ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4935/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în primă instanță Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, reclamantul D.D. a suspendarea Ordinului Directorului SRI nr. 0366 din 27 septembrie 2011, prin care s-a dispus trecerea în rezervă a acestuia, măsura urmând a produce efecte, până la pronunțarea instanței de fond, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât abuzul pârâtei de excludere din S.R.I., reprezintă un caz bine justificat, ce se conturează prin vădite elemente de nelegalitate.

Reclamantul a mai arătat că actul administrativ atacat, este lovit de nulitate absolută, fiind nemotivat în fapt, contrar dispozițiilor art. 84, 89 și 93 din Legea nr. 188/1999 și art. 268 din Legea nr. 53/2003 raportat la art. 35 din Legea nr. 14/1992. Prin întâmpinare, pârâtul S.R.I. a invocat excepția inadmisibilității, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile - excepție respinsă de instanță la termenul de judecată din 14 februarie 2012- pe fond solicitând respingerea cererii 2. Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 30 din 21 februarie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul D.D., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații, privind suspendarea Ordinului nr. 0366 din 27 septembrie 2011 a Directorului S.R.I.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în cadrul cererii de suspendare, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care însă poate fi analizat doar în cadrul acțiunii în anulare. Astfel, prima instanță a constatat că în cauză, măsura destituirii din funcție a reclamantului prin actul administrativ atacat, a cărui suspendare se solicită, nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat, iar punerea în executare a actului administrativ, nu ar conduce la o perturbare previzibilă a activității instituției pârâte, acest act vizând doar situația personală a reclamantului.

3. Recursul declarat în cauză Împotriva sentinței Curții de apel a declarat recurs reclamantul D.D., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive: Se arată în esență că, în mod greșit, instanța de fond apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care trecerea sa în rezervă a fost făcută prin aplicarea retroactivă a unei dispoziții introduse de legiuitor la data de 20 aprilie 2011, pentru o situație de fapt din anul 2008. Recurentul a mai arătat că nu a fost finalizat procesul având ca obiect cererea prin care a solicitat anularea ordinului de retragere a accesului la informații clasificate, astfel că nu există un impediment legal ori real pentru care să nu poată desfășura activități în cadrul SRI, astfel cum a făcut-o în ultimii patru ani.

În fine, recurentul arată că este îndeplinită și condiția prevenirii unei pagube iminente, întrucât actul atacat îi provoacă atât pagube de ordin material prin pierderea drepturilor salariale, cât și prejudicii de imagine, cu influențe negative asupra întregii cariere militare. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de actele și lucrările dosarului dar și de prevederile legale incidente, incluzând art. 304 1 C. proc. civ., constată că nu este incident în cauză niciun motiv de casare sau de modificare a sentinței atacate, în considerarea celor în continuare arătate.

Așa cum s-a arătat și în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul administrativ vizat de cererea de suspendare este Ordinul Directorului SRI nr. 0366 din 27 septembrie 2011. Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Prin Sentința nr. 254 din 6 iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 921/64/2011, Curtea de Apel Pitești a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul D.D., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații - reprezentat de U.M.

0198 București, având ca obiect anularea Ordinului nr. 0366 din 27 septembrie 2011 Înalta Curte, având în vedere că cererea de suspendare a fost formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia instanța poate dispune suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond, constată că recurentul nu mai justifică un interes în susținerea cererii de suspendare, întrucât instanța de fond s-a pronunțat în sensul respingerii cererii de anulare a ordinului atacat. Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate și nu pot fi primite. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.D. împotriva Sentinței nr. 30 din 21 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2012. Procesat de GGC - GV