ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6118/2023

Circumstanțele cauzei Prin contestația înregistrată inițial pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 7 ianuarie 2022, sub nr. x/2022, iar pe rolul Curții de Apel Brașov - la data de 05.12.2022, prin declinarea competenței materiale de soluționare, conform deciziei civile nr. 5091/02.11.2022, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii anularea parțială a Hotărârii nr. 1064/06.09.2021, adoptată de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri în sensul validării rezultatului final obținut de aceasta la concursul de promovare efectivă a judecătorilor și, în consecință, la adoptarea dispoziției de promovare efectivă la Curtea de Apel Brașov, secția penală. Reclamanta a invocat și excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 48 din Hotărârea nr. 1073/03.12.2018 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Superior al Magistraturii.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 4 din 16 ianuarie 2023 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Admite acțiunea formulată și precizată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii. Dispune anularea parțială a art. 1 din Hotărârea nr. 1064/16.09.2021 a secției pentru Judecători a C.S.M., în ce privește dispoziția de amânare a validării concursului de promovare efectivă în funcții de execuție cu privire la candidatul având codul 1095. Dispune obligarea C.S.M., secția pentru Judecători, prin președinte, să emită o hotărâre de validare a rezultatului final al concursului de promovare a judecătorilor - desfășurat în perioada aprilie- august 2021, cu privire la candidatul având codul 1095 - A.. Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată."

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și respingerea acesteia ca neîntemeiată. În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 46 2 și art. 46 3 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în vigoare Ia momentul introducerii acțiunii) și art. 51 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1348/2019, prin care a fost aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor. În motivarea recursului, expunând situația de fapt, recurentul a arătat că urmare a adresei nr. x/13 septembrie 2021 a Direcției resurse umane și organizare a Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară și Biroul grefa secțiilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii au comunicat că față de intimata-reclamantă a fost exercitată acțiunea disciplinară. În acest context, secția pentru judecători a procedat la o analiză a consecințelor pe care existența unor sesizări în materie disciplinară împotriva unor magistrați le poate avea din perspectiva validării examenului de promovare efectivă în funcții de execuție la instanțele superioare. Ca prim aspect, secția pentru judecători a reținut că formularea unei sesizări în materie disciplinară, în sine, nu este de natură a produce consecințe din perspectiva validării concursului de promovare la instanțele superioare, acest fapt neputând conduce la alte consecințe decât cele ale demarării verificărilor prealabile. Potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 (în vigoare la momentul emiterii actului administrativ atacat), aspectele semnalate prin sesizare erau supuse unor verificări prealabile pentru a se stabili dacă existau indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, verificări ce trebuiau realizate într-un anumit termen. Secția a reținut că procedura verificărilor prealabile reprezintă doar o etapă a sotuționării unei sesizări referitoare la săvârșirea unei abateri disciplinare de către un judecător sau procuror, însă aceasta nu poate fi încadrată ca făcând parte integrantă din procedura disciplinară demarată împotriva unui magistrat și, pe cale de consecință, nu poate avea repercusiuni din perspectiva validării examenului de promovare în funcții de execuție la instanțele superioare. Situația este însă diferită în cazul în care cercetarea disciplinară a fost demarată față de unul dintre magistrați, dispunându-se prin rezoluția inspectorului judiciar admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii (cum este și cazul intimatei-reclamante), întrucât o asemenea ipoteză se încadrează în noțiunea de procedură disciplinară, ce a fost demarată tocmai ca urmare a faptului că s-a stabilit că existau suficiente indicii ale săvârșirii unor abateri disciplinare, fiind fără putință de tăgadă faptul că acestea erau susceptibile a produce reale efecte cu privire la validarea concursului de promovare efectivă a magistraților la instanțele superioare. Așa cum a stabilit și Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul deciziei civile nr. 234/07.06.2021 pronunțate de Completul de 5 judecători, etapele privind cercetarea disciplinară, exercitarea acțiunii disciplinare soluționarea acțiunii disciplinare fac parte din procedura disciplinară, iar nu etapa verificărilor prealabile. În concluzie, a apreciat recurentul că etapa verificărilor prealabile demarată ca urmare a unei sesizări în materie disciplinară nu poate avea consecințe directe și imediate, însă, contrar celor reținute de instanța de fond, demararea cercetării disciplinare sau, mai mult, exercitarea acțiunii disciplinare, ca etape integrante ale procedurii disciplinare, pot avea aptitudinea de a temporiza exercitarea unor drepturi referitoare la cariera magistraților. Revenind la situația concretă, trebuie reținut că față de intimata-reclamantă (a cărei cerere de înscriere la concursul de promovare efectivă fusese declarată admisă) a fost exercitată acțiunea disciplinară, dosarul aflându-se la momentul adoptării Hotărârii nr. 1064/16.09.2021 pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară. Prin urmare, cu referire la situația intimatei-rectamante, trebuie constatat că era necesar ca situația acesteia să fie lămurită în condițiile în care procedura disciplinară era în curs de derulare, acest aspect având relevanță din perspectiva verificării conduitei acesteia din ultimii 3 ani, în conformitate cu rigorile impuse prin dispozițiile art. 46 2 alin. (1) și art. 46 3 din Legea nr. 303/2004 (în vigoare la momentul emiterii hotărârii și al introducerii cererii de chemare în judecată), contrar aprecierilor instanței de fond. În acest context, în mod corect a apreciat secția pentru judecători că față de intimata-reclamantă se impunea măsura amânării validării rezultatelor obținute la concursul de promovare efectivă până la lămurirea definitivă a situației sale disciplinare, aceste aspecte prezentând relevanță din perspectiva condiției referitoare la conduita magistratului în 3 ani anterior participării la concurs, în acord cu dispozițiile art. 46 2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat. A aprecia că secția pentru judecători nu putea dispune amânarea validării până la lămurirea definitivă a situației juridice a intimatei-reclamante ar fi condus la golirea de conținut a prevederilor din cadrul art. 46 2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 si, în esență, la eludarea scopului pentru care au fost prevăzute de legiuitor, respectiv lipsa sancțiunilor disciplinare pentru promovarea efectivă în funcții de execuție la instanțe superioare pentru fapte săvârșite în perioada supusă analizei. Contrar celor reținute de instanta de fond, recurentul a apreciat că cerința legală referitoare la conduita magistratului din ultimii 3 ani trebuie să fie respectată pe toată durata defășurării concursului, încălcarea acesteia urmând să atragă consecințe pe planul validării rezultatelor obținute. Această concluzie se desprinde din interpretarea literală a cerințelor stabilite de legiuitor în cadrul art. 46 2 din Legea nr. 303/2004, respectiv din distincția terminologică pe care însuși legiuitorul o face în cadrul aceluiași articol între conceptul de participare" și cel de "înscriere". Astfel, spre deosebire de condițiile stabilite în cuprinsul art. 46 2 alin. (1) din actul normativ menționat (inclusiv conduita magistratului în ultimii 3 ani) necesare pentru participarea la concursul de promovare efectivă și care trebuie respectate pe durata întregii durate de desfășurare a concursului, condiția vechimii din cadrul art. 44 alin. (3), la care face trimitere art. 46 2 alin. (2) din aceeași lege, se raportează doar la data înscrierii la concurs. Așadar, ceea ce se analizează este conduita candidaților pe întreaga perioadă a desfășurării examenului, existența unei acțiuni disciplinare în această perioadă impunând amânarea validării rezultatelor obținute până la lămurirea definitivă a situației disciplinare a intimatei-reclamante. Totodată, trebuie avut în vedere faptul că raportul juridic de drept administrativ este supus principiului proporționalității între interesul public pe care autoritatea publică are misiunea de a-l aduce la îndeplinire și măsurile individuale dispuse în exercitarea competenței ce îi este conferită tocmai în scopul satisfacerii interesului public. Acest principiu impune ca actele administrative să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel încât inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie excesiv de împovărătoare. Cu alte cuvinte, limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere conferit autorității publice se raportează Ia scopul legii, iar respectarea acestor limite presupune respectarea principiului proporționalității, a echilibrului necesar între măsurile individuale și interesul public ocrotit, potrivit competenței legale a autorității publice. Din această perspectivă, contrar celor apreciate de instanța de fond, secția pentru judecători nu s-a îndepărtat de ta scopul legii și nu a acționat în mod nerezonabil ori cu încălcarea limitelor marjei de apreciere atunci când a dispus amânarea validării rezultatelor obținute de intimata-reclamantă până ia lămurirea definitivă a situației sale disciplinare. Dimpotrivă, hotărârea a cărei anulare se solicită a fost adoptată în limitele competențelor legale ale secției pentru judecători în materia carierei magistraților prevăzute în cadrul art. 40 alin. (1) lit. h) și p) din Legea nr. 317/2004 și cu respectarea scopului urmărit de legiuitor la edictarea dispozițiilor art. 46 2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. În acest context, interpretarea instanței de fond ar conduce la situația în care o sancțiune disciplinară să rămână fără efecte ca urmare a faptului că a rămas definitivă după validarea rezultatelor la concursul de promovare efectivă în urma căruia intimata-reclamantă a promovat efectiv la curtea de apel, o asemenea interpretare echivalând cu eludarea dispozițiilor normative, fiind de natură să contribuie la ineficacitatea răspunderii disciplinare a magistratilor. Contrar susținerilor instanței de fond, singura modalitate de preîntâmpinare a unei astfel de consecințe era amânarea validării concursul de promovare efectivă în privința candidaților față de care exista o acțiune disciplinară pendinte cum este și situația intimatei-reclamante, această amânare operând până la momentul definitivării acțiunii disciplinare. De altfel, legea trebuie înterpretată în sensul său pozitiv, generator de efecte juridice, fiind necesar ca modalitățile juridice de interpretare a unei norme legale să aibă în vedere nu numai litera, ci și spiritul legii, astfel încât rezultatul aplicării practice a normei juridice să fie cât mai aproape de finalitatea urmărită de legiuitor. Or, scopul urmărit de legiuitor prin edictarea prevederilor art. 46 2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 rezidă în responsabilizarea corpului magistraților care trebuie să adopte o conduită ireproșabilă pe tot parcursul exercitării funcției, inclusiv în cazul promovării la instanțele superioare. Prin edictarea normei s-a urmărit atingerea dezideratului potrivit căruia în cadrul instanțelor superioare să poată promova doar acei judecători cu un standard de conduită ireproșabil. Prin urmare, nu se poate nega faptul că, în realitate, textul de lege menționat urmărește să asigure promovarea în cadrul instanțelor superioare acelor judecători care nu se fac vinovați de săvârșirea, inciusiv pe parcursul desfășurării examenului de promovare, a unor fapte de natură disciplinară, această concluzie putând fi desprinsă chiar din cuprinsul dispozițiilor art. 46 3 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Așadar, ceea ce se analizează este conduita candidaților în perioada de referință, existența unei sancțiuni disciplinare în această perioadă conducând de plano la imposibilitatea participării în cadrul concursului tocmai ca urmare a prezumției absolute stabilite de legiuitor de neconformitate a conduitei acestuia cu statul magistratului, de natură a-i permite promovarea în cadrul instanțelor superioare (prezumție extrasă din conținutul textelor de lege indicate). Faptul că etapa cercetării disciplinare are efecte în cariera magistraților rezultă inclusiv din cuprinsul dispozițiilor art. 52 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, dispoziții similare regăsindu-se și în reglementarea Legii nr. 305/2022, privind Consiliul Superior al Magistraturii - art. 56 alin. (6). În consecință, contrar celor reținute de instanța de fond, deși textele normative referitoare la concursul de promovare efectivă la instanțele superioare (art. 46 2 și art. 46 3 din Legea nr. 303/2004) nu stabileau expresis verbis procedura de urmat, este fără niciun echivoc faptul că, pentru identitate de rațiune, acestea trebuiau interpretate în același sens, urmând ca în situația în care procedura disciplinară era demarată față de unii dintre candidații declarați admiși la concursul de promovare efectivă, validarea examenului să fie amânată în privința vizați, până la lămurirea situației disciplinare a acestora. În situația existenței unei cercetări disciplinare în curs la data concursului sau examenului de promovare în funcții de execuție, ceea ce se analizează de către Inspecția Judiciară și, ulterior, dacă este cazul, de secția în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii și instanța de judecată este comportamentul magistratului în perioada prealabilă concursului, care poate coincide tocmai cu perioada menționată de dispozițiile art. 46 3 din Legea nr. 303/2004 ("activitatea și conduita candidaților din ultimii 3 ani"). Or, atâta timp cât există o cercetare disciplinară nefinalizată în mod definitiv printr-una din modalitățile prevăzute de lege, validarea rezultatului unui concurs sau examen de promovare la care a participat magistratul în cauză nu poate fi realizată. O interpretare contrară ar conduce la golirea de conținut a dispoziției normative prin care sunt stabilite cerințele care trebuie îndeplinite pentru a promova efectiv la instanțele superioare, ca urmare a neanalizării corespunzătoare a tuturor condițiilor prevăzute de lege, respectiv a conduitei magistratului în ultimii 3 ani anterior examenului de promovare. Prin urmare, contrar susținerilor instanței de fond, secția pentru judecători a apreciat în mod corect că în situația inexistenței unei sancțiuni disciplinare dar a existenței unei cercetări disciplinare în curs împotriva unui judecător, deși nu i se poate interzice acestuia participarea la concursul de promovare efectivă la instanța imediat superioară (în considerarea prezumției de nevinovăție și a statutului judecătorilor astfel cum a fost conturat prin reglementările în materie, fiind stabilite importante garanții privind independența acestuia), tocmai pentru a da eficiență normeior legale precitate - 46 3 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 - urmărindu-se astfel atingerea scopului edictării acestora, validarea concursului de promovare efectivă, în ceea ce-l privește pe magistratul în cauză, trebuie amânată până la lămurirea definitivă a situației sale disciplinare. Această concluzie se impune întrucât, în ipoteza confirmării în justiție a imputațiilor disciplinare, s-ar ajunge la situația în care un judecător sancționat disciplinar pentru o faptă săvârșită în perioada de referință ar promova la instanța superioară, contrar scopului normelor și intenției urmărite de legiuitor. Din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale menționate rezultă că adoptarea unor măsuri privind cariera judecătorilor (în cazul de față validarea promovării efective la instanțele superioare) în perioada în care aceștia sunt cercetați disciplinar, cercetare care ar putea avea ca finalitate exercitarea acțiunii disciplinare și sancționarea judecătorilor vizați, ar conduce la golirea de conținut a normelor legale ale art. 46 2 alin. (1) și art. 46 3 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și la eludarea scopului pentru care au fost prevăzute de legiuitor, respectiv cerința lipsei sancțiunilor disciplinare pentru promovare efectivă în funcții de execuție la instanțe superioare pentru fapte săvârșite în perioada supusă analizei, precum și la redundanța consecințelor eventualelor sancțiuni aplicate în materie disciplinară, singura modalitate de preîntâmpinare a unei astfel de consecințe fiind amânarea validării concursului de promovare efectivă în privința candidaților supuși unor proceduri disciplinare. Prin urmare, contrar aprecierilor instanței de fond, în cauză nu se conturează ipoteza excesului de putere la adoptarea hotărârii contestate de intimata-reciamantă, noțiune definită de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor". Hotărârea nr. 1064/16.09.2021 a secției pentru judecători prin care s-a dispus validarea rezultatelor finale ale concursului de promovare efectivă a judecătorilor, conform anexei, parte integrantă din hotărâre și amânarea validării concursului de promovare efectivă în funcții de execuție cu privire la intimata-reclemantă, nu a fost emisă cu exces de putere, aceasta fiind pronunțată cu respectarea competenței ce revine secției în materia concursurilor de promovare efectivă a judecătorilor în funcții de execuție și cu aplicarea normelor incidente în cauză. Din interpretarea dispozițiilor art. 51 din Hotărârea Consiliului superior al Magistraturii nr. 1348/2019, prin care a fost aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor, nu reiese că sinngurele soluții pe care secția pentru judecători le-ar putea adopta ar fi validarea sau invalidarea concursului. Soluția de amânare a validării rezultatelor concursului în ceea ce o privește pe intimata-reclamantă a fost dispusă în baza competențelor legale ale pârâtului, în vederea atingerii scopului edictat de dispozițiile art. 46 2 și art. 46 3 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în vigoare la momentul adoptăril hotărârii contestate).

Apărările formulate de intimată și alte aspecte relevante Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe. În esență, intimata a apreciat că odată ce solicitarea de înscriere a unui candidat la concurs este admisă prin verificarea îndeplinirii condițiilor de participare, acestea nu mai pot fi supuse unei reevaluări cu ocazia validării concursului de către C.S.M., etapă în care acesta desfășoară un control exclusiv raportat la aspectele reglementate în cuprinsul art. 51 din Regulament și art. 47 din Legea nr. 303/2004. Or, în această etapă C.S.M. ar fi trebuit să verifice exclusiv, pe lângă aspectele referitoare la respectarea condițiilor de organizare a concursului, dacă reclamanta a obținut punctajul minim necesar de 70 de puncte, singura condiție statuată în Regulament pentru a fi declarat admis la concurs. În prezența îndeplinirii condițiilor anterioare, în cazul în care C.S.M. nu a identificat o nerespectare a condițiilor prevăzute de lege ori de Regulament cu privire la organizarea concursului sau dovada săvârșirii unei fraude, era obligat să valideze concursul de promovare cu privire la toți candidații care întruneau condiția de admisibilitate raportat la punctaj, în limita numărului de locuri, niciun text din legislația primară sau secundară neîndrituindu-l să adopte o dispoziție precum cea de "amânare a validării" cu privire la un candidat care îndeplinea singura condiție de a fi fost admis la concurs, respectiv cea a obținerii unui minim de 70 de puncte. A mai susținut intimata că prin dispoziția de amânare sine die a validării rezultatului obținut la concursul de promovare, secția de judecători extinde în mod artificial durata perioadei pentru care s-ar realiza evaluarea, la mai mult de ultimii 3 ani, raportat chiar și la momentul validării concursului, respectiv 16.09.2021, contrar prevederilor art. 46 1 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. La termenul de judecată din data de 29.06.2023 Înalta Curte a pus, din oficiu, în discuția părților subzistența condiției interesului pe tot parcursul procesului, în ceea ce o privește pe intimata-reclamantă în susținerea acțiunii în anulare, respectiv interesul în susținerea recursului de către recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, având în vedere faptul că prin hotărârea secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1519/11.05.2023 s-a dispus validarea rezultatului examenului de promovare și promovarea efectivă a intimatei-reclamante A. la Curtea de Apel Brașov începând cu data de 01.06.2023. Recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a depus note scrise, invocând excepția lipsei de interes a acțiunii promovate de reclamantă, date fiind aspectele puse în discuție de către instanța de recurs. Intimata-reclamantă A. a depus, la rândul său, note scrise, apreciind că justifică în continuare un interes în soluționarea recursului. În opinia intimatei este necesară stabilirea corectă a datei promovării ca fiind 16.09.2021, aidoma celorlalți candidați declarați admiși, calculul corect al vechimii în funcția de judecător de curte de apel fiind necesar în eventualitatea participării la concursuri de promovare ulterioare.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, în limitele și pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) coroborate cu cele ale art. 33 C. proc. civ. stabilesc, una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile constă în "justificarea unui interes", iar "interesul de a acționa trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual". Interesul judiciar se concretizează, așadar, în folosul material ori moral pe care l-ar putea obține oricare dintre părți de pe urma activității judiciare pe care intenționează să o desfășoare. De asemenea, folosul practic imediat pe care partea trebuie să îl demonstreze pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare, trebuie să existe pe tot parcursul procesului, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac. Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că prin acțiunea în contencios administrativ reclamanta A. a solicitat anularea parțială a Hotărârii nr. 1064/06.09.2021, adoptată de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri de validare a rezultatului final obținut de aceasta la concursul de promovare efectivă a judecătorilor și, în consecință, la adoptarea dispoziției de promovare efectivă la Curtea de Apel Brașov, secția penală. După pronunțarea instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii formulate, anulării în parte a hotărârii contestate și obligării pârâtului la validarea rezultatului final obținut de reclamantă, dar și ulterior înregistrării căii de atac promovate împotriva acestei soluții, prin hotărârea secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1519/11.05.2023 s-a dispus validarea rezultatului examenului de promovare și promovarea efectivă a intimatei-reclamante A. la Curtea de Apel Brașov începând cu data de 01.06.2023. Având în vedere pretențiile concrete deduse judecății prin cererea de chemare în judecată (anularea parțială hotărâre C.S.M. și obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri de validare a rezultatului final obținut la concursul de promovare efectivă, respectiv la adoptarea dispoziției de promovare efectivă la Curtea de Apel Brașov, secția penală), Înalta Curte nu poate primi argumentele contrare prezentate de intimata-reclamantă, referitoare la data promovării efective, care, în opinia reclamantei, ar trebui să fie 16.09.2021. Prin urmare, prezentul demers judiciar nu mai poate aduce intimatei-reclamante niciun folos practic de vreme ce rezultatul urmărit de aceasta a fost deja atins, iar interesul de a acționa nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., nefiind îndeplinită condiția de exercitare a acțiunii referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca rămasă fără interes.