfășurată, precum și celor care au adus patriei servicii deosebite, chiar dacă nu au o vechime de 20 de ani de serviciu militar, li se poate acorda dreptul de a purta uniforma militară.

Criteriile de acordare și de retragere a acestui drept, precum și situațiile în care ofițerii prevăzuți la alin. (1) pot purta uniforma militară se stabilesc prin regulamente militare."

La același moment, potrivit dispozițiilor pct. 1 al notei din cadrul Normei nr. 6 pentru echiparea polițiștilor după încetarea raporturilor de serviciu din Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1061/2002 privind stabilirea uniformei, echipamentului specific, însemnelor distinctive, insignei și documentului de legitimare pentru polițiști, cu modificările și completările ulterioare, această normă se aplică pentru echiparea polițiștilor din corpul ofițerilor și agenților de poliție, după încetarea raporturilor de serviciu, cu drept de a purta uniformă - cu asigurarea gratuită a articolelor de echipament. Articolele de echipament prevăzute în prezenta normă se asigură după 8 ani de la încetarea raporturilor de serviciu.

De asemenea, potrivit prevederilor alin. (2) al art. 35 din Anexa nr. 2 la Ordinul MAI nr. 236/2009 privind aprobarea Regulamentului pentru compunerea și portul uniformelor de poliție, precum și a Regulilor pentru aplicarea normelor privind echiparea polițiștilor, prevederi instituite și în actele normative în vigoare la momentul încetării raporturilor de serviciu ale petentului, polițiștii luați în evidență ca rezerviști care au aprobarea de a purta uniformă, fără dreptul de a primi gratuit articolele de echipament, pot folosi în continuare echipamentul primit pe timpul activității, dacă este întreținut în condiții corespunzătoare și se încadrează în prevederile Regulamentului pentru compunerea și portul uniformelor de poliție. Acestor polițiști li se pot distribui la cerere, contra cost la preț de achiziție, articolele de echipament necesare înlocuirii celor care nu mai corespund, precum și cele nou-introduse în norme".

Astfel, se poate observa faptul că legiuitorul nu a stabilit în mod imperativ asigurarea gratuită a articolelor de echipament după încetarea raporturilor de serviciu, acest aspect rămânând la aprecierea angajatorului.

Mai mult, punctul 4 al notei din cadrul Normei nr. 6 pentru echiparea polițiștilor după încetarea raporturilor de serviciu din Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1061/2002 privind stabilirea uniformei, echipamentului specific, însemnelor distinctive, insignei și documentului de legitimare pentru polițiști, cu modificările și completările ulterioare, stabilește următoarele:

"Comisarii-șefi avansați chestori după data încetării raporturilor de serviciu primesc în dotare numai o singură dată următoarele accesorii: 4 perechi de epoleți cu grad profesional, două perechi de petlițe, paspoal pentru vipușcă și lampas pentru două costume, două șepci complete."

Astfel, în măsura în cară Ordinul M.A.I. nr. 11/2998 din 01.04.2005 ar fi prevăzut sintagma "dreptul de a purta uniformă cu asigurarea gratuită a articolelor de echipament", intimatul-reclamant ar fi avut dreptul doar la articolele menționate de către punctul 4 al notei din cadrul Normei nr. 6 pentru echiparea polițiștilor după încetarea raporturilor de serviciu din Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1061/2002.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că se impune respingerea acestora, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul a supus controlului de legalitate al instanței de fond refuzul pretins nejustificat al pârâtului Ministerului Afacerilor de Interne de emitere a unui ordin prin care să se completeze Ordinul MAI nr. II/2998/01.04.2005 în sensul de a se menționa că dreptul reclamantului de a purta uniforma și după încetarea raporturilor de serviciu se va realiza prin asigurarea gratuită a uniformei.

În acest sens, este de subliniat că prin Ordinul MAI nr. II/2998/01.04.2005 s-a dispus trecerea în rezervă a reclamantului, cu începere din data de 30.04.2005, din funcția de comisar-șef de poliție (echivalată cu gradul militar de colonel), conferindu-i-se totodată și dreptul de a purta uniforma dupa încetarea raporturilor de serviciu în temeiul art. 27 din Legea nr. 80/1995, fără a conține mențiunea asigurării acestui drept gratuit sau contracost.

Ulterior, prin decretul prezidențial nr. 1257/01.12.2008, reclamantul a fost înaintat la gradul de general de brigadă în rezervă.

Potrivit art. 27, alin. (1) din Legea nr. 80/1995 "La trecerea în rezervă sau direct în retragere, cadrelor militare care au cel puțin 20 de ani de serviciu militar și s-au distins prin activitatea desfășurată, precum și celor care au adus patriei servicii deosebite, chiar dacă nu au o vechime de 20 de ani de serviciu militar, li se poate acorda dreptul de a purta uniforma militară", criteriile de acordare și de retragere a acestui drept, precum și situațiile în care cadrele militare prevăzute la alin. (1) pot purta uniforma militară urmând a fi stabilite prin regulamente militare, acte normative cu forță juridică inferioară, conform alin. (2) din norma juridică anterior menționată.

Textul legal în discuție nu se referă la dreptul de asigurare gratuită sau nu a uniformei, ci numai la dreptul de purta uniforma avută la momentul trecerii în rezervă, cum este cazul reclamantului, drept care i-a fost acordat la momentul emiterii ordinului în discuție.

Însă din interpretarea actelor normative cu caracter subsecvent, respectiv Ordinul MAI nr. 236/2009, în anexa nr. 2, art. 35, rezultă că se face distincție între dreptul polițiștilor de a purta uniformă cu asigurarea ei gratuită și dreptul polițiștilor luați în evidență ca rezerviști care au aprobarea de a purta uniformă, fără dreptul de a primi gratuit articolele de echipament, drept care poate fi exercitat în toate componentele sale numai cu aprobarea ministrului administrației și internelor prin ordin (titlul 10).

Prin urmare, la momentul emiterii ordinului de trecere în rezervă al reclamantului, ordinul cu acest obiect trebuia să prevadă circumstanțele în care acesta are dreptul de a beneficia de dreptul de a purta uniforma cu asigurarea ei gratuită sau nu.

Gratuitatea uniformei poate fi asigurată însă numai după 8 ani de la încetarea raporturilor de serviciu, așa cum rezultă din Norma nr. 6, nota x din Hotărârea nr. 1061/2002 privind stabilirea uniformei, echipamentului specific, însemnelor distinctive, insignei și documentului de legitimare pentru polițiști.

Această normă se aplică însă numai pentru echiparea polițiștilor din corpul ofițerilor și agenților de poliție, după încetarea raporturilor de serviciu.

Reclamantul deși la data emiterii ordinului de trecere în rezervă avea gradul de chestor - șef de poliție, deci de ofițer, ulterior a dobândit gradul de general de brigadă, fiind de domeniul evidenței că în raport cu acest grad solicită acordarea dreptului de purtare a uniformei cu asigurarea ei în mod gratuit, întrucât nu se poate afirma decât că are dreptul de a purta uniforma corespunzătoare gradului deținut.

În această privință, este de menționat că potrivit nota 4, Norma nr. 6 din Hotărârea nr. 1061/2002 "comisarii-șefi avansați chestori după data încetării raporturilor de serviciu primesc în dotare numai o singură dată următoarele accesorii: 4 perechi de epoleți cu grad profesional, două perechi de petlițe, paspoal pentru vipușcă și lampas pentru două costume, două șepci complete", nefiind prevăzut în privința acestora și acordarea uniformei.

Prin urmare, refuzul pârâtului de emitere a unui ordin prin care să fie recunoscut dreptul reclamantului de a purta uniforma și după încetarea raporturilor de serviciu prin asigurarea gratuită a uniformei de general de brigadă este justificat de normele anterior menționate, care nu recunosc un atare drept în privința polițiștilor cu grad de general, urmare a avansării din grad de ofițer după încetarea raporturilor de serviciu.

În consecință, criticile reclamantului se deovedesc a fi nefondate, hotărârea instanței de fond din perspectiva acestora fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

Nu sunt fondate nici criticile pârâtului, întrucât considerentele instanței de fond contestate nu sunt decisive (care fundamentează și explică dispozitivul) sau decizorii (care conțin dezlegări ale unor chestiuni invocate de părți într-o manieră incidentală, ce sunt de natură să influențeze raporturile juridice dintre acestea), fiind în ansamblu motivării suprabundente și contrazise implicit prin considerentele instanței de control judiciar, în care s-a menționat că exercițiul dreptului reclamat în prezenta cauză nu poate fi realizat în absența aprobării lui prin ordin al ministrului.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, va respinge recursurile formulate de reclamantul A. și de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinței nr. 1020 din 7 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile, formulate de reclamantul A. și de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinței nr. 1020 din 7 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 octombrie 2020.