ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4585/2020

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 21 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat:

- în principal, anularea raportului Comisiei de evaluare pentru secția penală și a raportului Comisiei de soluționare a contestațiilor pentru secția penală și obligarea pârâtului, prin secția pentru judecători, să organizeze proba interviului pentru reclamantă;

- în subsidiar, anularea raportului Comisiei de evaluare pentru secția penală și a raportului Comisiei de soluționare a contestațiilor pentru secția penală și obligarea pârâtului să desemneze și să impună Comisiei de organizare și Comisiei de evaluare pentru secția penală, să facă demersuri (Comisia de organizare) la Curtea de Apel Cluj pentru transmiterea de hotărâri judecătorești și să evalueze (Comisia de evaluare) un număr de hotărâri judecătorești.

În motivarea cererii sale, reclamanta A. arată că s-a înscris la concursul de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție organizat în perioada iunie - noiembrie 2019, constatându-se că îndeplinește condițiile pentru a participa la acest concurs.

În continuare, cu privire la modul de desfășurare a probei constând în evaluarea lucrărilor candidaților, reclamanta înțelege să invoce nerespectarea prevederilor legale și aplicarea unui tratament discriminatoriu.

Sub aspectul nerespectării dispozițiilor legale etapei de concurs a evaluării lucrărilor candidaților, reclamanta învederează faptul că, odată cu modificările aduse Legii nr. 303/2004 prin O.U.G. nr. 7/2019, în vigoare de la data de 20.02.2019, a fost eliminată cerința ca lucrările candidaților să fie din ultimii cinci ani de activitate. Arată în acest sens că, deși această cerință a fost eliminată, Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție aprobat prin Hotărârea nr. 74/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu a fost adaptat în conformitate cu aceste modificări. În opinia reclamantei, Regulamentul menționat nu poate adăuga la lege, prevederile acestuia referitoare la hotărâri judecătorești sau acte întocmite de candidat în ultimii cinci ani de activitate pierzându-și valabilitatea. Prin raportare la aceste aspecte, susține că nu au fost respectate aceste prevederi legale, comisiile de concurs nesolicitând Curții de Apel Cluj 30 de hotărâri judecătorești.

În ceea ce privește tratamentul discriminatoriu invocat, reclamanta susține că prin nerespectarea prevederilor legale referitoare la lucrările care trebuie evaluate nu au fost asigurate condiții pentru a candida de pe poziții de egalitate cu ceilalți participanți la concurs care nu sunt detașați.

De asemenea, reclamanta prezintă în cuprinsul cererii de anulare formulate, în mod amplu, aprecierile sale referitoare la modalitatea în care trebuiau aplicate criteriile legale de evaluare prin raportare la propriile lucrări.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea prezentei cauze, iar, în subsidiar, a solicitat admiterea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, cu consecința respingerii acesteia, ca inadmisibilă.

În susținerea excepției necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pârâtul arată că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nefiind atacată o hotărâre pronunțată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii care să vizeze cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor. Prin urmare, față de obiectul cererii de chemare în judecată, sub aspectul competenței materiale de soluționare a cauzei, competența de primă instanță aparține curții de apel.

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, care instituie un caz de competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat, având în vedere domiciliul reclamantei, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii arată că aceasta ar reveni Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal. Însă, având în vedere calitatea reclamantei, judecător în cadrul Curții de Apel Cluj, față de prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., intimatul solicită admiterea excepției invocate și declinarea competenței de soluționare a cauzei pendinte în favoarea uneia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Cluj.

II. Soluția Înaltei Curți

În temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., examinând, cu prioritate, excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de intimat prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta A. a solicitat anularea raportului Comisiei de evaluare pentru secția penală și a raportului Comisiei de soluționare a contestațiilor pentru secția penală, nemulțumirea sa vizând practic modul de notare al comisiei de evaluare a concursului în etapa reglementată prin prevederile art. 52

1

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările ulterioare și modul de soluționare a contestației formulate împotriva punctajului obținut la evaluare.

Sub aspectul competenței materiale a Înaltei Curți de a soluționa în primă instanță cererea formulată de reclamanta A., urmează a se analiza dacă aceasta se circumscrie prevederilor art. 29 alin. (4)-(9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 29 alin. (4)-(9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

"Art. 29. - (…)

(4) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen și în secții, se iau prin vot direct și secret și se motivează.

(5) Hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată.

(6) Hotărârile prevăzute la alin. (5) se publică în Buletinul Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii și pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la redactare.

(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători.

Rezultă că, potrivit art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu contestație direct la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere și dispozițiile art. 97 din C. proc. civ., potrivit cărora competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție vizează recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa, dar și prevederile art. 21 și art. 23 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care stabilesc sfera cauzelor ce revin în competența de soluționare a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din cuprinsul acestor texte de lege, rezultă că secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție deține o competență legală circumscrisă, majoritar, soluționării căii de atac a recursului, neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri, decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale.

Astfel fiind, în raport de dispozițiile legale anterior menționate, precum și în raport de obiectul cererii deduse judecății (care nu privește o hotărâre pronunțată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii care să vizeze cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor), de temeiul de drept invocat (art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare) și de calitatea pârâtului, Înalta Curte constată că soluționarea cererii formulate în prezenta cauză este supusă dreptului comun, reprezentat de dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) teza a doua din lege, conform căruia, raportat la rangul central al emitentului actelor atacate, competența materială de soluționare în fond revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, iar în ceea ce privește competența teritorială, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum și dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., competența va fi stabilită în favoarea Curții de Apel Oradea, având în vedere domiciliul reclamantei din municipiul Cluj - Napoca.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A. în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Dată

Tip

Sursă

20/12/2016

Cerere de chemare în judecată

B. SRL

12/04/2017

Cerere

Reclamant - S.C. B. SRL

21/12/2017

Cerere de recurs

Pârât - ANAF-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CRAIOVA

09/02/2018

Motive de recurs

Recurent - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CRAIOVA

16/04/2018

Întâmpinare

Intimat - S.C. B. SRL

10/05/2018

Întâmpinare

Intimat - S.C. B. SRL

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2020.