Decizia nr. 6831/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 658/2018 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 30 ianuarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, obligarea pârâtului la emiterea unui răspuns cu privire la cererea de despăgubire formulată de către reclamantă și expediată către Fondul de Garantare a Asiguraților, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 658 din 16 februarie 2018, Curtea de Apel București a respins excepția inadmisibilității ca neîntemeiată, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a obligat pârâtul să emită reclamantei un răspuns cu privire la cererea de despăgubire formulată și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 50 RON cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. I.2, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca rămasă fără obiect, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată. În esență, recurentul-pârât a susținut că termenul de 30 de zile pentru soluționarea cererii de plată, calculat de la depunere, nu este compatibil cu prevederile Legii nr. 213/2015. Astfel, a susținut că sentința recurată este pronunțată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, care nu prevăd un termen de soluționare a cererilor de plată, astfel încât nerespectarea ordinii de înregistrare a cererilor depuse de solicitanți și soluționarea cu prioritate a cererii formulate de reclamanți este de natură a genera un tratament discriminatoriu față de solicitanții care nu au chemat în judecată Fondul de Garantare a Asiguraților. Totodată, recurentul-pârât arată că, între timp, a emis decizia nr. 11212/2017, care a și fost comunicată petentei, astfel că cererea acesteia a rămas fără obiect, continuând să susțină că motivarea instanței privind aplicarea termenului de 30 de zile, conform art. 2 din Legea nr. 554/2004, este criticabilă.

Apărările formulate în cauză Legal citată, intimata-reclamantă A. nu a formulat întâmpinare în cauză.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția din 10 decembrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 16 decembrie 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților la emiterea unui răspuns cu privire la cererea de despăgubire depusă la data de 01.08.2016. Înalta Curte constată că, la data de 15 noiembrie 2017, a fost emisă Decizia nr. 11212/15.11.2017 de către Fondul de Garantare a Asiguraților, prin care, urmare cererii de plată nr. x/08.09.2016 (27.07.2016 data poștei) formulate de petenta A., s-a admis cererea de plată pentru suma de 12.375 RON și s-a respins cererea de plată cu privire la diferența dintre suma solicitată și cea acordată. Cu privire la conduita procesuală a Fondului de Garantare a Asiguraților, se reține că acesta a omis a aduce la cunoștința judecătorului fondului împrejurarea că a emis decizia de soluționare a cererii de plată formulată de reclamantă, în condițiile în care, potrivit înscrisului depus în recurs (Decizia nr. 11212/15.11.2017), această decizie a fost anterioară pronunțării sentinței atacate în cauză (16.02.2018). Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamantului și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unui răspuns cu privire la cererea de despăgubire, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, restul alegațiilor recurentului-pârât neimpunându-se a mai fi analizate. În ce privește cererea de obligare a intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată în recurs, Înalta Curte constată că, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În cauză, acțiunea formulată a fost respinsă ca rămasă fără obiect, având în vedere că pârâtul a recunoscut pretențiile reclamantei și a procedat la emiterea deciziei de soluționare a cererii de despăgubire, în cursul soluționării procesului. În doctrina și practica judecătorească este unanim acceptat faptul că, în cazul respingerii cererii reclamantului, ca rămasă fără obiect, urmare îndeplinirii obligațiilor de către pârât în cursul soluționării cauzei, culpa procesuală aparține pârâtului. Prin urmare, fundamentul suportării cheltuielilor de judecată de către intimata-reclamantă nu există, întrucât aceasta nu se află în culpă procesuală, astfel că cererea recurentului-pârât de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, va casa casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, ca rămasă fără obiect. Totodată, va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, ca neîntemeiată. PENTRU ACESTE MOTIVE,