ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6633/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6633/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursurilor de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei

1 .Cererea de

chemare în judecată

Prin înregistrată pe rolul Curții

de Apel Bacău, reclamanta A.N.R., a solicitat în contradictoriu cu M.M.F.P.S. -

O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea nord-est, următoarele:

a) - declararea

ca eligibile a cheltuielilor a cheltuielilor în sumă totală de 691.951 lei,

reprezentând onorariile și contribuțiile aferente proiectului efectuat de

echipa de management;

b) - declararea

ca eligibile a cheltuielilor în sumă de 2.237,55 lei, reprezentând cazarea și

transportul efectuat de președintele reclamantei în interesul proiectului.

Prin sentința nr.

68 din 27 martie 2013, Curtea de Apel Bacău a respins atât excepțiile, cât și

cererea formulată de reclamanta A.N.R., în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S.

- O.I.R.P.O.S.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut în esență că excepția tardivității cererii

este nefondată, din moment ce sancțiunea decăderii operează în temeiul art. 2

din Legea nr. 554/2004, în termen de un an de la data primirii răspunsului

administrativ la plângerea prealabilă, iar în speță, ultimele scrisori de

informare și de refuz sunt din aprilie și, luna mai 2011, cererea fiind

introdusă în luna ianuarie 2012.

În ceea ce

privește excepția rămânerii fără obiect a cererii, prima instanță a apreciat că

nu poate fi admisă, din moment ce aceasta ar presupune constatarea că, în

timpul judecării cauzei, ar fi fost adus la îndeplinire obiectul judecății,

adică admiterea ca exigibile a cheltuielilor solicitate prin cererea

introductivă.

Referitor la

excepția nulității absolute a cererii de chemare în judecată, s-a arătat că

este nefondată, întrucât, în primul rând, lipsa semnăturii atrage nulitatea

relativă a cererii de chemare în judecată, deoarece poate fi acoperită această

lipsă în termenul dat în acest scop de instanța de judecată, iar pe de altă

parte, semnătura trebuie astfel așezată încât să rezulte că reclamantul și-a

însușit întreg conținutul acesteia, o singură semnătură pe ultima pagină a

cererii îndeplinind condiția legală.

Pe fondul cauzei,

Curtea de apel a apreciat că pârâta, ca organ intern abilitat prin lege să

urmărească modul în care reclamanta justifică cheltuirea unor sume de bani

primite din fondurile U.E. nu poate folosi criterii mai puțin stricte decât

cele folosite de autoritățile naționale de control, atunci când urmăresc dacă

resursele financiare interne sunt folosite la destinația, în condițiile și cu

respectarea actelor normative în vigoare care reglementează modul de folosire a

acestor resurse.

Prin urmare,

instanța de fond a apreciat că susținerea reclamantei, conform căreia

implementarea și derularea efectivă a proiectului este o etapă diferită de cea

a semnării contractului de finanțare și numai în această etapă ar fi fost

obligată să respecte condițiile de eligibilitate, nu poate fi primită, pentru

că în acest fel s-ar permite modificarea unilaterală a contractului de

finanțare, de către reclamantă, după semnarea sa, deși instituțiile europene

și-au format voința juridică prin care au acceptat finanțarea pe alte condiții

(restrictive) și pe care nu a înțeles să le modifice.

S-a mai arătat

în considerentele sentinței atacate că nici un act intern emis de

A.M.P.O.S.D.R.U. nu poate da reclamantei dreptul de a modifica condițiile de

eligibilitate stabilite la data semnării contractului de finanțare, motiv

pentru care, implementarea proiectului pe baza activității altor persoane decât

cele care sunt angajate și fac parte din instituția publică și bugetară nu

poate atrage finanțarea din banii U.E. a retribuțiilor și accesoriilor plătite

acestor persoane angajate de reclamantă cu depășirea limitelor contractuale și

implicit cu încălcarea condițiilor de eligibilitate.

Referitor la

susținerile reclamantei în ce privește angajarea unui consultant juridic și a

unui asistent financiar, prima instanță a constatat că acestea sunt

contradictorii, de vreme ce se afirmă, pe de o parte, că aceste două persoane

nu fac munca pe care ar trebui să o facă persoanele angajate pe aceleași

posturi în cadrul reclamantei, ci acestea desfășoară activități pentru

partenerul Asociația Pakiv România care este persoană juridică distinctă de

reclamantă, dar pe de altă parte solicită rambursarea cheltuielilor făcute

pentru plata acestor persoane în nume propriu; or, dacă aceste persoane ar fi

fost angajate de Asociația P. ar fi trebuit ca plata salariilor acestor

persoane să se facă din fondurile angajatorului, iar nu de către reclamantă,

pentru că aceasta nu poate acorda Asociației P. servicii gratuite, pe care însă

solicită să fie plătite din fondurile U.E.

Judecătorul

fondului a constatat că în scrisoarea standard de informare pârâta a arătat că

aceleași activități apar ca fiind îndeplinite atât de consilierul juridic al

reclamantei (și care ar fi trebuit de fapt să le execute) cât și de persoana

angajată cu același scop pe baza contractelor civile de prestări servicii și

care de fapt a îndeplinit activitățile pe care trebuiau să le îndeplinească

angajații reclamantei, astfel că în acest fel au fost mărite artificial și

nejustificat cheltuielile legate de implementarea proiectului, de vreme ce au

fost plătite câte două persoane pentru aceleași activități necesare

implementării proiectului.

Curtea de apel

a apreciat că nici criticile privind cheltuielile solicitate pentru cazarea și

transportul președintelui A.N.R. nu pot fi primite, din moment ce pentru

decontarea acestor cheltuieli este necesară prezentarea de documente care să

justifice deplasarea și cazarea președintelui A.N.R. în scopul și în limitele

necesare implementării proiectului, la fel cum pentru banii cheltuiți din

bugetul de stat este necesară dovada efectuării acestor cheltuieli în legătură

cu serviciul, prin prezentarea de documente contabile care să permită la rândul

lor justificarea cheltuirii banilor europeni de către autoritatea națională în

fața autorităților și instituțiilor U.E.

declarate de către A.N.R. și de M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Nord

Est.

Împotriva

sentinței nr. 68 din 27 martie 2012 a Curții de Apel Bacău, au declarat recurs,

în termenul legal, reclamanta A.N.R. și pârâtul M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U.

Regiunea Nord Est, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

2.1.Recursul

declarat de M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Nord Est.

În susținerea

cererii de recurs, pârâtul M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Nord Est a

arătat că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea sa de

amendare a reclamantei pentru formularea unor cereri vădit netemeinice și nici

cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 61,5 lei.

2.2. Recursul

declarat de A.N.R.

În motivarea

căii de atac, recurenta a reiterat susținerile din fața instanței de fond,

arătând că A.N.R. a respectat prevederile contractului de finanțare încheiat cu

A.M.P.O.S.D.R., ale Ghidului solicitantului, ale proiectului „împreună pe piața

muncii", aprobat prin Ordinul M.M.F.E.Ș. nr. 100/2008 și ale celorlalte

reglementări aplicabile.

Având în vedere

faptul că A.M.P.O.S.D.R.U. îndeplinește atât funcția de reglementare (și de

interpretare a dispozițiilor aplicabile implementării proiectelor finanțate

prin A.M.P.O.S.D.R.U.) cât și pe cea de control, recurenta a învederat

modalitatea în care A.M.P.O.S.D.R.U soluționează situații identice cu cea a

proiectului „împreună pe piața muncii".

Recurenta a

susținut că în mod eronat, instanța de fond a considerat că A.N.R. a semnat un

contract de finanțare în anumite condiții, pe care ulterior nu le-a respectat.

În ceea ce

privește eligibilitatea cheltuielilor reprezentând onorariile și contribuțiile

aferente acestora pentru consultantul juridic și asistentul financiar experți

ai partenerului din cadrul Proiectului „împreună pe piața muncii",

recurenta a arătat că instanța de fond a făcut o serie de confuzii,

neînțelegând mecanismul financiar de rambursare a cheltuielilor prevăzut în

Contractul de finanțare.

Referitor la

cheltuielile reprezentând cazarea și transportul președintelui A.N.R., se arată

că acesta este reprezentantul legal al beneficiarului, alături de

reprezentanții legali ai partenerilor. Președintele A.N.R. nu putea avea

contract de muncă, contract civil sau contract de servicii, însă a fost și este

implicat direct în activitățile proiectului.

S-a arătat că

în acest sens, președintele A.N.R. a semnat contractul de finanțare cu

A.M.P.O.S.D.R.U., celelalte documente conexe, toate contractele încheiate în

scopul implementării proiectului, toate ordinele de plată și celelalte

documente financiare, a participat la toate întâlnirile, conferințele sau alte evenimente

organizate, motiv pentru care cheltuielile au fost efectuate din bugetul

proiectului.

Aceste costuri,

mai ales cele care se referă la deplasarea externă și internă, nu pot fi

asigurate din bugetul de stat atâta timp cât nu sunt efectuate pentru proiect

și nu se solicită plata diurnei.

În concluzie,

s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și admiterea

cererii astfel cum a fost formulată.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a apărărilor cuprinse în

concluziile scrise, dar și în temeiul art. 304 C. proc. civ., sub toate

aspectele, Înalta Curte constată că recursul formulat de M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U

Regiunea Nord Est este inadmisibil, iar recursul formulat de A.N.R. este

nefondat, motivele expuse în continuare.

declarat de A.N.R.

Înalta Curte

constată că recursul formulat de reclamantă este nefondat, pentru argumentele

expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă

a solicitat instanței obligarea pârâtului M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U.

Regiunea Nord Est - în continuare O.I.R.P.O.S.D.R.U., la declararea ca

eligibile a cheltuielilor a cheltuielilor în sumă totală de 691.951 lei,

reprezentând onorariile și contribuțiile aferente proiectului efectuat de

echipa de management, precum și la declararea ca eligibile a cheltuielilor în

sumă de 2.237,55 lei, reprezentând cazarea și transportul efectuat de

președintele reclamantei în interesul proiectului.

Prima instanță

a respins acțiunea ca neîntemeiată, opinie împărtășită și de Înalta Curte.

Instanța de

control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse

de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât prima instanță a expus în

mod convingător argumentele care au determinat formarea convingerii sale,

prezentând în cuprinsul hotărârii toate elementele care au condus la concluzia

că decizia atacată este legală.

Argumentele

dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esență, criticile de nelegalitate

expuse de reclamanta-recurentă în cererea de chemare în judecată, instanța de

fond pronunțându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

Astfel, din

înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte constată că nu se pot identifica

motive de nelegalitate și/sau netemeinicie ale sentinței atacate.

Verificând

considerentele sentinței atacate, Înalta Curte constată că judecătorul fondului

a explicat în mod convingător rațiunile pentru care a înlăturat criticile reclamantei

legate de eligibilitatea cheltuielilor reprezentând onorariile și contribuțiile

aferente acestora pentru consultantul juridic și asistentul financiar experți

ai partenerului din cadrul Proiectului „împreună pe piața muncii" și a

cheltuielilor reprezentând cazarea și transportul președintelui A.N.R.

De asemenea, Înalta

Curte, în acord cu prima instanță, constată că nici un act intern emis de

A.M.P.O.S.D.R.U. nu poate da reclamantei dreptul de a modifica condițiile de

eligibilitate stabilite la data semnării contractului de finanțare, motiv

pentru care, implementarea proiectului pe baza activității altor persoane decât

cele care sunt angajate și fac parte din instituția publică și bugetară nu

poate atrage finanțarea din banii U.E. a retribuțiilor și accesoriilor plătite

acestor persoane angajate de reclamantă cu depășirea limitelor contractuale și

implicit cu încălcarea condițiilor de eligibilitate.

În fine, înalta

Curte remarcă, la fel ca prima instanță, că lipsa documentelor care să

justifice deplasarea și cazarea președintelui A.N.R. în scopul și în limitele

necesare implementării proiectului, care să permită la rândul lor justificarea

cheltuirii banilor europeni de către autoritatea națională în fața

autorităților și instituțiilor U.E, conduce la concluzia că în mod corect

autoritatea pârâtă a declarat neeligibile cheltuielile în sumă de 2.237,55 lei,

reprezentând cazarea și transportul efectuat de președintele reclamantei.

declarat de M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Nord Est

Înalta Curte de

Casație și Justiție analizând motivele de recurs formulate de pârât, constată

că recursul este inadmisibil pentru următoarele motive.

Potrivit art. 281

alin. (1) din C. proc. civ., „Daca prin hotărârea dată instanța a omis să se

pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei

cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același

termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei

hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în

termen de 15 zile de la pronunțare".

Cu alte

cuvinte, nu se poate solicita direct în recurs completarea hotărârii referitor

la capetele de cerere cu privire la care instanța a omis să se pronunțe,

pârâtul având la dispoziție calea reglementată de dispozițiile art. 281 C.

proc. civ.

Temeiul legal

al soluției adoptate în recurs

Având în vedere

toate considerentele menționate, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art.

20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul formulat de A.N.R. ca

nefondat, iar recursul formulat de M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea

Nord Est va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de A.N.R. împotriva sentinței civile nr. 68/2012 din 27

martie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge

recursul M.M.F.P.S. - O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Nord Est împotriva sentinței

civile nr. 68 din 27 martie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.