ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4020/2013

Asupra cererii de

revizuire de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1566 din 10 septembrie 2013

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, s-au admis

recursurile formulate de recurenții B.G. administrator special al SC O.L. SRL

și C.I.I. B.C.A. lichidator judiciar al SC O.L. SRL, împotriva Sentinței civile

nr. 10771 din data de 24 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul București,

secția a VII-a civilă, în Dosarul nr. 1140/3/2012/a18, în contradictoriu cu

intimatele SC O.L. SRL și SC A. SRL.

A fost modificată

sentința recurată, în sensul că a fost admisă excepția tardivității, fiind

respinsă contestația ca tardiv formulată, iar intimata SC A. SA a fost obligată

la plata sumei de 60,15 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, revizuenta SC A. SRL

Sovata a formulat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cerere de

revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a

II-a civilă, la data de 8 octombrie 2013.

În motivarea cererii

SC A. SRL Sovata susține că, cererea de revizuire este admisibilă, având în

vedere că deși termenul de depunere a contestațiilor la tabelul preliminar a

fost stabilit, irevocabil, prin Sentința nr. 1106 din 25 ianuarie 2012

pronunțată de Tribunalul București în Dosar nr. 1140/3/2012, Curtea de Apel

București, prin sentința a cărei revizuire se solicită a încălcat autoritatea

de lucru judecat și a stabilit că altul ar fi fost termenul de depunere a

respectivelor contestații, sens în care consideră că dacă instanța ar fi avut

în vedere sentința mai sus-evocată, în speță s-ar fi făcut un control pe fondul

cauzei.

În acest context,

revizuenta susține ca ar exista contradicție între încheierea de deschidere a

procedurii insolventei O.L. SRL și decizia pronunțată de către Curtea de Apel

București, a cărei revizuire se cere.

Cererea de revizuire

este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Revizuirea fiind o

cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de

strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în

cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri

rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere,

dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad

sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane,

având aceeași calitate".

Rațiunea

reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de

lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare

diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Condițiile anterior

menționate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre

aceste cerințe ducând la respingerea cererii de revizuire.

În speță, prin prisma

acestui motiv de revizuire, SC A. SRL Sovata a invocat contrarietatea dintre

încheierea de deschidere a procedurii insolventei O.L. SRL și Decizia nr. 1566

din 10 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

civilă.

Verificând

susținerile evocate de revizuent, Înalta Curte constată că, din dezvoltarea

motivelor de revizuire nu reiese care ar fi contradicția dintre cele două

hotărâri judecătorești, întrucât prin decizia a cărei revizuire se cere,

instanța nu a făcut decât să aplice prevederile imperative ale art. 73 alin.

(2) din Legea nr. 85/2006, text de lege care instituie un termen de 5 zile în

care să se formuleze contestație la Tabelul Preliminar de Creanțe. Acest

termen, fiind singurul aplicabil în ceea ce privește contestația la Tabelul

Preliminar de Creanțe, nu intră în contradicție cu termenele recomandate de

care judecătorul sindic în încheierea de deschidere a procedurii insolvenței.

În acest context, nu

se poate reține că în cauză este vorba de autoritatea de lucru judecat,

întrucât instanța a apreciat în mod corect că nu se poate confunda termenul

prevăzut de art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 cu termenele prevăzute de

art. 62 din aceeași lege, acest lucru nefiind de natură a releva o contradicție

între încheierea de deschidere a procedurii insolvenței și decizia pronunțată

de Curtea de Apel București.

În raport de cele anterior

evocate, se reține că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele textului legal

invocat și prin urmare, Înalta Curte, constată că cele două hotărâri pretins

potrivnice nu sunt contractorii.

În această situație,

se constată că cererea de revizuire este nefondată atât din perspectiva

îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., cât și în raport de rațiunea avută în vedere la edictarea textului

legal, aceea de a evita pronunțarea de hotărâri între aceleași părți, în

aceeași cauză cu același obiect, în dosare diferite, care bucurându-se ambele

de autoritate de lucru judecat, dar având dispozitive contradictorii, să nu

poată fi aduse la îndeplinire pe calea executării silite.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată

de revizuenta SC A. SRL Sovata împotriva Deciziei nr. 1566 din 10 septembrie

2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SRL Sovata împotriva

Deciziei nr. 1566 din 10 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 19 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - CL