ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4267/2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 18.04.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea parțială a Regulamentului privind normele pentru desfășurarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, respectiv a dispozițiilor art. 7 alin. (3); suspendarea aplicării Regulamentului privind nomele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția judiciară, până la soluționarea cererii de chemare în judecată; suspendarea aplicării Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară până la soluționarea capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării acestui regulament.

Prin sentința civilă nr. 4595 din 9 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare formulate în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și a respins cererea de suspendare a art. 7 alin. (3) din Regulamentul privind nomele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, formulată în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, ca inadmisibilă; a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii și a anulat art. 7 alin. (3) din Regulamentul privind nomele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară; a suspendat executarea aplicării art. 7 alin. (3) din Regulamentul privind nomele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva sentinței civile nr. 4595 din 9 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au formulat recursuri Inspecția Judiciară și Consiliul Superior al Magistraturii.

3.1. Prin recursul declarat și întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, rejudecând în fond, respingerea ca neîntemeiată a cererii de anulare a dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1027/2012 și respingerea cererii de suspendare a aplicării acestui Regulament, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată că intimatul-reclamant nu a indicat temeiul de drept în baza căruia a solicitat suspendarea aplicării Regulamentului și că instanța în mod greșit a reținut că ar fi îndeplinite cumulativ condițiile cazului bine justificat și pagubei iminente, deși niciuna dintre acestea nu era întrunită în cauză.

Astfel, susține că nu pot fi reținute împrejurări care să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită, iar în ceea ce privește condiția pagubei iminente, consideră că aceasta presupune existența unei urgențe, pe care reclamantul ar fi trebuit să o dovedească.

Referitor la anularea art. 7 alin. (3) din Regulament, apreciază că soluția este nelegală si netemeinică, sens în care arată că Legea nr. 317/2004 fiind o lege organică, are un grad de generalitate mai ridicat cuprinzând reglementări cu caracter de principiu, în timp ce Regulamentul constituie o normă juridică elaborată pentru a crea un cadru normativ suficient de detaliat pentru a permite respectarea și aplicarea în concret a principiilor și procedurilor instituite prin lege, având o forță juridică inferioară legii.

Susține că prevederile art. 7 alin. (3) din Regulament detaliază o situație prevăzută de legea organică, care face referire la "instanțele și parchetele unde inspectorul a funcționat" și că această detaliere nu este în contradicție cu prevederile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, iar pe de altă parte, petentul nu a dovedit vreo vătămare conform art. 8 din Legea nr. 554/2004.

3.2. Prin recursul declarat, Inspecția Judiciară solicită, în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea stabilirii corecte a cadrului procesual și a garantării imparțialității instanței, precizând că nefiind citată în cauza de față, Inspecția Judiciară s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a invoca prevederile art. 42 pct. 13 din C. proc. civ.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului formulat de Inspecția Judiciară ca fiind inadmisibil, având în vedere că aceasta nu este parte în proces și nu avea posibilitatea formulării recursului, precum și respingerea recursului declarat de Consiliul Superior al Magistraturii ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

În ceea ce privește recursul declarat de Inspecția Judiciară, Înalta Curte constată că la termenul din 30 iulie 2020 a admis excepția lipsei calității procesuale active a recurentei Inspecția Judiciară, având în vedere că aceasta nu a avut calitatea de parte în dosarul de fond și, prin urmare, nu are calitatea de a recura soluția pronunțată.

Reținând dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: (...) b) are calitate procesuală", precum și dispozițiile art. 40 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:

"în cazul lipsei calității procesuale sau a interesului, instanța va respinge cererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate (...)" și ca o consecință a admiterii acestei excepții, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul formulat de Inspecția Judiciară împotriva sentinței civile nr. 4595 din 9 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

Analizând recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, respectiv sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat din oficiu la termenul din 30 iulie 2020, Înalta Curte constată și reține cele ce succed.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea art. 7 alin. (3) din Regulamentul privind normele pentru desfășurarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, suspendarea aplicării acestui Regulament până la soluționarea cererii de chemare în judecată, precum și suspendarea aplicării Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară până la soluționarea capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării acestuia.

La termenul de judecată din 30 iulie 2020 Înalta Curte a invocat din oficiu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în raport cu dispozițiile art. 22, art. 78 alin. (2) C. proc. civ. și art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, recursul urmând a fi analizat din această perspectivă.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. hotărârea poate fi casată atunci:

"5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

Înalta Curte observă că în cauză s-a solicitat anularea art. 7 alin. (3) din Regulamentul privind normele pentru desfășurarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară.

Este adevărat că reclamantul a stabilit prin cererea de chemare în judecată cadrul procesual, înțelegând să cheme în judecată doar Consiliul Superior al Magistraturii, dar, cu toate acestea, instanța era ținută ca, în baza rolului activ reglementat de art. 22 din C. proc. civ., să pună în discuția părților citarea în cauză și a Inspecției Judiciare, având în vedere că actul atacat viza desfășurarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, iar pe de altă parte, potrivit art. 65 alin. (4) din Legea nr. 317/2004:

"(4) Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție se aprobă de către inspectorul-șef, prin regulament."

Întrucât materia contenciosului administrativ presupune o procedură specială față de dreptul comun, legiuitorul a înțeles să reglementeze stabilirea cadrului procesual atât prin C. proc. civ., cât și în legea specială, instituind un caz de coparticipare forțată în considerarea specificului contenciosului administrativ.

Potrivit art. 78 alin. (2) C. proc. civ., text de lege ce nu a suferit modificări de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010:

"În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.

De asemenea, potrivit art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, 18.04.2018:

"Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept."

Prin notele scrise depuse la dosar, intimatul-reclamant a susținut că nu se poate dispune introducerea în cauză a Inspecției Judiciare, în temeiul art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, având în vedere că acest text de lege a fost introdus prin Legea nr. 212/2018, care a intrat în vigoare ulterior nașterii raportului juridic litigios.

Înalta Curte constată că nu poate fi reținută această susținere întrucât art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 a fost introdus prin Legea nr. 262/2007, intrată în vigoare la data de 30 iulie 2007, fiind redat mai sus în această variantă.

Deși Legea nr. 212/2018 a modificat articolul în discuție, modificarea nu a fost una de substanță, posibilitatea stabilirii corecte a cadrului procesual prin introducerea în cauză a altor entități existând și în reglementarea anterioară.

Mai mult, dreptul comun în materie, respectiv art. 78 alin. (2) C. proc. civ. prevedea atât la momentul nașterii raportului litigios din speță, cât și la momentul introducerii acțiunii, că atunci când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, iar dacă părțile nu solicită introducerea în cauză a terțului și judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată în lipsa acestuia, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond s-a limitat la a păstra cadrul procesual stabilit de către reclamant.

Având în vedere că instanța de fond a soluționat cauza fără a pune în discuție citarea Inspecției Judiciare, în condițiile în care obiectul cauzei deduse judecății viza legalitatea Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin urmare, pentru asigurarea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității hotărârii ce urmează a fi pronunțată în litigiul de față, instanța de recurs apreciază că se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru stabilirea corectă a cadrului procesual.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva aceleiași sentințe; va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Inspecția Judiciară împotriva sentinței civile nr. 4595 din 9 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva aceleiași sentințe.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 septembrie 2020.