ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5035/2012

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 25 octombrie 2011, reclamanta Primăria Municipiului Beiuș a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, anularea în totalitate a deciziei emise de către Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" din cadrul M.E.C.M.A., decizie care a stat la baza efectuării unei corecții financiare de 5% din valoarea totală a contractului de achiziție nr. 3 din 22 martie 2010, corecție care s-a reflectat în plățile diminuate efectuate către reclamantă ca urmare a cererilor de rambursare nr. 1 din 30 august 2010, respectiv nr. 2 din 30 noiembrie 2010, aprobarea la plată a întregii sume cuprinsă în Cererile de rambursare nr. 1 din 30 august 2010, respectiv nr. 2 din 30 noiembrie 2010, obligarea pârâților la plata către reclamanta a sumei de 361.255 RON, reprezentând cuantumul total al sumei care a fost respinsă la plată ca urmare a cererilor de rambursare nr. 1 din 30 august 2010, respectiv nr. 2 din 30 noiembrie 2010,

la care să se adauge dobânda legală de la data introducerii acțiunii până la data plății efective, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 127/CA din 2 aprilie 2012 a Curții de Apel Oradea a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Primăria Municipiului Beiuș în contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri. Instanța a anulat decizia emisă de A.M.P.O.S.

"Creșterea Competitivității Economice" din cadrul M.E.C.M.A., decizie care a stat la baza efectuării unei corecții financiare de 5% din valoarea totală a contractului de achiziție nr. 3 din 22 martie 2010, corecție care s-a reflectat în plățile diminuate efectuate către reclamantă ca urmare a cererii de rambursare nr. 1 din 30 august 2010 și a dispus aprobarea la plată a întregii sume cuprinse în cererea de rambursare nr. 1 din 30 august 2010. Astfel, a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 196.105,21 RON, reprezentând cuantumul total al sumei care a fost respinsă la plată, ca urmare a cererii de rambursare nr. 1 din 30 august 2010, la care se va adăuga dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.

Instanța a respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind aprobarea la plată a întregii sume cuprinse în Cererea de rambursare nr. 2 din 30 noiembrie 2010 și obligarea pârâților la plata sumelor respinse la plată ca urmare a cererii de rambursare nr. 2 din 30 noiembrie 2010, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantei Primăria Municipiului Beiuș i-a fost remisă notificarea nr. 149732 din 27 noiembrie 2010 din partea Direcției Generale Energie, Petrol și Gaze din cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, referitoare le efectuarea unei corecții financiare de 5% de către AMPOSCCE, din valoarea totală a contractului de achiziție nr. 3 din 22 martie 2010, respectiv suma de 685.894 RON + 130.262,86 RON TVA, din care valoarea aferentă cererii de rambursare nr. 1 din 30 august 2010 este de 181.279,96 RON și 14.825,25 RON TVA.

Ca urmare a acestei corecții financiare aplicate, din cererea de rambursare nr. 1 din 30 august 2010 a fost aprobată la plata suma de 3.216.480,22 RON, fiind respinsă suma de 196.105,21 RON (181.279,96 RON +14.825, 25 RON TVA). Instanța a reținut că în notificarea respectivă se menționează ca și motive de respingere a acestei plăți, cu privire la achiziția publică pentru proiectare și execuție de lucrări, raportul de control ANRMAP, prezentat prin Adresa nr. 14.613 din 16 noiembrie 2010, prin care se specifica la punctul 6 - Concluzii - următoarele: "un contract de execuție, respectiv foraj pentru apă geotermală (peste 2000 ml) și lucrări de execuție rețele termice de apă geotermală în valoare totală cumulată de 10.000.000 RON" este o cerință ce poate conduce la restricționarea participării.

Instanța reține că la punctul 6 - Concluzii - în raportul de control ANRMAP se precizează ca cerință de calificare, formulată în fișa de date a achiziției la Capitolul V - Capacitatea tehnică, subpunctul "Lista de experiență similară", sub forma "un contract de execuție, respectiv foraj pentru apă geotermală (peste 2000 ml) și lucrări de execuție rețele termice apă geotermală în valoare minimă de 10.000.000 RON", este o cerință ce poate duce la restricționarea participării, deoarece un posibil operator economic ce ar fi prezentat două contracte în valoare minimă de 10.000.000 RON sau al căror obiect ar fi fost execuția unui foraj peste 2000 ml ar fi fost descalificat, deși ar fi dovedit că are experiența necesară executării unei astfel de lucrări.

În același raport de control se menționează că utilizarea acestei cerințe conduce la încălcarea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, fapta constituind contravenție conform art. 293 lit. v) din O.U.G. nr. 34/2006, sancționându-se potrivit art. 294 alin. (1) din același act normativ. Având în vedere atât faptul că, pe parcursul derulării procedurii, operatorii economici interesați nu au solicitat modificarea acestei cerințe minime de calificare și nici nu au depus contestație cu privire la acest aspect, cât și că au fost depuse două oferte, niciuna nefiind declarată inacceptabilă din acest motiv, agenții constatatori au stabilit, în temeiul art. 7 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001, aplicarea sancțiunii "avertisment". Instanța a constatat astfel că neregularitatea semnalată în raportul ANRMAP constă în formularea cerinței de calificare, respectiv faptul că se face referire la un contract de execuție sau la trei contracte cumulate, nespecificându-se expres ca este eligibilă și o societate care ar prezenta două contracte cu valoare cumulata de 10.000.000 RON, în loc de trei astfel de contracte. Raportat la această situație de fapt, instanța a reținut că, în cauza de față, este vorba, în mod evident, doar de o omisiune de exprimare, în sensul că nu s-a menționat "un contract în valoare de 10.000.000 RON sau două ori trei contracte de această valoare cumulată", cu atât mai mult societatea care ar fi prezentat două contracte ar fi îndeplinit condițiile, față de o societate care ar fi prezentat trei contracte cumulate.

S-a reținut, de asemenea, că niciun operator economic nu a fost interesat în a depune contestație cu privire la acest aspect și nici nu a solicitat modificarea acestei cerințe minime, instanța constatând că această eroare de redactare nu a adus niciun prejudiciu concret, nicio ofertă nefiind declarată inacceptabilă din acest motiv. Mai mult, s-a constatat că justificarea cuprinsă în notificarea privind situația cererii de rambursare nr. 1 din 30 august 2010 este cu totul alta decât cea cuprinsă în raportul ANRMAP, făcând referire doar la prima parte din paragraf, înțelegându-se prin aceasta că cerința existenței unui contract în valoare de 10.000.000 RON ar conduce la restricționarea participării, ori această susținere a reținut instanța că este neîntemeiată, atâta timp cât are menirea doar de a impune anumite criterii obiective de selecție, în acord cu legislația din domeniu.

Drept urmare, instanța apreciază, contrar poziției exprimate de pârâtul M.E.C.M.A. prin întâmpinare, că nu se pune problema, în cauză, a încălcării prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 prin restricționarea concurenței printr-o cerință restrictivă, cum se susține în raportul de control ANRMAP astfel încât, pe cale de consecință, a reținut că este nelegală corecția financiară de 5% din valoarea contractului de achiziție nr. 3 din 22 martie 2010 efectuată de AMPOCEE, conform "Ghidului de corecții financiare aplicabile cheltuielilor cofinanțate din Fondurile Structurale în caz de nerespectare a normelor în materie de contracte de achiziții publice", elaborat în baza Ghidului Comisiei din 29 noiembrie 2007 (COCOF 07/0037/03) pentru stabilirea corecțiilor financiare aplicabile cheltuielilor cofinanțate din Fondurile Structurale și Fondul de Coeziune în caz de nerespectare a normelor în materie de contracte de achiziții publice.

În ceea ce privește capetele de cerere privind aprobarea la plată a întregii sume cuprinse în Cererea de rambursare nr. 2 din 30 noiembrie 2010 și, respectiv, obligarea pârâtelor la plata sumelor respinse la plată ca urmare a cererii de rambursare nr. 2 din 30 noiembrie 2010, instanța le-a respins ca neîntemeiate, având în vedere împrejurarea că nu există o notificare asupra cererii de rambursare nr. 2, ci doar notificare cu privire la cererea de rambursare nr. 1 din 30 august 2010. 3. Recursurile declarate de Primăria Municipiului Beiuș și de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri Recurenta Primăria Municipiului Beiuș a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că deși s-a dispus anularea în totalitate a deciziei care a stat la baza efectuării corecției financiare de 5%, în mod netemeinic a respins capetele de cerere privind aprobarea la plată a întregii sume cuprinse în cererea de rambursare nr. 2/2010, motivat de faptul că pentru această cerere nu există o notificare.

Recurenta a precizat că situația de fapt este în sensul că în lipsa unei notificări autoritatea a procedat la diminuarea sumei solicitate la plată, producând astfel o vătămare a reclamantei. Recurentul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Recurentul a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepțiile invocate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, respectiv excepția de tardivitate a acțiunii. De asemenea, a arătat că a invocat excepția de necompetență materială și teritorială a Curții de Apel Oradea și excepția de netimbrare, aceste excepții rămânând fără soluționare efectivă.

II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea în totalitate a deciziei emise de către Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" din cadrul M.E.C.M.A., decizie care a stat la baza efectuării unei corecții financiare de 5% din valoarea totală a contractului de achiziție nr. 3 din 22 martie 2010, corecție care s-a reflectat în plățile diminuate efectuate către reclamantă ca urmare a cererilor de rambursare nr. 1 din 30 august 2010, respectiv nr. 2 din 30 noiembrie 2010 și aprobarea la plată a întregii sume cuprinsă în Cererile de rambursare nr. 1 din 30 august 2010, respectiv nr. 2 din 30 noiembrie 2010. În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii și, anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora. Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește obligarea la plata unei sume ce intră în categoria creanțelor bugetare, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei ce face obiectul judecății cauzei.

Având în vedere valoarea sumei ce face obiectul litigiului, respectiv suma de 361.255 RON, reprezentând cuantumul total al sumei care a fost respinsă la plată, ca urmare a cererilor de rambursare nr. 1 din 30 august 2010 și nr. 2 din 30 noiembrie 2010, Înalta Curte a constatat că instanța care a soluționat cauza nu a dat eficiență dispozițiilor art. 159 1 alin. (4) C. proc. civ., întrucât nu a verificat dacă este competentă material să judece pricina. Pentru aceste considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, în temeiul art. 312 -313 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile formulate de Primăria Municipiului Beiuș și de Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri împotriva Sentinței nr. 127/CA din 2 aprilie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Bihor, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2012. Procesat de GGC - GV