ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 404/2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 11 mai 2016 sub nr. x/2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală AMPOS Mediu anularea actului administrativ emis de către pârât la data de 2.12.2015 sub nr. 18515 intitulat "Notificarea beneficiarului cu privire la debit", sub aspectul anulării constatărilor privind încălcarea unora dintre prevederile legale care reglementează domeniul achizițiilor publice și anularea aplicării de corecții financiare în procent de 25% din valoarea contractului de lucrări nr. x/16.08.2012; anularea actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 20851/30.12.2015 emisă de pârât și pe cale de consecință admiterea contestației formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/2.12.2015 în legătură cu încheierea contractului de lucrări nr. x/16.08.2012 "Construcții stații de epurare aglomerările Bragadiru, Domnești și Brănești, județ Ilfov și suspendarea, în temeiul disp.art. 15 alin. (1) din Legea 554/2004 până la soluționarea pe fond a cauzei, a executării deciziei de aplicare a corecțiilor financiare aplicate, respectiv în valoare de 11.158.593,50 RON, stabilite prin Nota nr. x/2.12.2015.

Prin sentința nr. 4098 pronunțată în data de 16 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, cererea precizată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Ministerul Fondurilor Europene-Direcția Generală AMPOSMEDIU, a luat act de renunțarea la cererea de suspendare a executării și a anulat actele atacate, diminuând corecția aplicată până la 5% din valoarea contractului.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au declarat recurs reclamanta A. S.A. și pârâtul Guvernul României - Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală AMPOS Mediu.

Reclamanta A. S.A. a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că instanța de fond a verificat toate argumentele aduse diminuând corecția la 5%, mai puțin cele referitoare la lipsa dovezii calificărilor managerului de proiect, pentru funcția de sef de șantier construcții si instalații, pentru experți si pentru funcția de șef de proiect, instanța motivând doar prin faptul că "probele depuse de reclamantă nu au fost concludente".

Cu privire la critica privind "lipsa de competențe" a personalului de specialitate propus de operatorul economic desemnat câștigător "Asocierea B. S.A. & S.C. C.", a învederat că aspectele criticate sunt nefondate, abuzive, nelegale, iar aprecierile contestatoarei cu privire la calificarea profesională a personalului de specialitate sunt scoase din contextul în care s-a realizat și desfășurat respectiva procedură de achiziție. Stabilirea cerințelor de calificare și selecție din cadrul Fișei de date a achiziției s-a realizat în conformitate și cu respectarea prevederile legale în vigoare la momentul publicării, respectiv art. 2, art. 176 lit. d), art. 177 alin. (2), art. 178 alin. (2) și art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006.

Modalitatea de analiză a contestatarei prin raportarea experienței profesionale a personalului de specialitate la contractele de lucrări prezentate ca experiența similară în cadrul ofertei depuse de către Asocierea B. S.A. & S.C. C. (autoritatea contractantă nu a stabilit acest criteriu în anunțul de participare și nici în documentația de atribuire) a condus la nerespectarea principiului consacrat de la art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând cauza să se anuleze în tot actele administrative deduse judecății.

Prin motivele de recurs, pârâtul Guvernul României - Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală AMPOS Mediu a invocat incidența moivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

S-a arătat că, încercând să justifice motivul pentru care nu s-a pronunțat cu privire la apărările formulate de autoritatea pârâtă, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii judecătorești faptul că, "în cauză, pârâtul nu a formulat întâmpinare.", deși la termenul de judecată din data de 04.11.2016, autoritatea pârâtă a depus la dosarul cauzei note scrise prin care și-a exprimat pe larg poziția procesuală cu privire la pretențiile reclamantei, anexat acestora fiind depusă și întreaga documentație care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate.

Fără a analiza apărările formulate de autoritatea pârâtă, instanța de fond a procedat ca și cum aceste apărări nu ar fi existat, sau ca și cum prezența acestei autorități în acest litigiu trebuia să fie formală.

Rezultă, așadar, că instanța de fond a nesocotit apărările formulate de pârât, lipsind astfel hotărârea de indicarea elementelor care atrag criticile și în raport de care trebuie să fie formulat recursul.

Judecătorul fondului s-a pronunțat în sensul anulării actelor atacate prin luarea în considerare și, practic, prin însușirea susținerilor reclamantei, astfel care constituie o gravă încălcare a dreptului la apărare și la un proces echitabil.

Pe fondul cauzei a precizat că procedura de achiziție nu a respectat prevederile legale în vigoare, fiind încălcate principiile transparenței și tratamentului legal.

Sub acest aspect a criticat hotărârea atacată, pe fiecare motiv de admisibilitate menționat de judecătorul fondului pe fondul cererii de chemare în judecată, invocând în combaterea acestora prevederile H.G. nr. 925/2006, O.U.G. nr. 34/2006, Legea nr. 31/1990, jurisprudența românească și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, regulamentele Uniunii Europene.

Recurenta-reclamantă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Acțiunea are ca obiect cererea formulată de reclamanta A. S.A. prin care a solicitat efectuarea controlului de legalitate asupra Notei de constatare nr. x/2.12.2015 și a Deciziei nr. 20851/30.12.2015.

Înalta Curte constată insuficienta motivare a sentinței instanței de fond și prin urmare încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., fiind necesar ca hotărârea să cuprindă susținerile și concluziile părților, situația de fapt, astfel cum a fost constatată de instanță, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția precum și motivele pentru care s-au înlăturat o parte din susținerile părților, apreciate ca fiind nerelevante prin raportare la soluția pronunțată.

Este adevărat că instanța nu are obligația să reia punctual și întocmai, în forma în care au fost expuse, toate susținerile părților, ci are obligația să expună raționamentul judiciar și să înlăture explicit ori implicit acele argumente care nu corespund acestui raționament, răspunsurile la aceste susțineri putând să se regăsească în argumentația juridică din cuprinsul considerentelor, fie să rezulte în mod logic prin raportare la raționamentul judiciar reținut de instanță ca fiind valabil în raportul juridic dedus judecății.

Și în ipoteza în care în cuprinsul hotărârii se regăsește silogismul judiciar care a fundamentat soluția pronunțată, acest raționament reținut de instanță trebuie să fie de natură să conducă la soluționarea fondului litigiului dedus judecății, să înlăturate explicit unele dintre susținerile părților iar altele să rezulte în mod logic, chiar dacă instanța nu s-a referit la ele în mod expres.

În jurisprudența comunitară s-a reținut în mod constant că amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis și de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greșită fiind considerată echivalentă cu lipsa motivării.

Or, în speță, din analiza sentinței recurate se constată că instanța de fond a avut în vedere doar o parte din solicitările reclamantei și mai mult, ce mai mare parte din motivare este o redare în sinteză a conținutului cererii de chemare în judecată.

Astfel, actele administrative contestate au fost anulate în parte de către instanța de fond fără a se analiza susținerile părților, în special ale pârâtului și fără a se motiva efectiv, în fapt și în drept, soluția de admitere în parte a acțiunii și reducere a corecției aplicate contractului.

În acord cu susținerile recurentei pârâte, Înalta Curte constată că prima instanță a anulat actele administrativ atacate fără a analiza temeiurile de drept invocate de organele emitente în fundamentarea acestora. De asemenea, și-a însușit o parte din concluziile societății reclamante, cu privire la modul de aplicare a dispozițiilor legale, fără a înlătura argumentat criticile pârâtei.

În controlul exercitat asupra actelor deduse judecății, instanța de contencios administrativ are de verificat conformitatea acestora cu legea și respectarea, în conduita autorității emitente, a justului echilibru între dreptul subiectiv sau interesul legitim pretins vătămat și interesul public pe care autoritățile sunt chemate să îl ocrotească în aplicarea și interpretarea legislației. Acest control de legalitate impune respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare atât față de persoana vătămată, cât și față de autoritatea publică care are calitatea de pârâtă.

Înalta Curte constată că prima instanță nu a menționat și nu a argumentat, față de incidența unor prevederi legale expres arătate de către reclamantă și pârâtă, netemeinicia susținerilor acestora, motiv pentru care nu se poate reține că s-a realizat lămurirea cauzei sub toate aspectele.

Or, așa cum rezultă din dispozițiile art. 22 C. proc. civ. judecătorul are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.

În acest sens, în virtutea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența CEDO s-a reținut constant că acest drept nu poate fi exercitat efectiv decât în situația în care instanța procedează la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale tuturor părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Cauza Albina v România, publicată în Monitorul Oficial nr. 1049 din 25 noiembrie 2005).

Față de cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. privitor la considerentele hotărârii, se impune ca instanța de contencios administrativ să arate motivele pentru care temeiurile de fapt și de drept care au fundamentat actele administrative atacate au fost înlăturate.

Din această perspectivă, în cauza de față, Înalta Curte apreciază că la pronunțarea sentinței recurate instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a argumentelor și apărărilor invocate de părți, astfel că se impune, ca o consecință a admiterii recursului, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Pentru o judecată unitară a pricinii, sentința va fi casată în totalitate, cu consecința reanalizării, de către instanța de fond, a întregii cauze, cu luarea în considerare a tuturor criticilor și apărărilor formulate de părți.

Casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialității și totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție.

Găsind fondat motivul de recurs prevăzut dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., criticile recurenților întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu vor mai fi analizate, urmând a fi avute în vedere la soluționarea în fond a cauzei.

În consecință, pentru considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate sub aspectul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu cele ale art. 496 și art. 497 din C. proc. civ., va admite recursurile, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta A. S.A. și de pârâtul Guvernul României - Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală AMPOS Mediu prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 4098 din 16 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2020.