ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4107/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele: Prin încheierea de ședință din 12 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 8569/2/2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (1) și (2) din Legea nr. 50/1991 în raport de art. 16 alin. (1) din Constituția României.

Pentru a pronunța această încheiere, Curtea de Apel București a constatat, în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 că dispozițiile art. 32 alin. (1) și (2) din Legea nr. 50/1991 nu încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituția României ce consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, având în vedere că potrivit acestor dispoziții măsura de desființare a construcțiilor nelegal realizate care nu a fost adusă Ia îndeplinire de către contravenient în termenul dispus prin actul sancționator se circumscrie acțiunii în justiție în „obligația de a face" fiind garantat dreptul cetățenilor la un proces echitabil și că excepția a fost invocată în cadrul contestației în anulare, cale extraordinară de retractare a hotărârilor judecătorești prin care se examinează litigiul din perspectiva unor cazuri limitativ prevăzute de art. 317 - 318 C. proc.

civ. Împotriva încheierii din 12 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 8569/2/2012, a declarat recurs contestatorul I.C., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii sale de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (1) și (2) din Legea nr. 50/1991 în raport de art. 16 alin. (1) din Constituția României. Intimatul Inspectoratul de Stat în Construcții – I.S.C. prin Direcția Regională în Construcții București Ilfov, prin notele scrise depuse la dosar la data de 22 octombrie 2013, a cerui respingerea recursului contestatorului ca tardiv declarat, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat pentru motivele expuse în scris.

Examinând actele dosarului s-a constatat că recursul este semnat. Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 și art. 301 C. proc. civ., a luat în examinare, excepția tardivității declarării recursului, invocată de intimată și a reținut următoarele: Potrivit art. 129 C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător. Conform dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, încheierea prin care instanța de judecată a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de Ia pronunțare.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că încheierea recurată, a fost pronunțată Ia data de 12 aprilie 2013, de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, iar recursul a fost transmis prin fax la data de 23 aprilie 2013, cu depășirea termenului de 48 de ore de la pronunțare pentru declararea recursului, prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Termenul de recurs având caracter imperativ, nerespectarea acestuia atrage potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., decăderea părții din dreptul de a exercita această cale de atac, afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa, excepția tardivității putând fi invocată de orice parte interesată, precum și de instanță, din oficiu.

Or, în cauză contestatorul nu a făcut dovada că nu a exercitat calea extraordinară de atac a recursului în termenul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, pentru că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa. În această situație, Înalta Curte urmează a constata tardivitatea recursului declarat de contestatorul I.C. împotriva încheierii din 12 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 8569/2/2012 și admițând excepția invocată, va respinge recursul ca tardiv formulat, situație față de care este de prisos cercetarea în fond a pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv declarat recursul formulat de contestatorul I.C. împotriva încheierii din 12 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 8569/2/2012. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013.