ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 965/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 965/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Soluția instanței de fond
1.1. Prin acțiunea înregistrată
pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
reclamanta
A.N.O.F.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, A.M.P.O.S.D.R.U., anularea raportului
de constatare privind rezultatele misiunii de verificare efectuată la O.I.P.O.S.D.R.U.,
A.N.O.F.M. în perioada 4-5 aprilie 2011.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a arătat că este beneficiarul proiectului finanțat din Fondul Social
European denumit „Specializarea consilierilor de orientare profesională”, iar pârâtul,
prin O.I.P.O.S.D.R.U., a efectuat un control în cadrul proiectului „Specializarea
consilierilor de orientare profesională”, generat de o sesizare de nereguli, finalizat
cu încheierea raportului a cărui anulare se solicită în cauză.
În esență, reclamanta
a susținut că actul de control s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor legale în
materie, respectiv art. 2 alin. (10) din H.G. nr. 1306/2007, potrivit cărora verificările
se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare care va cuprinde
în mod obligatoriu elementele prevăzute de art. 3 din același act normativ, iar
raportul de control contestat nu respectă forma și conținutul stabilite în mod imperativ
de H.G. nr. 1306/2007, sancțiunea fiind nulitatea, cu toate consecințele ce decurg
din aceasta și, în opinia sa, toate plățile efectuate respectă condițiile H.G.
nr. 759/2007 pentru ca o cheltuială să fie eligibilă.
Referitor la constatarea
echipei de control potrivit căreia în baza ghidului solicitantului, membrii echipei
de management trebuie să fie numai angajați ai beneficiarului, a invocat pct. 27
din Ordinul nr. 193/2008 emis de ministrul muncii, familiei și egalității de șanse
pentru aprobarea Corrigendumului nr. 1 la ghidurile solicitantului nr. 1-16 și a
Corrigendumului nr. 2 la Ghidul solicitantului nr. 6.
În ceea ce privește constatarea
potrivit căreia „pentru încheierea contractelor de prestări servicii beneficiarul
nu a aplicat prevederile O.U.G. nr. 34/2006, în acest caz fiind necesară organizarea
unei proceduri de achiziții" a apreciat că este o situație de conflict între
norma comunitară și norma internă, subliniind faptul că în cazul unui conflict între
norma internă și norma comunitară se aplică dispozițiile normei comunitare, cu atât
mai mult cu cât în speța dată se aplică dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 64/2009
privind gestionarea financiară a instrumentelor financiare care arată că fondurile
aferente instrumentelor structurale se alocă și se derulează în baza prevederilor
regulamentelor comunitare, precum și a prevederilor Cadrului strategic național
de referință și ale programelor operaționale, aprobate de Comisia Europeană.
Referitor la nerespectarea
dispozițiilor art. 30 alin. (1) C. muncii s-a reținut că întreg personalul angajat
de beneficiarul contractului de finanțare a Proiectului „Specializarea Consilierilor
de Orientare Profesionala”.
1.2. Prin întâmpinare,
pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât raportul
de constatare și alerta de nereguli sunt întocmite de O.I.P.O.S.D.R.U., A.N.O.F.M.
care a semnat și contractul de finanțare încheiat de părți la 25 martie 2008 și
căreia, prin Acordul de delegare de funcții aprobat prin Ordinul ministrul
muncii, familiei și protecției sociale nr. 600/2008, în vigoare la data încheierii
contractului de finanțare i-au fost delegate îndeplinirea unor funcții și responsabilitatea
îndeplinirii acestora privind gestionarea P.O.S.D.R.U., precum și dispozițiile
art. 1 alin. (1), art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 202/2006 potrivit cărora
A.N.O.F.M. este instituție publică, cu personalitate juridică, sub autoritatea Ministerului
Muncii, Familiei și Protecției Sociale. În susținerea acestei excepții a avut în
vedere și prevederile art. 6 alin. (1) și alin. (2) din Statutul A.N.O.F.M. aprobat
prin H.G. nr. 1610/2006, precum și dispozițiile art. 13, art. 18 din H.G. nr. 457/2008,
art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 11/2009, art. 17 pct. 2, pct. 13, pct. 20 și pct.
32 din H.G. nr. 457/2008 care prevăd atribuțiile A.M.P.O.S.D.R.U.
Totodată, a invocat excepția
inadmisibilității acțiunii față de împrejurarea că raportul de constatare nu reprezintă
un act administrativ de autoritate, ci un document premergător procesului-verbal
de constatare, astfel că nu poate fi supus controlului instanțelor de contencios
în mod separat.
Pe fondul cauzei, pârâta
a solicitat respingerea acțiunii, arătând că în raportul de constatare s-a reținut
existența unei nereguli fără impact financiar, iar actul de control prevăzut de
art. 2 alin. (10) din H.G. nr. 1306/2007 se emite la finalul procesului de verificare
al unei alerte de nereguli și numai dacă are impact financiar.
1.3. Pârâta a formulat
cerere de chemare în garanție a O.I.P.O.S.D.R.U., A.N.O.F.M., pentru considerentele
menționate în întâmpinare cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive.
Chematul în garanție a
formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție
ca inadmisibilă, arătând că prin Ordinul ministrului muncii, familiei și egalității
de șanse nr. 600/2008 s-a aprobat, într-adevăr, delegarea unor funcții ale A.M.P.O.S.D.R.U.
către Organismele Intermediare, dar A.M.P.O.S.D.R.U. a rămas responsabilă pentru
îndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor delegate, dar și a operațiunilor finanțate
prin instrumente structurale.
1.3. Curtea de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4116 din 19
iunie 2012, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității
acțiunii invocate de pârât.
Totodată, a respins acțiunea
formulată de reclamantă și cererea de chemare în garanție a O.I.P.O.S.D.R.U., A.N.O.F.M.).
1.4. Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
În speță, în baza Acordului
de delegare de funcții privind implementarea P.O.S.D.R.U. 2007-2013, Organismul
Intermediar pentru P.O.S.D.R.U. din cadrul A.N.O.F.M. asigură funcția de lichidare
a cheltuielilor, potrivit Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1792/2002.
Având în vedere funcțiile
delegate Direcției O.I.P.O.S.D.R.U. din cadrul A.N.O.F.M., în data de 1
octombrie 2009 la registratura direcției au fost depuse două Cereri de rambursare:
cererea de rambursare nr. 1 pentru Contractul de finanțare, Specializarea consilierilor
de orientare profesională, din 23 septembrie 2009, înregistrată la O.I.P.O.S.D.R.U.
din 1 octombrie 2009; cererea de rambursare pentru Contractul de finanțare, „Promovarea
serviciilor de tip Self-service”, din 23 septembrie 2009, înregistrată la O.I.P.O.S.D.R.U.
din 1 octombrie 2009.
Totodată, s-a decis întocmirea
unei alerte de nereguli, din 13 octombrie 2009, care a fost transmisă la A.M.P.O.S.D.R.U.
și înregistrată din 13 octombrie 2009, în care sunt prezentate aspecte referitoare
la „Nerespectarea prevederilor legale cu privire la angajarea și salarizarea echipei
de management și implementare a proiectului” și anume nerespectarea dispozițiilor
Legii nr. 202/2006, H.G. nr. 1610/2006, Legii nr. 53/2003, O.U.G. nr. 34/2009, H.G.
nr. 281/1993, O.U.G. nr. 24/2000, O.G. nr. 10/2008, H.G. nr. 749/1998 și Legii
nr. 154/1998.
A.N.O.F.M. a implementat
proiectul, Specializarea consilierilor de orientare profesională, care a început
la data de 2 aprilie 2009, având o durată de 36 de luni, dar și proiectul, Promovarea
serviciilor de tip Self-service, care a început la data de 2 februarie 2009.
În urma verificărilor
efectuate, pornind de la alerta de nereguli, A.N.O.F.M., O.I.P.O.S.D.R.U. a întocmit
raportul de constatare privind rezultatele misiunii de verificare efectuată în perioada
4-5 aprilie 2011, în care s-a consemnat, cu privire la cele două proiecte, că echipa
de verificare a constatat că persoanele care fac parte din echipa de management
a proiectului și-au desfășurat activitatea cu convenție civilă în luna iunie 2009
deși, conform ghidului solicitantului modificat prin Corrigendumul nr. 1 „în echipa
de management a proiectului trebuie să fie incluse numai persoane angajate în cadrul
organizației pe care o reprezentați”.
Pentru angajarea cu contract
de muncă a persoanelor care desfășoară activități în cadrul proiectului, nu au fost
respectate prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 C. muncii „încadrarea
salariaților la instituțiile și autoritățile publice și la alte unități bugetare
se face numai prin concurs sau examen, după caz”.
Cu privire la excepțiile
invocate
Referitor la excepția
lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției
Sociale, A.M.P.O.S.D.R.U., prima instanță a reținut că este neîntemeiată, în raport
cu prevederile art. 1 alin. (1) și art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 202/2006,
art. 6 alin. (1) și alin. (2) din Statutul A.N.O.F.M., aprobat prin H.G. nr. 1610/2006,
art. 13 și art. 18 din H.G. nr. 457/2008, art. 31 alin. (1), alin. (3) și alin.
(4) din H.G. nr. 457/2008, Ordinul ministrului muncii, familiei și egalității de
șanse nr. 600/2008 și art. 2.1.4. din anexa nr. 9 la acest ordin.
Prima instanță a reținut
că se justifică reținerea în speță a calității procesuale pasive a A.M.P.O.S.D.R.U.
care funcționează în cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale,
în condițiile în care această autoritate de management rămâne responsabilă pentru
îndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor pe care le deleagă organismelor intermediare,
pentru implementarea programului operațional.
Cu privire la excepția
inadmisibilității acțiunii invocată față de împrejurarea că se contestă un raport
de constatare, prin care s-a făcut o recomandare, o propunere și care nu a fost
urmat de întocmirea unui proces-verbal de constatare potrivit art. 2 alin. (11)
din H.G. nr. 1306/2007, prima instanță a apreciat, de asemenea, că este neîntemeiată.
Prima instanță a constatat
că în raport s-a reținut existența unei nereguli fără impact financiar și s-a prevăzut
că beneficiarul urmează să ia măsuri privind respectarea dispozițiilor legale referitoare
la angajarea și salarizarea personalului din instituțiile bugetare.
Astfel, în condițiile
în care reclamanta apreciază că nu a încălcat dispozițiile legale menționate în
raport și că nu se impune să ia măsurile la care raportul face referire, are dreptul
de a contesta raportul, contestare ce nu poate fi condiționată de emiterea procesului
verbal menționat la art. 2 alin. (11) din H.G. nr. 1306/2007.
Or, faptul că neregula
nu are impact financiar nu este de natură să lipsească reclamanta de posibilitatea
de a contesta actul prin care se reține, totuși în sarcina sa, încălcarea mai multor
acte normative, analizarea legalității acestui act fiind necesară pentru a se stabili
dacă sunt aplicabile reclamantei aceste acte normative, pentru a se asigura derularea
proiectelor în discuție, în condiții de legalitate.
Pe fondul cauzei, prima
instanță a reținut, în esență, că dispozițiile legale invocate de reclamantă,
art. 2 alin. (10) din H.G. nr. 1306/2007 care se referă la întocmirea unui proces-verbal
de constatare ce trebuie să conțină obligatoriu elementele prevăzute la art. 3
alin. (1) din această hotărâre de Guvern, vizează ipoteza în care neregula constatată
are impact financiar, ipoteză în care se individualizează obligația de plată, ca
urmare a activității de constatare a creanțelor bugetare rezultate din nereguli,
sub forma unui titlu de creanță, prin întocmirea procesului-verbal de constatare.
În speță, nu a fost întocmit
un proces-verbal prin care să fie individualizată obligația de plată a reclamantei,
din moment ce neregula nu are impact financiar, astfel că raportul de constatare
cu care se finalizează verificarea preliminară a alertei de nereguli, conform manualului
de proceduri interne pentru implementarea P.O.S.D.R.U., Secțiunea X, Procedura operațională
control antifraudă, Capitolul 5.3., nu intră sub incidența art. 3 alin. (1) din
H.G. nr. 1306/2007.
Prima instanță nu a primit
susținerea reclamantei privind prima constatare a echipei de verificare, menționată
la capitolul 4 din raport și care se referă la persoanele care fac parte din echipa
de management a proiectului și-au desfășurat activitatea cu convenție civilă în
luna iunie 2009, prin prisma prevederilor Ghidului solicitantului pentru Cererea
de propuneri de proiecte nr. 12 (pentru primul proiect) și, respectiv, nr. 11 (pentru
al doilea proiect), modificate prin Corrigendum nr. 1, conform cărora „în echipa
de management a proiectului trebuie să fie incluse numai persoane angajate în cadrul
organizației pe care o reprezentați”.
Argumentele prezentate
de reclamantă cu privire la nelegalitatea constatării că pentru încheierea contractelor
de prestări servicii beneficiarul nu a aplicat prevederile O.U.G. nr. 34/2006 nefiind
relevante în cauză, având în vedere că la Capitolul 4 din raport, „Constatările
misiunii de verificare” nu este menționată această constatare.
Cu privire la cea de-a
doua constatare a echipei de verificare care vizează nerespectarea dispozițiilor
art. 30 alin. (1) C. muncii, conform cărora încadrarea salariaților la instituțiile
și autoritățile publice și la alte unități bugetare se face numai prin concurs sau
examen, după caz, față de care reclamanta a precizat că întreg personalul angajat
de beneficiarul contractului de finanțare a proiectului a fost recrutat prin procedura
de concurs, prima instanță a reținut că reclamanta nu a făcut dovada celor susținute.
Astfel, aceasta nu a depus la dosar niciun înscris din care să rezulte că angajarea
cu contract de muncă a persoanelor care desfășoară activități în cadrul proiectului
s-a făcut ca urmare a promovării unui concurs sau examen.
Cu privire la critica
reclamantei referitoare la ultima constatare din raport, aceea că pentru contractele
de muncă cu timp parțial încheiate cu salariații A.N.O.F.M. care lucrează în cadrul
proiectului nu au fost respectate dispozițiile art. 17 alin. (2) și alin. (3) din
H.G. nr. 281/1993 care prevăd că plata cu ora se poate aplica și pentru îndeplinirea
unor activități pentru care volumul de muncă este sub jumătate din cel al unui post
cu normă întreagă, fracțiuni de normă ce vor fi prevăzute ca atare în statul de
funcții, iar în situațiile prevăzute la alin. (2) se ia în considerare salariul
de bază prevăzut în statul de funcții, prima instanță a reținut că potrivit raportului
de constatare, nu toate persoanele care și-au desfășurat activitatea în cadrul implementării
proiectului au fost remunerate din bugetul proiectului, personalul tehnic al proiectului,
dar și persoane din echipa de management a proiectului, neobținând drepturi salariale
din acest buget.
În fine, referitor la
susținerea că cererea de finanțare dublată de contractul de finanțare semnat are
valoare juridică a unei organigrame individuale aplicabile proiectului, prima instanță
a reținut că legislația aplicabilă în materie nu face distincție între organigrama
generală a unei instituții publice și organigrame individuale ale acesteia, aferente
unor proiecte derulate în cadrul acestor instituții, astfel că reclamantei îi revine
obligația de a respecta dispozițiile legale care reglementează organizarea unor
asemenea instituții, inclusiv sub aspectul posturilor care trebuie să se regăsească
în organigrama sa.
În raport cu această soluție
și dispozițiile art. 60 C. proc. civ., prima instanță a respins și cererea de chemare
în garanție.
Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva acestei
soluții a formulat recurs A.N.O.F.M., care a invocat, în mod general, prevederile
art. 299-art. 316 C. proc. civ., 1865, susținând, în esență, următoarele critici:
- în mod greșit a reținut
instanța de fond că actul atacat, raportul de constatare în litigiu, nu ar intra
sub incidența art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1306/2007, raportul de constatare fiind
lovit de nulitate deoarece nu respectă forma și conținutul stabilit prin normele
metodologice;
- instanța de fond a reținut
în mod eronat că raportul de constatare este legal și temeinic, din moment ce cele
trei constatări sunt lipsite de temei și trebuiau respinse.
În concluzie, recurenta
a solicitat admiterea recursului și admiterea acțiunii formulate, cu consecința
anulării actului denumit „Raport de constatare privind rezultatele misiunii de verificare
efectuată la O.I.P.O.S.D.R.U., A.N.O.F.M. în perioada 4-5 aprilie 2011”.
2.2. A.M.P.O.S.D.R.U.
a depus întâmpinare prin care, în esență, a susținut că soluția instanței de fond
este legală și temeinică, recurenta rezumându-se să reia în mod formal susținerile
prezentate în acțiunea introdusă la instanța de fond.
În concluzie, a solicitat
respingerea recursului formulat.
Soluția instanței de recurs
Recursul este nefondat
pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Așa cum s-a arătat și
în expunerea realizată la pct. 1, organele de control au constatat că în cazul proiectului,
Promovarea serviciilor de tip Self-service, echipa de verificare a constatat că
persoanele care fac parte din echipa de management a proiectului au fost contractate
cu convenție civilă în luna iunie 2009 deși, conform ghidului solicitantului, modificat
prin Corrigendumul nr. 1: „în echipa de management a proiectului trebuie să fie
incluse numai persoane angajate în cadrul organizației pe care o reprezentați”.
Pentru angajarea cu contract
de muncă a persoanelor care desfășoară activități în cadrul proiectului, nu au fost
respectate prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 C. muncii, „încadrarea
salariaților la instituțiile și autoritățile publice și la alte unități bugetare
se face numai prin concurs sau examen, după caz”.
Pentru contractele de
muncă cu timp parțial încheiate cu salariații A.N.O.F.M. care lucrează în cadrul
proiectului nu au fost respectate prevederile art. 17 alin. (2) și alin. (3) din
H.G. nr. 281/1993, „(2) Plata cu ora se poate aplica și pentru îndeplinirea unor
activități pentru care volumul de muncă este sub jumătate din cel al unui post cu
normă întreagă. Aceste fracțiuni de normă vor fi prevăzute ca atare în statul de
funcții. (3) În situațiile prevăzute la alin. (2) se ia în considerare salariul
de bază prevăzut în statul de funcții” și O.G. nr. 10/2008 referitoare la calculul
tarifului orar care ar fi trebuit să se facă luându-se în considerare salariul de
bază prevăzut în O.G. nr. 10/2008 (în vigoare la data încheierii contractelor de
muncă.
Pe baza acestor constatări,
echipa de control a considerat că neregulile constatate nu au afectat bugetul Comunității
Europene sau bugetul de stat și a cerut beneficiarului, autorității recurente să
dispună „luarea de măsuri” de intrare în legalitate.
Instanța de fond a respins
acțiunea, reținând că susținerile reclamantei sunt lipsite de temei legal și faptic.
Într-adevăr, critica de
nelegalitate raportată la art. 3 alin. (1) din normele metodologice de aplicare
a O.U.G. nr. 79/2003, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007 a fost înlăturată în mod
judicios de instanța de fond, din moment ce raportul de constatare din litigiu nu
constituie un titlu de creanță, astfel că nu era necesar să aibă nici forma și nici
conținutul prescrise la art. 3 alin. (1) din normele metodologice.
Pe fondul cauzei, referitor
la constatările echipei de control, verificare, Curtea de apel a reținut, în mod
judicios, că susținerile reclamantei nu au fost probate.
De altfel, recurenta,
deși în finalul cererii de recurs afirmă că anexează „înscrisurile pe care le considerăm
relevante”, în realitate nu a depus niciun document, act, înscris, în dovedirea
susținerilor sale.
În concluzie, soluția
instanței de fond este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de A.N.O.F.M. împotriva sentinței nr. 4116 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 februarie 2014.