ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5035/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5035/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor
de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel
Oradea la data de 25 octombrie 2011, reclamanta Primăria Municipiului Beiuș a
solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Management pentru
Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității
Economice" și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri,
anularea în totalitate a deciziei emise de către Autoritatea de Management
pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității
Economice" din cadrul M.E.C.M.A., decizie care a stat la baza efectuării
unei corecții financiare de 5% din valoarea totală a contractului de achiziție
nr. 3 din 22 martie 2010, corecție care s-a reflectat în plățile diminuate efectuate
către reclamantă ca urmare a cererilor de rambursare nr. 1 din 30 august 2010,
respectiv nr. 2 din 30 noiembrie 2010, aprobarea la plată a întregii sume
cuprinsă în Cererile de rambursare nr. 1 din 30 august 2010, respectiv nr. 2
din 30 noiembrie 2010, obligarea pârâților la plata către reclamanta a sumei de
361.255 RON, reprezentând cuantumul total al sumei care a fost respinsă la
plată ca urmare a cererilor de rambursare nr. 1 din 30 august 2010, respectiv
nr. 2 din 30 noiembrie 2010, la care să se adauge dobânda legală de la data
introducerii acțiunii până la data plății efective, cu obligarea pârâților la
plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârea
instanței de fond
Prin Sentința nr.
127/CA din 2 aprilie 2012 a Curții de Apel Oradea a fost admisă în parte
acțiunea formulată de reclamanta Primăria Municipiului Beiuș în contradictoriu
cu pârâții Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial
"Creșterea Competitivității Economice" și Ministerul Economiei,
Comerțului și Mediului de Afaceri.
Instanța a anulat
decizia emisă de A.M.P.O.S. "Creșterea Competitivității Economice"
din cadrul M.E.C.M.A., decizie care a stat la baza efectuării unei corecții
financiare de 5% din valoarea totală a contractului de achiziție nr. 3 din 22
martie 2010, corecție care s-a reflectat în plățile diminuate efectuate către
reclamantă ca urmare a cererii de rambursare nr. 1 din 30 august 2010 și a
dispus aprobarea la plată a întregii sume cuprinse în cererea de rambursare nr.
1 din 30 august 2010.
Astfel, a obligat
pârâții la plata către reclamantă a sumei de 196.105,21 RON, reprezentând
cuantumul total al sumei care a fost respinsă la plată, ca urmare a cererii de
rambursare nr. 1 din 30 august 2010, la care se va adăuga dobânda legală de la
data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
Instanța a respins ca
neîntemeiate capetele de cerere privind aprobarea la plată a întregii sume
cuprinse în Cererea de rambursare nr. 2 din 30 noiembrie 2010 și obligarea
pârâților la plata sumelor respinse la plată ca urmare a cererii de rambursare
nr. 2 din 30 noiembrie 2010, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de
judecată.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că reclamantei Primăria Municipiului Beiuș
i-a fost remisă notificarea nr. 149732 din 27 noiembrie 2010 din partea
Direcției Generale Energie, Petrol și Gaze din cadrul Ministerului Economiei,
Comerțului și Mediului de Afaceri, referitoare le efectuarea unei corecții
financiare de 5% de către AMPOSCCE, din valoarea totală a contractului de
achiziție nr. 3 din 22 martie 2010, respectiv suma de 685.894 RON + 130.262,86
RON TVA, din care valoarea aferentă cererii de rambursare nr. 1 din 30 august
2010 este de 181.279,96 RON și 14.825,25 RON TVA.
Ca urmare a acestei
corecții financiare aplicate, din cererea de rambursare nr. 1 din 30 august
2010 a fost aprobată la plata suma de 3.216.480,22 RON, fiind respinsă suma de
196.105,21 RON (181.279,96 RON +14.825, 25 RON TVA).
Instanța a reținut că
în notificarea respectivă se menționează ca și motive de respingere a acestei
plăți, cu privire la achiziția publică pentru proiectare și execuție de
lucrări, raportul de control ANRMAP, prezentat prin Adresa nr. 14.613 din 16
noiembrie 2010, prin care se specifica la punctul 6 - Concluzii - următoarele:
"un contract de execuție, respectiv foraj pentru apă geotermală (peste
2000 ml) și lucrări de execuție rețele termice de apă geotermală în valoare
totală cumulată de 10.000.000 RON" este o cerință ce poate conduce la
restricționarea participării.
Instanța reține că la
punctul 6 - Concluzii - în raportul de control ANRMAP se precizează ca cerință
de calificare, formulată în fișa de date a achiziției la Capitolul V -
Capacitatea tehnică, subpunctul "Lista de experiență similară", sub
forma "un contract de execuție, respectiv foraj pentru apă geotermală
(peste 2000 ml) și lucrări de execuție rețele termice apă geotermală în valoare
minimă de 10.000.000 RON", este o cerință ce poate duce la restricționarea
participării, deoarece un posibil operator economic ce ar fi prezentat două
contracte în valoare minimă de 10.000.000 RON sau al căror obiect ar fi fost
execuția unui foraj peste 2000 ml ar fi fost descalificat, deși ar fi dovedit
că are experiența necesară executării unei astfel de lucrări.
În același raport de
control se menționează că utilizarea acestei cerințe conduce la încălcarea art.
2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, fapta constituind contravenție
conform art. 293 lit. v) din O.U.G. nr. 34/2006, sancționându-se potrivit art.
294 alin. (1) din același act normativ. Având în vedere atât faptul că, pe
parcursul derulării procedurii, operatorii economici interesați nu au solicitat
modificarea acestei cerințe minime de calificare și nici nu au depus
contestație cu privire la acest aspect, cât și că au fost depuse două oferte,
niciuna nefiind declarată inacceptabilă din acest motiv, agenții constatatori
au stabilit, în temeiul art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, aplicarea
sancțiunii "avertisment".
Instanța a constatat
astfel că neregularitatea semnalată în raportul ANRMAP constă în formularea
cerinței de calificare, respectiv faptul că se face referire la un contract de
execuție sau la trei contracte cumulate, nespecificându-se expres ca este
eligibilă și o societate care ar prezenta două contracte cu valoare cumulata de
10.000.000 RON, în loc de trei astfel de contracte.
Raportat la această
situație de fapt, instanța a reținut că, în cauza de față, este vorba, în mod
evident, doar de o omisiune de exprimare, în sensul că nu s-a menționat
"un contract în valoare de 10.000.000 RON sau două ori trei contracte de
această valoare cumulată", cu atât mai mult societatea care ar fi
prezentat două contracte ar fi îndeplinit condițiile, față de o societate care
ar fi prezentat trei contracte cumulate.
S-a reținut, de
asemenea, că niciun operator economic nu a fost interesat în a depune
contestație cu privire la acest aspect și nici nu a solicitat modificarea
acestei cerințe minime, instanța constatând că această eroare de redactare nu a
adus niciun prejudiciu concret, nicio ofertă nefiind declarată inacceptabilă
din acest motiv.
Mai mult, s-a
constatat că justificarea cuprinsă în notificarea privind situația cererii de
rambursare nr. 1 din 30 august 2010 este cu totul alta decât cea cuprinsă în
raportul ANRMAP, făcând referire doar la prima parte din paragraf,
înțelegându-se prin aceasta că cerința existenței unui contract în valoare de
10.000.000 RON ar conduce la restricționarea participării, ori această
susținere a reținut instanța că este neîntemeiată, atâta timp cât are menirea
doar de a impune anumite criterii obiective de selecție, în acord cu legislația
din domeniu.
Drept urmare,
instanța apreciază, contrar poziției exprimate de pârâtul M.E.C.M.A. prin
întâmpinare, că nu se pune problema, în cauză, a încălcării prevederilor O.U.G.
nr. 34/2006 prin restricționarea concurenței printr-o cerință restrictivă, cum
se susține în raportul de control ANRMAP astfel încât, pe cale de consecință, a
reținut că este nelegală corecția financiară de 5% din valoarea contractului de
achiziție nr. 3 din 22 martie 2010 efectuată de AMPOCEE, conform "Ghidului
de corecții financiare aplicabile cheltuielilor cofinanțate din Fondurile
Structurale în caz de nerespectare a normelor în materie de contracte de
achiziții publice", elaborat în baza Ghidului Comisiei din 29 noiembrie
2007 (COCOF 07/0037/03) pentru stabilirea corecțiilor financiare aplicabile
cheltuielilor cofinanțate din Fondurile Structurale și Fondul de Coeziune în
caz de nerespectare a normelor în materie de contracte de achiziții publice.
În ceea ce privește
capetele de cerere privind aprobarea la plată a întregii sume cuprinse în
Cererea de rambursare nr. 2 din 30 noiembrie 2010 și, respectiv, obligarea
pârâtelor la plata sumelor respinse la plată ca urmare a cererii de rambursare
nr. 2 din 30 noiembrie 2010, instanța le-a respins ca neîntemeiate, având în
vedere împrejurarea că nu există o notificare asupra cererii de rambursare nr.
2, ci doar notificare cu privire la cererea de rambursare nr. 1 din 30 august
2010.
Recursurile
declarate de Primăria Municipiului Beiuș și de Ministerul Economiei, Comerțului
și Mediului de Afaceri
Recurenta Primăria
Municipiului Beiuș a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și
nelegală, arătând că deși s-a dispus anularea în totalitate a deciziei care a
stat la baza efectuării corecției financiare de 5%, în mod netemeinic a respins
capetele de cerere privind aprobarea la plată a întregii sume cuprinse în
cererea de rambursare nr. 2/2010, motivat de faptul că pentru această cerere nu
există o notificare.
Recurenta a precizat
că situația de fapt este în sensul că în lipsa unei notificări autoritatea a
procedat la diminuarea sumei solicitate la plată, producând astfel o vătămare a
reclamantei.
Recurentul Ministerul
Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri a criticat hotărârea instanței de
fond ca netemeinică și nelegală, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a
legii.
Recurentul a arătat
că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepțiile invocate prin
întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, respectiv excepția de tardivitate a
acțiunii.
De asemenea, a arătat
că a invocat excepția de necompetență materială și teritorială a Curții de Apel
Oradea și excepția de netimbrare, aceste excepții rămânând fără soluționare efectivă.
II. Decizia instanței
de recurs
Înalta Curte de
Casație și Justiție în temeiul art. 304
1
C. proc. civ., analizând cu
prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C.
proc. civ., constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C.
proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu
dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot
fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit dispozițiilor
art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate
cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.
Analizând actele
dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată
îl reprezintă anularea în totalitate a deciziei emise de către Autoritatea de
Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea
Competitivității Economice" din cadrul M.E.C.M.A., decizie care a stat la
baza efectuării unei corecții financiare de 5% din valoarea totală a
contractului de achiziție nr. 3 din 22 martie 2010, corecție care s-a reflectat
în plățile diminuate efectuate către reclamantă ca urmare a cererilor de
rambursare nr. 1 din 30 august 2010, respectiv nr. 2 din 30 noiembrie 2010 și
aprobarea la plată a întregii sume cuprinsă în Cererile de rambursare nr. 1 din
30 august 2010, respectiv nr. 2 din 30 noiembrie 2010.
În conformitate cu
dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind
actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și
județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii
vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se
soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte a
reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială
de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în
raport de două criterii și, anume, al locului ocupat de organul care a emis ori
încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite,
contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Având în vedere
obiectul cauzei de față, care privește obligarea la plata unei sume ce intră în
categoria creanțelor bugetare, competența de soluționare a cauzei este
stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei ce face obiectul
judecății cauzei.
Având în vedere
valoarea sumei ce face obiectul litigiului, respectiv suma de 361.255 RON,
reprezentând cuantumul total al sumei care a fost respinsă la plată, ca urmare
a cererilor de rambursare nr. 1 din 30 august 2010 și nr. 2 din 30 noiembrie
2010, Înalta Curte a constatat că instanța care a soluționat cauza nu a dat
eficiență dispozițiilor art. 159
1
alin. (4) C. proc. civ., întrucât
nu a verificat dacă este competentă material să judece pricina.
Pentru aceste
considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată de o
instanță necompetentă material, în temeiul art. 312 -313 teza finală C. proc.
civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite
cauza spre competentă soluționare Tribunalului Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
formulate de Primăria Municipiului Beiuș și de Ministerul Economiei, Comerțului
și Mediului de Afaceri împotriva Sentinței nr. 127/CA din 2 aprilie 2012 a
Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Bihor, secția
contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV