ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6633/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei 1 .Cererea de chemare în judecată Prin înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta A.N.R., a solicitat în contradictoriu cu M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea nord-est, următoarele: a) - declararea ca eligibile a cheltuielilor a cheltuielilor în sumă totală de 691.951 lei, reprezentând onorariile și contribuțiile aferente proiectului efectuat de echipa de management; b) - declararea ca eligibile a cheltuielilor în sumă de 2.237,55 lei, reprezentând cazarea și transportul efectuat de președintele reclamantei în interesul proiectului. Prin sentința nr. 68 din 27 martie 2013, Curtea de Apel Bacău a respins atât excepțiile, cât și cererea formulată de reclamanta A.N.R., în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S.

- O.I.R.P.O.S. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că excepția tardivității cererii este nefondată, din moment ce sancțiunea decăderii operează în temeiul art. 2 din Legea nr. 554/2004, în termen de un an de la data primirii răspunsului administrativ la plângerea prealabilă, iar în speță, ultimele scrisori de informare și de refuz sunt din aprilie și, luna mai 2011, cererea fiind introdusă în luna ianuarie 2012. În ceea ce privește excepția rămânerii fără obiect a cererii, prima instanță a apreciat că nu poate fi admisă, din moment ce aceasta ar presupune constatarea că, în timpul judecării cauzei, ar fi fost adus la îndeplinire obiectul judecății, adică admiterea ca exigibile a cheltuielilor solicitate prin cererea introductivă.

Referitor la excepția nulității absolute a cererii de chemare în judecată, s-a arătat că este nefondată, întrucât, în primul rând, lipsa semnăturii atrage nulitatea relativă a cererii de chemare în judecată, deoarece poate fi acoperită această lipsă în termenul dat în acest scop de instanța de judecată, iar pe de altă parte, semnătura trebuie astfel așezată încât să rezulte că reclamantul și-a însușit întreg conținutul acesteia, o singură semnătură pe ultima pagină a cererii îndeplinind condiția legală. Pe fondul cauzei, Curtea de apel a apreciat că pârâta, ca organ intern abilitat prin lege să urmărească modul în care reclamanta justifică cheltuirea unor sume de bani primite din fondurile U.E.

nu poate folosi criterii mai puțin stricte decât cele folosite de autoritățile naționale de control, atunci când urmăresc dacă resursele financiare interne sunt folosite la destinația, în condițiile și cu respectarea actelor normative în vigoare care reglementează modul de folosire a acestor resurse. Prin urmare, instanța de fond a apreciat că susținerea reclamantei, conform căreia implementarea și derularea efectivă a proiectului este o etapă diferită de cea a semnării contractului de finanțare și numai în această etapă ar fi fost obligată să respecte condițiile de eligibilitate, nu poate fi primită, pentru că în acest fel s-ar permite modificarea unilaterală a contractului de finanțare, de către reclamantă, după semnarea sa, deși instituțiile europene și-au format voința juridică prin care au acceptat finanțarea pe alte condiții (restrictive) și pe care nu a înțeles să le modifice.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că nici un act intern emis de A.M.P.O.S.D.R.U. nu poate da reclamantei dreptul de a modifica condițiile de eligibilitate stabilite la data semnării contractului de finanțare, motiv pentru care, implementarea proiectului pe baza activității altor persoane decât cele care sunt angajate și fac parte din instituția publică și bugetară nu poate atrage finanțarea din banii U.E. a retribuțiilor și accesoriilor plătite acestor persoane angajate de reclamantă cu depășirea limitelor contractuale și implicit cu încălcarea condițiilor de eligibilitate.

Referitor la susținerile reclamantei în ce privește angajarea unui consultant juridic și a unui asistent financiar, prima instanță a constatat că acestea sunt contradictorii, de vreme ce se afirmă, pe de o parte, că aceste două persoane nu fac munca pe care ar trebui să o facă persoanele angajate pe aceleași posturi în cadrul reclamantei, ci acestea desfășoară activități pentru partenerul Asociația Pakiv România care este persoană juridică distinctă de reclamantă, dar pe de altă parte solicită rambursarea cheltuielilor făcute pentru plata acestor persoane în nume propriu; or, dacă aceste persoane ar fi fost angajate de Asociația P. ar fi trebuit ca plata salariilor acestor persoane să se facă din fondurile angajatorului, iar nu de către reclamantă, pentru că aceasta nu poate acorda Asociației P. servicii gratuite, pe care însă solicită să fie plătite din fondurile U.E.

Judecătorul fondului a constatat că în scrisoarea standard de informare pârâta a arătat că aceleași activități apar ca fiind îndeplinite atât de consilierul juridic al reclamantei (și care ar fi trebuit de fapt să le execute) cât și de persoana angajată cu același scop pe baza contractelor civile de prestări servicii și care de fapt a îndeplinit activitățile pe care trebuiau să le îndeplinească angajații reclamantei, astfel că în acest fel au fost mărite artificial și nejustificat cheltuielile legate de implementarea proiectului, de vreme ce au fost plătite câte două persoane pentru aceleași activități necesare implementării proiectului. Curtea de apel a apreciat că nici criticile privind cheltuielile solicitate pentru cazarea și transportul președintelui A.N.R.

nu pot fi primite, din moment ce pentru decontarea acestor cheltuieli este necesară prezentarea de documente care să justifice deplasarea și cazarea președintelui A.N.R. în scopul și în limitele necesare implementării proiectului, la fel cum pentru banii cheltuiți din bugetul de stat este necesară dovada efectuării acestor cheltuieli în legătură cu serviciul, prin prezentarea de documente contabile care să permită la rândul lor justificarea cheltuirii banilor europeni de către autoritatea națională în fața autorităților și instituțiilor U.E. 2. Recursuri/e declarate de către A.N.R. și de M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Nord Est. Împotriva sentinței nr. 68 din 27 martie 2012 a Curții de Apel Bacău, au declarat recurs, în termenul legal, reclamanta A.N.R.

și pârâtul M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Nord Est, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. 2.1.Recursul declarat de M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Nord Est. În susținerea cererii de recurs, pârâtul M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Nord Est a arătat că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea sa de amendare a reclamantei pentru formularea unor cereri vădit netemeinice și nici cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 61,5 lei. 2.2. Recursul declarat de A.N.R. În motivarea căii de atac, recurenta a reiterat susținerile din fața instanței de fond, arătând că A.N.R. a respectat prevederile contractului de finanțare încheiat cu A.M.P.O.S.D.R., ale Ghidului solicitantului, ale proiectului „împreună pe piața muncii", aprobat prin Ordinul M.M.F.E.Ș.

nr. 100/2008 și ale celorlalte reglementări aplicabile. Având în vedere faptul că A.M.P.O.S.D.R.U. îndeplinește atât funcția de reglementare (și de interpretare a dispozițiilor aplicabile implementării proiectelor finanțate prin A.M.P.O.S.D.R.U.) cât și pe cea de control, recurenta a învederat modalitatea în care A.M.P.O.S.D.R.U soluționează situații identice cu cea a proiectului „împreună pe piața muncii". Recurenta a susținut că în mod eronat, instanța de fond a considerat că A.N.R. a semnat un contract de finanțare în anumite condiții, pe care ulterior nu le-a respectat.

În ceea ce privește eligibilitatea cheltuielilor reprezentând onorariile și contribuțiile aferente acestora pentru consultantul juridic și asistentul financiar experți ai partenerului din cadrul Proiectului „împreună pe piața muncii", recurenta a arătat că instanța de fond a făcut o serie de confuzii, neînțelegând mecanismul financiar de rambursare a cheltuielilor prevăzut în Contractul de finanțare. Referitor la cheltuielile reprezentând cazarea și transportul președintelui A.N.R., se arată că acesta este reprezentantul legal al beneficiarului, alături de reprezentanții legali ai partenerilor. Președintele A.N.R. nu putea avea contract de muncă, contract civil sau contract de servicii, însă a fost și este implicat direct în activitățile proiectului.

S-a arătat că în acest sens, președintele A.N.R. a semnat contractul de finanțare cu A.M.P.O.S.D.R.U., celelalte documente conexe, toate contractele încheiate în scopul implementării proiectului, toate ordinele de plată și celelalte documente financiare, a participat la toate întâlnirile, conferințele sau alte evenimente organizate, motiv pentru care cheltuielile au fost efectuate din bugetul proiectului. Aceste costuri, mai ales cele care se referă la deplasarea externă și internă, nu pot fi asigurate din bugetul de stat atâta timp cât nu sunt efectuate pentru proiect și nu se solicită plata diurnei. În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a apărărilor cuprinse în concluziile scrise, dar și în temeiul art. 304 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul formulat de M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U Regiunea Nord Est este inadmisibil, iar recursul formulat de A.N.R. este nefondat, motivele expuse în continuare. 1. Recursul declarat de A.N.R. Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamantă este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare. Recurenta-reclamantă a solicitat instanței obligarea pârâtului M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U.

Regiunea Nord Est - în continuare O.I.R.P.O.S.D.R.U., la declararea ca eligibile a cheltuielilor a cheltuielilor în sumă totală de 691.951 lei, reprezentând onorariile și contribuțiile aferente proiectului efectuat de echipa de management, precum și la declararea ca eligibile a cheltuielilor în sumă de 2.237,55 lei, reprezentând cazarea și transportul efectuat de președintele reclamantei în interesul proiectului. Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, opinie împărtășită și de Înalta Curte. Instanța de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât prima instanță a expus în mod convingător argumentele care au determinat formarea convingerii sale, prezentând în cuprinsul hotărârii toate elementele care au condus la concluzia că decizia atacată este legală.

Argumentele dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esență, criticile de nelegalitate expuse de reclamanta-recurentă în cererea de chemare în judecată, instanța de fond pronunțându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte. Astfel, din înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte constată că nu se pot identifica motive de nelegalitate și/sau netemeinicie ale sentinței atacate. Verificând considerentele sentinței atacate, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a explicat în mod convingător rațiunile pentru care a înlăturat criticile reclamantei legate de eligibilitatea cheltuielilor reprezentând onorariile și contribuțiile aferente acestora pentru consultantul juridic și asistentul financiar experți ai partenerului din cadrul Proiectului „împreună pe piața muncii" și a cheltuielilor reprezentând cazarea și transportul președintelui A.N.R.

De asemenea, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că nici un act intern emis de A.M.P.O.S.D.R.U. nu poate da reclamantei dreptul de a modifica condițiile de eligibilitate stabilite la data semnării contractului de finanțare, motiv pentru care, implementarea proiectului pe baza activității altor persoane decât cele care sunt angajate și fac parte din instituția publică și bugetară nu poate atrage finanțarea din banii U.E. a retribuțiilor și accesoriilor plătite acestor persoane angajate de reclamantă cu depășirea limitelor contractuale și implicit cu încălcarea condițiilor de eligibilitate. În fine, înalta Curte remarcă, la fel ca prima instanță, că lipsa documentelor care să justifice deplasarea și cazarea președintelui A.N.R.

în scopul și în limitele necesare implementării proiectului, care să permită la rândul lor justificarea cheltuirii banilor europeni de către autoritatea națională în fața autorităților și instituțiilor U.E, conduce la concluzia că în mod corect autoritatea pârâtă a declarat neeligibile cheltuielile în sumă de 2.237,55 lei, reprezentând cazarea și transportul efectuat de președintele reclamantei. 2. Recursul declarat de M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Nord Est Înalta Curte de Casație și Justiție analizând motivele de recurs formulate de pârât, constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele motive. Potrivit art. 281 alin. (1) din C. proc.

civ., „Daca prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare". Cu alte cuvinte, nu se poate solicita direct în recurs completarea hotărârii referitor la capetele de cerere cu privire la care instanța a omis să se pronunțe, pârâtul având la dispoziție calea reglementată de dispozițiile art. 281 C. proc. civ. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele menționate, în baza art. 312 C. proc.

civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul formulat de A.N.R. ca nefondat, iar recursul formulat de M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Nord Est va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.R. împotriva sentinței civile nr. 68/2012 din 27 martie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge recursul M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Nord Est împotriva sentinței civile nr. 68 din 27 martie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.