ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4339/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4339/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Comuna P.M., prin Primar A.D.D., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional „D.C.A.”, Compartimentul Control și Antifraudă București, suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. N1. din 14 decembrie 2011, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunțarea instanței de fond asupra anulării acesteia.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că unitatea administrativ - teritorială comuna P.M., jud. Vâlcea a derulat proiectul „Întărirea capacității administrației publice locale a comunei P.M., județul Vâlcea, pe principiile dezvoltării durabile, în concordanță cu nevoile și aspirațiile comunității”, codul S1., beneficiar unitatea administrativ - teritorială comuna P.M. În legătură cu derularea acestui proiect s-a întocmit nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. N1. din 14 decembrie 2011, prin care, așa cum rezultă din adresa nr. A1. din 26 ianuarie 2012, emisă de M.A.I. - Direcția pentru D.C.A., s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de restituire a sumei de 27.748,00 RON, nota scadentă devenind titlu executoriu.
Reclamanta a susținut că, pe de o parte, nota a fost adoptată cu greșita interpretare și aplicare a legii, iar, pe de altă parte, prin suspendarea executării acesteia s-ar prevenii producerea unei pagube iminente, prin diminuarea bugetului reclamantei, consecințele diminuării fiind resimțite la plata salariilor către angajați, precum și la plata altor obligații contractuale. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 73/F-CONT din 29 februarie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei Comuna P.M., și, în consecință, a dispus suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. N1.
din 14 decembrie 2011, încheiată de Autoritatea de Management pentru Programul Operațional D.C.A., până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat ca întemeiate criticile aduse de către reclamantă actului contestat și de natură să creeze o îndoială în privința legalității actului atacat, fiind, astfel, realizată condiția cazului bine justificat. Curtea a reținut și îndeplinirea condiției privind prevenirea unei pagube iminente, motivând că punerea în executare a notei nr. N1. din 14 decembrie 2011 este de natură să blocheze activitatea reclamantei, prin diminuarea bugetului acesteia, consecințele acestei diminuări fiind resimțite la plata salariilor către angajați, precum și la plata altor obligații bănești contractuale.
Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 73/F-CONT din 29 februarie 2012 a formulat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția pentru D.C.A., solicitând casarea acesteia și, pe fond, respingerea cererii reclamantei de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. N1. din 14 decembrie 2011 ca neîntemeiată. Recurentul a susținut că instanța de fond în mod greșit, și fără a motiva în fapt și în drept, a admis cererea formulată de reclamantă, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și anume: cazul bine justificat și paguba iminentă.
A mai învederat că simpla invocare a unor aspecte de drept și de fapt nu sunt de natură să justifice aplicarea art. 14 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care nu au fost administrate probe care să permită evaluarea, în concret, a admisibilității cererii. Recurentul a mai adus argumente în susținerea legalității notei nr. N1. din 14 decembrie 2011 și a mai arătat că paguba invocată de către intimata-reclamantă nu are caracter iminent și iremediabil, în sensul avut în vedere de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Înalta Curte, analizând recursul formulat, în raport de motivele de recurs invocate, de actele și probele existente la dosarul cauzei, apreciază că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificările și completările ulterioare, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”. Mai departe, art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 arată că prin „cazuri bine justificate se înțelege împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, prin „pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”.
În speță, se constată că instanța de fond nu a indicat și nici nu a argumentat care sunt, în concret, împrejurările de fapt și de drept, de natură să înfrângă prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ în litigiu. Or, instanța de fond avea obligația să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile cumulative impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente. Susținerea, generală, a instanței de fond în sensul că motivele de nelegalitate invocate pentru anularea deciziei contestate constituie caz bine justificat, este greșită, întrucât acestea nu pot prin ele însele să dovedească existența cazului bine justificat, fără alte dovezi, care, de altfel, nu au fost administrate de către prima instanță.
Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate invocate de intimata-reclamantă nu creează o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat, avându-se în vedere definiția acordată de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, în mod greșit s-a reținut de instanța de fond ca fiind îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat. În ceea ce privește paguba iminentă, aceasta trebuie analizată în raport de definiția dată acesteia de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Cele reținute de prima instanță în sensul că punerea în executare a deciziei de impunere ce are ca obiect suma de 27.748 RON ar conduce la disfuncționalități financiare și sociale previzibile și însemnate, nu sunt de natură a conduce la concluzia potrivit căreia această situație se încadrează în definiția pagubei iminente prevăzută de dispozițiile legale menționate.
Suspendarea actelor administrative reprezintă o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate și de veridicitate, care determină principiul executării acestora din oficiu, ori a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce, într-un stat de drept, este de neconceput. Avându-se în vedere cele reținute anterior, Înalta Curte apreciază că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, ceea ce face ca recursul să fie întemeiat. În temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat de recurentul-pârât și se va casa sentința recurată, în sensul că se va respinge cererea de suspendare formulată de Comuna P.M., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Pentru D.C.A. împotriva sentinței civile nr. 73/F-CONT din 29 februarie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată. Respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2012.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.