Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.09.2012
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3598/2012

HOTĂRÂRE
19.09.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3598/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 119 din 16 februarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei privind judecarea acțiunii formulată de SC E. SA în contradictoriu cu Garda Națională De Mediu - Comisariatul Regional Vâlcea - Comisariatul Județean Olt, în favoarea Tribunalului Olt, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în cauză, Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, îi revine competența de soluționare a cauzei, întrucât, prin procesul-verbal de contravenție seria X1.

nr. XX1. încheiat la data de 26 iulie 2011 de agentul constatator din cadrul Gărzii Naționale de Mediu - Comisariatul Județean Olt, petenta SC E. SA Slatina a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 51 alin. A lit. c) din O.U.G. nr. 78/2000, cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 RON, reținându-se că nu a respectat prevederile O.U.G. nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare privind gestiunea deșeurilor, deoarece nu a încheiat contracte cu unități specializate pentru colectarea, reutilizarea, reciclarea, transportul și eliminarea deșeurilor de tipul fier vechi, anvelope uzate, D.E.E.E. (deșeuri de echipamente electrice și electronice). La aceeași dată, Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean Olt a întocmit și raportul de inspecție nr. R1.

din 26 iulie 2011, în cuprinsul căruia a consemnat cele constatate în urma verificărilor privind respectarea legislației în domeniul de activitate al societății-petente, efectuate la sediul acesteia, precum și măsurile dispuse față de neregularitățile reținute. Curtea de Apel a apreciat că raportul de inspecție este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Astfel, actul este emis de o autoritate publică, respectiv Garda Națională de Mediu - Comisariatul Regional Vâlcea - Comisariatul Județean Olt, în regim de putere publică-autoritatea având atribuții de control asupra obiectivului, în vederea executării în concret a dispozițiilor O.U.G.

nr. 78/2000 și Ordinului nr. 464/20092009, care dă naștere , modifică sau stinge raporturi juridice prin stabilirea măsurilor ce urmează a fi luate pentru îmbunătățirea performanțelor de mediu de către titularul obiectivului controlat. Împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel, SC E. SA a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, se arată că instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori interesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia - apreciind în mod greșit că Raportul de Inspecție nr. R1. din 26 iulie 2011 întocmit de Garda Naționala de Mediu - Comisariatul Regional Vâlcea - Comisariatul Județean Olt, este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, invocându-se motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. Recurenta susține că raportul de inspecție este un act premergător sau pregătitor în vederea emiterii procesului verbal de contravenție, neproducând efecte juridice prin el însuși și nu poate fi contestat decât împreună cu actul producător de efecte juridice. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304 1 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Recurenta-reclamantă contestă procesul verbal de contravenție seria X1.

nr. XX1. încheiat la data 27 iulie 2011. Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 12 august 2011 sub nr. 9440/311/2011, petenta SC E. SA Slatina a solicitat instanței anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției seria X1. nr. XX1. din 26 iulie 2011 întocmit de Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean Olt, exonerarea de la plata amenzii în sumă de 20.000 RON și implicit, anularea Raportului de inspecție cu nr. 118 din 26 iulie 2011 din Registrul unic de control și cu nr. 265 din 26 iulie 2011. Prin procesul verbal contestat a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 RON pentru încălcarea dispozițiilor art. 51 alin. A lit. c) din O.U.G.

nr. 78/2000, reținându-se că nu a încheiat contracte în ceea ce privește eliminarea/valorificarea deșeurilor de fier vechi, anvelope uzate și D.E.E.E. Înalta Curte constată că potrivit raportului de inspecție nr. 265 din 26 iulie 2011, în perioada 25-26 iulie 2011, reprezentanții intimatei au efectuat un control la sediul recurentei, având ca scop verificarea autorizației integrate de mediu actualizată la data de 31 octombrie 2007, reținându-se că societatea nu a încheiat contracte în ceea ce privește eliminarea/valorificarea deșeurilor de fier vechi, anvelope. Deci, rezultă că raportul de inspecție nu este anexă la procesul-verbal de contravenție ci este un act administrativ distinct cu privire la măsurile pe care trebuie să le ia recurenta.

Examinând conținutul raportului de inspecție, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că acesta nu este un simplu act premergător întocmirii procesului-verbal de contravenție, ci, prin prisma conținutului său, este un act cu natură juridică complexă, a cărui întocmire de către reprezentanții intimatei nu atrage în mod obligatoriu și întocmirea unui proces-verbal de contravenție subsecvent, drept pentru care în mod evident acesta trebuie și poate fi supus controlului judiciar pe cale separată. Recurenta contestă raportul de inspecție fiscală nu în ceea ce privește sancțiunile contravenționale aplicate, ci atacă măsurile stabilite la secțiunea G. Prin urmare, în cauză sunt incidente dispozițiile legii contenciosului administrativ.

În prezentul litigiu este atacat raportul de inspecție fiscală întocmit de Comisariatul Regional Vâlcea - Comisariatul Județului Olt, instanța de contencios administrativ și fiscal competentă să soluționeze cauza în primă instanță fiind Tribunalul Olt.

D E C I D E Respinge recursul formulat de SC E. SA împotriva sentinței nr. 119/2012 din 16 februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-10-04
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3010/2013
urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește. Cu aceeași ocazie inculpatul a precizat că solicită să se facă aplicarea disp. art. 320 1 alin. (1) - (7) C. proc. pen. În final, inculpatul a revenit asupra declarației sale și a arătat
ÎCCJ 2012-09-27
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3796/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în primă instanță Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administra
ÎCCJ 2017-05-26
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1987/2017
, ca și a actului care a stat la baza emiterii acesteia, respectiv a raportului de inspecție fiscală nr. 16/53315/20.02.2016, menționând că actele au rezultat în urma controlului fiscal la care a fost supusă societatea reclamantă, dispus de
ÎCCJ 2017-03-07
0,91
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 389/2017
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 548 din 7 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr. x/2011, Tribunalul Gorj, secția Comercială a admis acțiunea formulată de reclamanții S.C. A. S.A. și B. împotriva pârâtei
ÎCCJ 2021-11-02
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5187/2021
. Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea recursului și, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., casarea în tot a sentinței recurate, admiterea cererii de chemare în judecată și suspendarea, până la pron
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă