ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6773/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Vaslui, secția Civilă, la data de 31 decembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, solicitând obligarea pârâtei către reclamant: la restituirea, într-o singură tranșă, a sumei achitate pârâtei în anul 2014, cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule, precum și la plata dobânzii fiscale aferente, prevăzute de art. 182 Noul Codul de procedură fiscalălă și a ratei inflației, ambele calculate de la data plății timbrului de mediu litigios, și până în ziua restituirii acestuia; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin sentința civilă nr. 175/CA/2020 din 10 iunie 2020, Tribunalul Vaslui, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vaslui, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect obligația de a face, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimata A.J.F.P. Bacău, în favoarea Tribunalului Bacău, și a trimis cauza, spre soluționare Tribunalului Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele:

În fapt, reclamantul A., domiciliat în județul Bacău, judecător la Curtea de Apel Bacău, a sesizat Tribunalul Vaslui cu o cerere de chemare în judecată din sfera contenciosului administrativ, în temeiul art. 127 din C. proc. civ.

După cum rezultă din dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., a reținut instanța, astfel cum au fost interpretate și prin Decizia R.I.L. nr. 7/2016 a ÎCCJ, instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Cum reclamantul nu își desfășoară activitatea la instanța competentă din punct de vedere material și teritorial, Tribunalul Bacău, ci la Curtea de Apel Bacău, instanța a găsit întemeiată excepția invocată, pe care a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obligația de a face, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimata A.J.F.P. Bacău, în favoarea Tribunalului Bacău.

2.2). La data de 16 iulie 2020, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, iar prin sentința civilă nr. 449/2020 din 02 septembrie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bacău; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, în favoarea Tribunalului Vaslui; a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Bacău și Tribunalul Vaslui; a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către aceasta; în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, prin care acesta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea taxei de mediu, este, prin natura sa, o acțiune în contencios administrativ.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. În baza acestor prevederi legale, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Bacău, ca instanță în circumscripția căreia domiciliază reclamantul A..

Reclamantul A., s-a reținut, are totodată și calitatea de judecător în cadrul Curții de Apel Bacău, instanță superioară Tribunalului Bacău.

Potrivit art. 127 C. proc. civ., a reținut instanța, în forma în vigoare la data sesizării instanței (31.12.2019), dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Rezultă din interpretarea dispozițiilor legale sus- menționate că sesizarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate se face în două ipoteze, și anume: dacă judecătorul își desfășoară activitatea fie în cadrul instanței competente să soluționeze cauza în primă instanță, fie în cadrul instanței superioare acesteia.

Instanța a reținut că reclamantul A. are calitatea de reclamant într-o cauză de competența unei instanțe inferioare Curții de Apel Bacău, unde acesta își desfășoară activitatea.

Deși este real că reclamantul nu își desfășoară activitatea în cadrul instanței competente să soluționeze în primă instanță cererea, respectiv în cadrul Tribunalului Bacău, a considerat că relevant este faptul că acesta își desfășoară activitatea în cadrul Curții de Apel Bacău, care este instanță superioară acestuia.

Prin urmare, a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 127 C. proc. civ., în sensul că, fiind reclamant într-o cauză de competența unei instanțe inferioare celei la care își desfășoară activitatea, domnul judecător a sesizat în mod corect una dintre instanțele de grad egal aflată în circumscripția unei curți de apel alăturate, respectiv Tribunalul Vaslui.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Tribunalului Vaslui, secția Civilă, pentru următoarele considerente:

Conflictul negativ de competență între Tribunalul Bacău și Tribunalul Vaslui a fost generat de interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., text potrivit căruia: "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.".

Din această perspectivă, în ceea ce privește competența reglementată prin dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că acestea au o dublă semnificație: pe de o parte, instituie un caz de necompetență teritorială a instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul/procurorul/grefierul, care are calitate de reclamant al unei pricini și, pe de altă parte, prevede o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea judecătorul/procurorul/grefierul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanței.

Cum reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, rezultă că norma analizată instituie și o competență teritorială facultativă, ceea ce corespunde denumirii marginale a textului. Această alegere a uneia dintre instanțele competente dintre cele prevăzute de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., trebuie exercitată de reclamantul judecător/procuror/grefier, la data sesizării instanței.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte apreciază că se impune a se preciza că în valența sa de normă de necompetență absolută, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. are ca rațiune exigențele unei proceduri echitabile, și anume, ca la judecarea unei pricini în care un judecător/procuror/grefier are calitatea de reclamant să nu existe niciun element de natură a putea altera garanțiile de imparțialitate ce trebuie să însoțească orice procedură judiciară, ori de a crea vreo aparență de soluționare părtinitoare a cauzei.

În acest sens, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, a reținut că "(...) pentru ipoteza în care un judecător este parte într-un proces, C. proc. civ. reglementează situația particulară a acestor cauze și pune la dispoziția acestuia o normă procedurală alternativă, dând posibilitatea reclamantului judecător de a alege între instanțe deopotrivă competente. Astfel, norma cuprinsă în art. 127 alin. (1) C. proc. civ., (...), este un mijloc procedural care urmărește înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei datorate calității părții. De asemenea, dispoziția legală menționată la alin. (2) reglementează și situația pârâtului judecător. Astfel, în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Înalta Curte apreciază că în interpretarea restrictivă a art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este relevant paragraful 24 din considerentele deciziei Curții Constituționale sus enunțate, în cuprinsul căruia se reține că "... prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. circumscriu obligația reclamantului judecător de a introduce cererea la o instanță de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate ...".

Prin urmare, pentru o cerere în care un judecător/procuror/grefier are calitatea de reclamant, cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, este obligatorie sesizarea unei alte instanțe judecătorești de același grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate în a cărui circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, având alegerea între oricare dintre instanțele de același grad prevăzute anterior.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că, în cauza în care s-a ivit conflictul negativ de competență, reclamantul avea calitatea de judecător la Curtea de Apel Bacău la data înregistrării acțiunii.

Ca atare, avea opțiunea conferită de dispozițiile art. 127 C. proc. civ., ce prevăd o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, ceea ce, de altfel, a și făcut, chiar precizând în cuprinsul cererii de chemare în judecată că "sesizează Tribunalul Vaslui în baza art. 127 C. proc. civ.., raportat la calitatea sa de judecător la Curtea de Apel Bacău.".

Prin urmare, având în vedere și faptul că art. 127 C. proc. civ. nu distinge față de obiectul cererii de chemare în judecată sau de norma care stabilește competența, Înalta Curte, în raport și cu cele statuate de Curtea Constituțională prin decizia anterior menționată, apreciază că, în cauză, competența de soluționare a litigiului în primă instanță aparține Tribunalului Vaslui, instanța sesizată de către reclamant, aflată în circumscripția Curții de Apel Iași și care este învecinată Curții de Apel Bacău, în cadrul căreia reclamantul- judecător își desfășoară activitatea.

Soluția este în acord și cu Decizia nr. 7 din 16 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, menționată mai sus, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., prin care s-a stabilit că sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanță.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vaslui, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BACĂU, în favoarea Tribunalului Vaslui, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2020.