ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3874/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul H.A. a

chemat în judecată pe pârâții: Guvernul României, G.I., A.C. și Ministerul

Administrației și Internelor, solicitând admiterea acțiunii în contencios

administrativ și, în consecință, să se dispună: - anularea ordinului

Ministerului Administrației și Internelor nr 190/2004, pe care-l consideră

neconstituțional și nelegal;

- sancționarea

conform legii a celorlalți pârâți, inclusiv a Guvernului României și a

Ministerului Administrației și Internelor;

- obligarea pârâților

la plata daunelor morale în valoare de 2.000.000 RON, respectiv câte 500.000 RON

fiecare pârât condamnat, bani pe care să-i plătească aceștia, nu statul.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că pârâții se fac vinovați de o serie de abuzuri, iar urmările acestor

abuzuri au fost suportate de reclamant, care a fost supus unor nelegalități, abuz

politic comunist, nefiindu-i recunoscute drepturile sale și posibilitățile de a-și

obține drepturi prevăzute de lege și de Constituție.

Pârâtul Guvernul României

a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual

pasive, solicitând respingerea acțiunii reclamantului față de obiectul cererii sale

de anulare a Ordinului Ministrului Ministerului Administrației și Internelor

nr. 190/2004.

Pârâtul G.I. și pârâtul

A.C. au formulat întâmpinări, prin care de asemenea au invocat excepția lipsei calității

procesual pasive, solicitând admiterea acestei excepții și respingerea acțiunii

reclamantului, motivând că Ordinul nr. 190/2004 al Ministerului Administrației și

Internelor nu este emis de aceștia, iar instituția unde lucrează nu se află în subordinea

structurilor Ministerului Administrației și Internelor.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția lipsei

procedurii prealabile, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Reclamantul a invocat

ulterior, la termenul de judecată din 28 martie 2011, excepția de neconstituționalitate

a ordinului atacat, iar asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția

invocată, instanța s-a pronunțat prin încheierea de ședință din 2 mai 2011, respingând-o

motivat în fapt și în drept și care nu a fost recurată de reclamant fixând termen

de judecată la 30 mai 2011.

Prin sentința nr. 121/F

din 9 iunie 2011 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal,

a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României,

G.I. și A.C., invocate de pârâți prin întâmpinare și, în consecință, a respins acțiunea

formulată de reclamantul H.A. în contradictoriu cu aceștia ca fiind formulată împotriva

unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins acțiunea formulată de reclamantul

H.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, având

ca obiect anularea Ordinului nr. 190/2004 emis de pârât, sancționarea pârâtului

în baza Legii nr. 554/2004 și obligarea pârâtului la daune morale de 2.000.000 RON.

Petru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că pârâții G.I., Guvernul

României și A.C. nu sunt emitenții Ordinului Ministerului Administrației și Internelor

nr. 190/2004 și ca atare nu pot sta în judecată în calitate de pârâți, astfel că,

pentru aceste considerente, a admis excepțiile invocate de acești pârâți pentru

lipsa calității procesuale pasive și, în consecință, a respins acțiunea reclamantului

față de aceștia, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală

pasivă.

Pe fondul cauzei, instanța

a reținut că, în fapt, reclamantul a formulat o scrisoare adresată Instituției Prefectului

Județului Brașov, înregistrată sub nr. Q1. în baza O.G. nr. 27/2002, solicitând

recunoașterea unor drepturi pretinse ale sale, că la această scrisoare Instituția

Prefectului i-a răspuns cu un referat cu nr. 13071 din 23 septembrie 2010 și că

reclamantul în cauza de față nu a solicitat altceva decât anularea Ordinului Ministerului

Afacerilor Interne nr. 190/2004, de care se pomenește în acest referat.

Instanța a constatat că

reclamantul a formulat acțiunea la data de 4 decembrie 2010, referatul i-a fost

comunicat din data de 23 septembrie 2010, respectiv 1 noiembrie 2010, iar reclamantul

nu a avut o copie a Ordinului atacat, ci a aflat de conținutul acestuia de la dosarul

cauzei, fiind depus de pârâți la solicitarea instanței de judecată.

Instanța a apreciat că

fiind acțiune pe rol, comunicată și Ministerului Administrației și Internelor, nu

se mai impunea a se insista asupra plângerii prealabile prevăzută de art. 7

alin. (1), deoarece oricum această plângere ar fi fost formulată tardiv raportat

atât la prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ,

aplicabilă la data emiterii acestui act administrativ, dar și la prevederile

art. 7 și art. 11 din Legea nr. 664/2004, modificată și republicată, aflată în vigoare

la data formulării acțiunii de către reclamant.

Instanța a reținut că

plângerea prealabilă trebuia formulată în termenul prevăzut de lege de la data luării

la cunoștință, sau cel târziu în termen de 1 an (de decădere) de la data emiterii

acestui ordin și că formularea acțiunii de către reclamant abia în 06 decembrie

2010 este nu numai tardivă, dar și nelegală.

S-a reținut că în cauză

nu se impune respingerea acțiunii ca inadmisibilă, apreciind dreptul reclamantului

la justiție, accesul său liber, conform art. 21 alin. (1)-(4) din Constituția României.

Pe fondul chestiunii,

instanța a reținut că Ordinul deja și-a produs efectele, că acesta este un act administrativ

și prin conținutul său nu se aduce o vătămare reclamantului, că, de fapt, reclamantul

este nemulțumit de cele consemnate în Referatul Instituției Prefectului Județului

Brașov, în care se menționează că petentul suferă de afecțiuni psihice, de natură

să îi afecteze discernământul și pe acest motiv Instituția Prefectului Brașov a

propus clasarea scrisorii reclamantului nr. Q1.

Ori, aceste aspecte nu

au fost invocate în apărare de reclamant, el nesolicitând anularea acestui referat

sau alte probe privind cele cuprinse în referat.

Pentru aceste motive,

instanța a reținut ca neîntemeiată și nelegală acțiunea reclamantului de anulare

a Ordinului nr. 190/2004 emis de Ministerul Afacerilor Interne, prin care se prevede

modul de organizare și desfășurare a activității de primire, evidență, examinare

și soluționare a petițiilor, precum și de primire a cetățenilor în audiență în structurile

Ministerului Administrației și Internelor, cu modificările și completările ulterioare,

ce se completează cu nr. crt. 43- Instituția Prefectului (42) și nr. crt. 44 - Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră Române.

Instanța a apreciat că

nu este nelegal acest ordin și prin conținutul său nu-l vatămă pe reclamant, problema

aplicării acestui ordin fiind o altă chestiune ce excede cauzei.

Față de respingerea petitului

principal, instanța a respins și celelalte petite accesorii, privind amendarea pârâților,

plata daunelor morale solicitate, cereri apreciate ca fiind nelegale și neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul H.A.

Recurentul-reclamant critică

hotărârea instanței de fond, în esență, pentru faptul că aceasta a acordat mai mult

decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, precizând faptul că prin acțiune a solicitat

numai anularea art. 8 lit. b) alin. (1) din Ordinul M.A.I. nr. 190/2004, care contravine

dreptului comunitar, Constituției țării, C. civ. și C. pen.

Prin întâmpinările formulate

în cauză, intimații-pârâți A.C. și G.I. au solicitat respingerea recursului ca nefondat

și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, inclusiv sub aspectul

soluției de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestora,

iar intimatul-pârât Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția nulității

recursului pentru nemotivare, excepție respinsă ca neîntemeiată.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare.

Înalta Curte constată

că în mod corect instanța de fond a admis excepțiile lipsei calității procesuale

pasive a pârâților Guvernul României, G.I. și A.C., invocate de pârâți prin întâmpinare,

respingând acțiunea în contradictoriu cu aceștia ca fiind formulată împotriva unor

persoane fără calitate procesuală pasivă.

Din examinarea lucrărilor

dosarului, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau de art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii,

prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator

administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, în mod corect

a reținut instanța de fond că reclamantul din cauza de față a solicitat anularea

Ordinului M.A.I. nr. 190/2004 în integralitatea sa, astfel cum în mod expres s-a

menționat de către reclamant în cererea de chemare în judecată, ordin considerat

de către acesta ca fiind neconstituțional.

De asemenea, Înalta Curte

apreciază că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că formularea acțiunii

de către reclamant abia la data de 06 decembrie 2010 este nu numai tardivă, dar

și nelegală, precum și faptul că în cauză nu se impunea respingerea acțiunii ca

inadmisibilă, apreciindu-se dreptul reclamantului la accesul său liber la justiție,

conform art. 21 alin. (1)-(4) din Constituția României.

În mod corect a reținut

instanța fondului că Ordinul atacat deja și-a produs efectele, că acesta este un

act administrativ și prin conținutul său nu se aduce o vătămare reclamantului și

că, de fapt, reclamantul este nemulțumit de cele consemnate în Referatul Instituției

Prefectului Județului Brașov, în care se menționează că petentul suferă de afecțiuni

psihice, de natură să îi afecteze discernământul și pe acest motiv Instituția Prefectului

Brașov a propus clasarea scrisorii reclamantului nr. Q1., însă aceste aspecte nu

au fost invocate în apărare de reclamant, el nesolicitând anularea acestui referat

sau alte probe privind cele cuprinse în referat.

Înalta Curte apreciază

ca fiind corectă soluția instanței de fond, care a reținut ca neîntemeiată și nelegală

acțiunea reclamantului de anulare a Ordinului nr. 190/2004 emis de Ministerul Afacerilor

Interne și a respins, în consecință, și celelalte petite accesorii, privind amendarea

pârâților, plata daunelor morale solicitate, ca fiind nelegale și neîntemeiate.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi

primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de H.A. împotriva sentinței nr. 121/F din 9 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 3 octombrie 2012.