ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3428/2013

Asupra contestației

în anulare de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1355 din 22

noiembrie 2011, Tribunalul Arad a respins cererea formulată de reclamanta SNTFC

CFR Călători SA - RTFC Timișoara, în contradictoriu cu pârâta SC R.C.T. SRL

Brașov, prin care aceasta solicitase să se constate nulitatea absolută parțială

a contractului, în sensul anulării clauzelor cuprinse la art. 1 pct. 1.2 și

1.3, art. 3 pct. 3.3, art. 8.1 ultima liniuță, art. 21 pct. 21.2.2., art. 29

alin. (1) și (2), art. 30 pct. 30.3, 30.5, clauze ce fac referire la obligația

de plată a TUI.

A mai solicitat

reclamanta ca, în urma constatării nulității clauzelor privind plata TUI, să se

dispună restituirea sumei achitate cu acest titlu, în cuantum de 2.227.529,81

lei, sume achitate pârâtei prin ordine de plată și ordine de compensare.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamantă SNTFC CFR Călători SA - Sucursala de T.F.C.

Timișoara, iar prin Decizia civilă nr. 93/A din 12 aprilie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă s-a admis apelul declarat de

reclamantă; s-a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că: s-a admis

acțiunea formulată de reclamantă; s-au constatat nule clauzele privind

obligația de plată a tarifului de utilizare cuprinse în contractul de acces pe

infrastructura feroviară neinteroperabilă încheiat între SC R.C.T. SRL și

R.T.F.C. Timișoara pentru perioada 25 februarie 2009 - 25 februarie 2010; s-a

obligat pârâta la restituirea sumei încasate cu titlu de tarif de utilizare, în

cuantum de 2.227.529,81 lei; s-a obligat pârâta-intimată la plata cheltuielilor

de judecată în cuantum de 39.589,45 lei.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de apel a reținut în principal că, analiza comparativă a celor

două reglementări legislative succesive, în acord cu nota de fundamentare a

modificării legislative succesive, susține interpretarea dispozițiilor art. 18

alin. (2) din H.G. nr. 1409/2007 în sensul scutirii reclamantei de la plata TUI

și în consecință, încălcarea legii prin includerea prevederilor contrare în

contractul-cadru de acces pe infrastructura feroviară neinteroperabilă încheiat

între SC R.C.T. SRL și R.T.F.C. Timișoara pentru perioada 25 februarie 2009 -

25 februarie 2010.

Prin Decizia civilă

nr. 1101 din 14 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția a II-a civilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC

R.C.T. SRL, reținându-se că, hotărârea instanței de apel a fost pronunțată în

temeiul dispozițiilor legale aplicabile speței, astfel, în mod corect s-a

apreciat că obligația de plată a tarifului de utilizare a infrastructurii ce revine

în condițiile art. 22 alin. (3) din H.G. nr. 1409/2007 operatorilor de

transport feroviar licențiați de Autoritatea Feroviară Română - AFER nu exclude

aplicarea art. 18 alin. (2), nereprezentând o normă derogatorie ce ar obliga

S.N.T.F.C. "C.C." - SA la plata tarifului, o astfel de interpretare

ar lăsa fără niciun efect dispozițiile art. 18 alin. (2).

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți, la data de 1 aprilie 2013, contestatoarea

SC R.C.T. SRL Brașov a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr.

1101 din 14 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția a II-a civilă, precizând că motivele contestației în anulare vor fi

depuse după motivarea deciziei atacate.

Din examinarea

actelor dosarului, Înalta Curte constată că la termenul de judecată din 14 mai

2013, cauza a fost amânată la solicitarea contestatoarei, care a menționat că

decizia atacată nu i-a fost comunicată și nu a putut lua cunoștință de

considerentele acesteia pentru a depune motivele contestației în anulare, în

condițiile în care, decizia a cărei anulare se solicită a fost redactată la

data de 19 aprilie 2013, iar deciziile pronunțate în recurs au caracter

irevocabil și nu se comunică părților.

În acest context, la

termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte constată că la dosarul cauzei nu

s-au depus motivele contestației în anulare, astfel că, instanța nu poate

verifica condițiile de admisibilitate ale acestei căi extraordinare de atac, de

retractare, prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 317, 318 C.

proc. civ.

Față de aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 317 - 320 C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC R.C.T.

SRL Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatoarea SC R.C.T. SRL Brașov împotriva Deciziei

civile nr. 1101 din 14 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 octombrie 2013.

Procesat de GGC - CL