ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3874/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3874/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul H.A. a
chemat în judecată pe pârâții: Guvernul României, G.I., A.C. și Ministerul
Administrației și Internelor, solicitând admiterea acțiunii în contencios
administrativ și, în consecință, să se dispună: - anularea ordinului
Ministerului Administrației și Internelor nr 190/2004, pe care-l consideră
neconstituțional și nelegal;
- sancționarea
conform legii a celorlalți pârâți, inclusiv a Guvernului României și a
Ministerului Administrației și Internelor;
- obligarea pârâților
la plata daunelor morale în valoare de 2.000.000 RON, respectiv câte 500.000 RON
fiecare pârât condamnat, bani pe care să-i plătească aceștia, nu statul.
În motivarea acțiunii
s-a arătat că pârâții se fac vinovați de o serie de abuzuri, iar urmările acestor
abuzuri au fost suportate de reclamant, care a fost supus unor nelegalități, abuz
politic comunist, nefiindu-i recunoscute drepturile sale și posibilitățile de a-și
obține drepturi prevăzute de lege și de Constituție.
Pârâtul Guvernul României
a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual
pasive, solicitând respingerea acțiunii reclamantului față de obiectul cererii sale
de anulare a Ordinului Ministrului Ministerului Administrației și Internelor
nr. 190/2004.
Pârâtul G.I. și pârâtul
A.C. au formulat întâmpinări, prin care de asemenea au invocat excepția lipsei calității
procesual pasive, solicitând admiterea acestei excepții și respingerea acțiunii
reclamantului, motivând că Ordinul nr. 190/2004 al Ministerului Administrației și
Internelor nu este emis de aceștia, iar instituția unde lucrează nu se află în subordinea
structurilor Ministerului Administrației și Internelor.
Prin întâmpinarea formulată
în cauză, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția lipsei
procedurii prealabile, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul a invocat
ulterior, la termenul de judecată din 28 martie 2011, excepția de neconstituționalitate
a ordinului atacat, iar asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția
invocată, instanța s-a pronunțat prin încheierea de ședință din 2 mai 2011, respingând-o
motivat în fapt și în drept și care nu a fost recurată de reclamant fixând termen
de judecată la 30 mai 2011.
Prin sentința nr. 121/F
din 9 iunie 2011 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal,
a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României,
G.I. și A.C., invocate de pârâți prin întâmpinare și, în consecință, a respins acțiunea
formulată de reclamantul H.A. în contradictoriu cu aceștia ca fiind formulată împotriva
unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins acțiunea formulată de reclamantul
H.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, având
ca obiect anularea Ordinului nr. 190/2004 emis de pârât, sancționarea pârâtului
în baza Legii nr. 554/2004 și obligarea pârâtului la daune morale de 2.000.000 RON.
Petru a pronunța această
soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că pârâții G.I., Guvernul
României și A.C. nu sunt emitenții Ordinului Ministerului Administrației și Internelor
nr. 190/2004 și ca atare nu pot sta în judecată în calitate de pârâți, astfel că,
pentru aceste considerente, a admis excepțiile invocate de acești pârâți pentru
lipsa calității procesuale pasive și, în consecință, a respins acțiunea reclamantului
față de aceștia, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală
pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța
a reținut că, în fapt, reclamantul a formulat o scrisoare adresată Instituției Prefectului
Județului Brașov, înregistrată sub nr. Q1. în baza O.G. nr. 27/2002, solicitând
recunoașterea unor drepturi pretinse ale sale, că la această scrisoare Instituția
Prefectului i-a răspuns cu un referat cu nr. 13071 din 23 septembrie 2010 și că
reclamantul în cauza de față nu a solicitat altceva decât anularea Ordinului Ministerului
Afacerilor Interne nr. 190/2004, de care se pomenește în acest referat.
Instanța a constatat că
reclamantul a formulat acțiunea la data de 4 decembrie 2010, referatul i-a fost
comunicat din data de 23 septembrie 2010, respectiv 1 noiembrie 2010, iar reclamantul
nu a avut o copie a Ordinului atacat, ci a aflat de conținutul acestuia de la dosarul
cauzei, fiind depus de pârâți la solicitarea instanței de judecată.
Instanța a apreciat că
fiind acțiune pe rol, comunicată și Ministerului Administrației și Internelor, nu
se mai impunea a se insista asupra plângerii prealabile prevăzută de art. 7
alin. (1), deoarece oricum această plângere ar fi fost formulată tardiv raportat
atât la prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ,
aplicabilă la data emiterii acestui act administrativ, dar și la prevederile
art. 7 și art. 11 din Legea nr. 664/2004, modificată și republicată, aflată în vigoare
la data formulării acțiunii de către reclamant.
Instanța a reținut că
plângerea prealabilă trebuia formulată în termenul prevăzut de lege de la data luării
la cunoștință, sau cel târziu în termen de 1 an (de decădere) de la data emiterii
acestui ordin și că formularea acțiunii de către reclamant abia în 06 decembrie
2010 este nu numai tardivă, dar și nelegală.
S-a reținut că în cauză
nu se impune respingerea acțiunii ca inadmisibilă, apreciind dreptul reclamantului
la justiție, accesul său liber, conform art. 21 alin. (1)-(4) din Constituția României.
Pe fondul chestiunii,
instanța a reținut că Ordinul deja și-a produs efectele, că acesta este un act administrativ
și prin conținutul său nu se aduce o vătămare reclamantului, că, de fapt, reclamantul
este nemulțumit de cele consemnate în Referatul Instituției Prefectului Județului
Brașov, în care se menționează că petentul suferă de afecțiuni psihice, de natură
să îi afecteze discernământul și pe acest motiv Instituția Prefectului Brașov a
propus clasarea scrisorii reclamantului nr. Q1.
Ori, aceste aspecte nu
au fost invocate în apărare de reclamant, el nesolicitând anularea acestui referat
sau alte probe privind cele cuprinse în referat.
Pentru aceste motive,
instanța a reținut ca neîntemeiată și nelegală acțiunea reclamantului de anulare
a Ordinului nr. 190/2004 emis de Ministerul Afacerilor Interne, prin care se prevede
modul de organizare și desfășurare a activității de primire, evidență, examinare
și soluționare a petițiilor, precum și de primire a cetățenilor în audiență în structurile
Ministerului Administrației și Internelor, cu modificările și completările ulterioare,
ce se completează cu nr. crt. 43- Instituția Prefectului (42) și nr. crt. 44 - Inspectoratul
General al Poliției de Frontieră Române.
Instanța a apreciat că
nu este nelegal acest ordin și prin conținutul său nu-l vatămă pe reclamant, problema
aplicării acestui ordin fiind o altă chestiune ce excede cauzei.
Față de respingerea petitului
principal, instanța a respins și celelalte petite accesorii, privind amendarea pârâților,
plata daunelor morale solicitate, cereri apreciate ca fiind nelegale și neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri
a declarat recurs reclamantul H.A.
Recurentul-reclamant critică
hotărârea instanței de fond, în esență, pentru faptul că aceasta a acordat mai mult
decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, precizând faptul că prin acțiune a solicitat
numai anularea art. 8 lit. b) alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 190/2004, care contravine
dreptului comunitar, Constituției țării, C. civ. și C. pen.
Prin întâmpinările formulate
în cauză, intimații-pârâți A.C. și G.I. au solicitat respingerea recursului ca nefondat
și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, inclusiv sub aspectul
soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestora,
iar intimatul-pârât Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția nulității
recursului pentru nemotivare, excepție respinsă ca neîntemeiată.
Examinând cauza și sentința
atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale
incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta
Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta
în continuare.
Înalta Curte constată
că în mod corect instanța de fond a admis excepțiile lipsei calității procesuale
pasive a pârâților Guvernul României, G.I. și A.C., invocate de pârâți prin întâmpinare,
respingând acțiunea în contradictoriu cu aceștia ca fiind formulată împotriva unor
persoane fără calitate procesuală pasivă.
Din examinarea lucrărilor
dosarului, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304
sau de art. 304
1
C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii,
prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator
administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, în mod corect
a reținut instanța de fond că reclamantul din cauza de față a solicitat anularea
Ordinului M.A.I. nr. 190/2004 în integralitatea sa, astfel cum în mod expres s-a
menționat de către reclamant în cererea de chemare în judecată, ordin considerat
de către acesta ca fiind neconstituțional.
De asemenea, Înalta Curte
apreciază că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că formularea acțiunii
de către reclamant abia la data de 06 decembrie 2010 este nu numai tardivă, dar
și nelegală, precum și faptul că în cauză nu se impunea respingerea acțiunii ca
inadmisibilă, apreciindu-se dreptul reclamantului la accesul său liber la justiție,
conform art. 21 alin. (1)-(4) din Constituția României.
În mod corect a reținut
instanța fondului că Ordinul atacat deja și-a produs efectele, că acesta este un
act administrativ și prin conținutul său nu se aduce o vătămare reclamantului și
că, de fapt, reclamantul este nemulțumit de cele consemnate în Referatul Instituției
Prefectului Județului Brașov, în care se menționează că petentul suferă de afecțiuni
psihice, de natură să îi afecteze discernământul și pe acest motiv Instituția Prefectului
Brașov a propus clasarea scrisorii reclamantului nr. Q1., însă aceste aspecte nu
au fost invocate în apărare de reclamant, el nesolicitând anularea acestui referat
sau alte probe privind cele cuprinse în referat.
Înalta Curte apreciază
ca fiind corectă soluția instanței de fond, care a reținut ca neîntemeiată și nelegală
acțiunea reclamantului de anulare a Ordinului nr. 190/2004 emis de Ministerul Afacerilor
Interne și a respins, în consecință, și celelalte petite accesorii, privind amendarea
pârâților, plata daunelor morale solicitate, ca fiind nelegale și neîntemeiate.
Astfel fiind, Înalta Curte
constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi
primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.,
recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de H.A. împotriva sentinței nr. 121/F din 9 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov,
secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 3 octombrie 2012.