ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3428/2013

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1355 din 22 noiembrie 2011, Tribunalul Arad a respins cererea formulată de reclamanta SNTFC CFR Călători SA - RTFC Timișoara, în contradictoriu cu pârâta SC R.C.T. SRL Brașov, prin care aceasta solicitase să se constate nulitatea absolută parțială a contractului, în sensul anulării clauzelor cuprinse la art. 1 pct. 1.2 și 1.3, art. 3 pct. 3.3, art. 8.1 ultima liniuță, art. 21 pct. 21.2.2., art. 29 alin. (1) și (2), art. 30 pct. 30.3, 30.5, clauze ce fac referire la obligația de plată a TUI. A mai solicitat reclamanta ca, în urma constatării nulității clauzelor privind plata TUI, să se dispună restituirea sumei achitate cu acest titlu, în cuantum de 2.227.529,81 lei, sume achitate pârâtei prin ordine de plată și ordine de compensare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantă SNTFC CFR Călători SA - Sucursala de T.F.C. Timișoara, iar prin Decizia civilă nr. 93/A din 12 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă s-a admis apelul declarat de reclamantă; s-a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că: s-a admis acțiunea formulată de reclamantă; s-au constatat nule clauzele privind obligația de plată a tarifului de utilizare cuprinse în contractul de acces pe infrastructura feroviară neinteroperabilă încheiat între SC R.C.T. SRL și R.T.F.C. Timișoara pentru perioada 25 februarie 2009 - 25 februarie 2010; s-a obligat pârâta la restituirea sumei încasate cu titlu de tarif de utilizare, în cuantum de 2.227.529,81 lei; s-a obligat pârâta-intimată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39.589,45 lei.

Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut în principal că, analiza comparativă a celor două reglementări legislative succesive, în acord cu nota de fundamentare a modificării legislative succesive, susține interpretarea dispozițiilor art. 18 alin. (2) din H.G. nr. 1409/2007 în sensul scutirii reclamantei de la plata TUI și în consecință, încălcarea legii prin includerea prevederilor contrare în contractul-cadru de acces pe infrastructura feroviară neinteroperabilă încheiat între SC R.C.T. SRL și R.T.F.C. Timișoara pentru perioada 25 februarie 2009 - 25 februarie 2010. Prin Decizia civilă nr. 1101 din 14 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R.C.T.

SRL, reținându-se că, hotărârea instanței de apel a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor legale aplicabile speței, astfel, în mod corect s-a apreciat că obligația de plată a tarifului de utilizare a infrastructurii ce revine în condițiile art. 22 alin. (3) din H.G. nr. 1409/2007 operatorilor de transport feroviar licențiați de Autoritatea Feroviară Română - AFER nu exclude aplicarea art. 18 alin. (2), nereprezentând o normă derogatorie ce ar obliga S.N.T.F.C. "C.C." - SA la plata tarifului, o astfel de interpretare ar lăsa fără niciun efect dispozițiile art. 18 alin. (2). Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți, la data de 1 aprilie 2013, contestatoarea SC R.C.T. SRL Brașov a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 1101 din 14 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, precizând că motivele contestației în anulare vor fi depuse după motivarea deciziei atacate.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că la termenul de judecată din 14 mai 2013, cauza a fost amânată la solicitarea contestatoarei, care a menționat că decizia atacată nu i-a fost comunicată și nu a putut lua cunoștință de considerentele acesteia pentru a depune motivele contestației în anulare, în condițiile în care, decizia a cărei anulare se solicită a fost redactată la data de 19 aprilie 2013, iar deciziile pronunțate în recurs au caracter irevocabil și nu se comunică părților. În acest context, la termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte constată că la dosarul cauzei nu s-au depus motivele contestației în anulare, astfel că, instanța nu poate verifica condițiile de admisibilitate ale acestei căi extraordinare de atac, de retractare, prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 317, 318 C. proc.

civ. Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 317 - 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC R.C.T. SRL Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC R.C.T. SRL Brașov împotriva Deciziei civile nr. 1101 din 14 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2013. Procesat de GGC - CL