ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.11.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4935/2012

HOTĂRÂRE
22.11.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4935/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei

instanță

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Târgu Mureș, reclamantul D.D. a suspendarea Ordinului Directorului SRI nr.

0366 din 27 septembrie 2011, prin care s-a dispus trecerea în rezervă a

acestuia, măsura urmând a produce efecte, până la pronunțarea instanței de

fond, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât abuzul pârâtei de

excludere din S.R.I., reprezintă un caz bine justificat, ce se conturează prin

vădite elemente de nelegalitate.

Reclamantul a mai

arătat că actul administrativ atacat, este lovit de nulitate absolută, fiind

nemotivat în fapt, contrar dispozițiilor art. 84, 89 și 93 din Legea nr.

188/1999 și art. 268 din Legea nr. 53/2003 raportat la art. 35 din Legea nr.

14/1992.

Prin întâmpinare,

pârâtul S.R.I. a invocat excepția inadmisibilității, ca urmare a neîndeplinirii

procedurii prealabile - excepție respinsă de instanță la termenul de judecată

din 14 februarie 2012- pe fond solicitând respingerea cererii

de apel

Prin Sentința nr. 30

din 21 februarie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins cererea de

suspendare formulată de reclamantul D.D., în contradictoriu cu pârâtul

Serviciul Român de Informații, privind suspendarea Ordinului nr. 0366 din 27

septembrie 2011 a Directorului S.R.I.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în cadrul cererii de suspendare,

cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin

de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului,

care însă poate fi analizat doar în cadrul acțiunii în anulare.

Astfel, prima

instanță a constatat că în cauză, măsura destituirii din funcție a

reclamantului prin actul administrativ atacat, a cărui suspendare se solicită,

nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat, iar punerea în executare a

actului administrativ, nu ar conduce la o perturbare previzibilă a activității

instituției pârâte, acest act vizând doar situația personală a reclamantului.

în cauză

Împotriva sentinței

Curții de apel a declarat recurs reclamantul D.D., criticând sentința pentru

nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:

Se arată în esență

că, în mod greșit, instanța de fond apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care trecerea sa

în rezervă a fost făcută prin aplicarea retroactivă a unei dispoziții introduse

de legiuitor la data de 20 aprilie 2011, pentru o situație de fapt din anul

2008.

Recurentul a mai

arătat că nu a fost finalizat procesul având ca obiect cererea prin care a

solicitat anularea ordinului de retragere a accesului la informații

clasificate, astfel că nu există un impediment legal ori real pentru care să nu

poată desfășura activități în cadrul SRI, astfel cum a făcut-o în ultimii patru

ani.

În fine, recurentul

arată că este îndeplinită și condiția prevenirii unei pagube iminente, întrucât

actul atacat îi provoacă atât pagube de ordin material prin pierderea

drepturilor salariale, cât și prejudicii de imagine, cu influențe negative

asupra întregii cariere militare.

de recurs

Înalta Curte,

examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și în

raport de actele și lucrările dosarului dar și de prevederile legale incidente,

incluzând art. 304

1

cauză niciun motiv de casare sau de modificare a sentinței atacate, în

considerarea celor în continuare arătate.

Așa cum s-a arătat și

în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul

administrativ vizat de cererea de suspendare este Ordinul Directorului SRI nr.

0366 din 27 septembrie 2011.

Este incontestabil

faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie

noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor

până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui,

constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor

împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza

cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute

de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența

pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.

Potrivit art. 14 din

Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a

emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să

ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Prin Sentința nr. 254

din 6 iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 921/64/2011, Curtea de Apel Pitești

a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul D.D., în

contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații - reprezentat de U.M.

0198 București, având ca obiect anularea Ordinului nr. 0366 din 27 septembrie

2011

Înalta Curte, având

în vedere că cererea de suspendare a fost formulată în temeiul art. 14 din

Legea nr. 554/2004, potrivit căreia instanța poate dispune suspendarea

executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond,

constată că recurentul nu mai justifică un interes în susținerea cererii de

suspendare, întrucât instanța de fond s-a pronunțat în sensul respingerii

cererii de anulare a ordinului atacat.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate și nu

pot fi primite.

soluției instanței de recurs

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de D.D. împotriva Sentinței nr. 30 din 21 februarie 2012 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-10-09
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4014/2012
A pe neoperativ (profil N). Acest ordin a fost suspendat de Tribunalul Sibiu la data de 3 martie 2008. La data de 17 martie 2008, împotriva sa a fost începută urmărirea penală. Reclamantul a mai arătat că, actul administrativ este lovit de
ÎCCJ 2013-07-09
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6054/2013
de recurs a statuat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiției referitoare la cazul bine justificat, sunt fără relevanță toate argumentele intimatei-reclamante cu referire la condiția pagubei iminente. În concluzie, în raport de cele reț
ÎCCJ 2013-11-06
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7110/2013
Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Înaltei Curții de Casați și Justiție la data de 26 martie 2013, I.M., C.
ÎCCJ 2012-06-14
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2994/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș reclamantul Ș.A., în contradictoriu cu Autori
ÎCCJ 2011-11-04
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5211/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.M.P. a solicitat în
Sursă