ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3083/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 6428/97/2010, reclamantul P.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Asociația Revoluționarilor 21 Decembrie Orăștie, astfel cum a fost precizată, să se dispună obligarea pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 la emiterea certificatului de revoluționar și a titlului de Luptător pentru victoria Revoluției din 1989, în conformitate cu prevederile Legii nr. 341/2004 și cu dispozițiile din Normele metodologice de aplicare a legii.

Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a invocat următoarele excepții: excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că reclamantul a solicitat recunoașterea dreptului pretins abia în anul 2010, după termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că, potrivit art. 3 din Legea nr. 42/1990, titlurile de Erou-martir al Revoluției din decembrie 1989 și Luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 se conferă de către Președintele României, la propunerea Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, iar Subsecretariatul de Stat pentru Problemele Victimelor Revoluției din decembrie 1989, prin a cărui restructurare s-a înființat Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, nu a avut nicio atribuție în legătură cu publicarea certificatelor de revoluționar în M. Of.; excepția lipsei procedurii prealabile, susținând că, deși reclamantul a îndeplinit față de SSPR procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, acesta nu a îndeplinit procedura specială prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004; excepția tardivității,

susținând că persoanelor îndreptățite pentru atribuirea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din 1989 li s-a atribuit acest titlu în perioada 1999 - 2000, titlu care se putea obține doar în perioada funcționării Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989; excepția inadmisibilității, susținând că Legea nr. 341/2004 nu prevede posibilitatea acordări a noi certificate pentru persoanele cărora nu le-a fost recunoscută calitatea de revoluționar, ci doar posibilitatea preschimbării acestora. Prin Sentința nr. 1307/CA/2011 pronunțată de către Tribunalul Hunedoara, s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, reținându-se că, în conformitate cu prevederile art. 1 din H.G.

nr. 760/2003, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, astfel că, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiul este de competența acestei instanțe. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința nr. 201 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei calității procesual pasive, excepția lipsei procedurii prealabile, excepția tardivității plângerii și excepția inadmisibilității, toate invocate de către pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. Instanța a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P.T.

împotriva pârâților Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Asociația Revoluționarilor 21 Decembrie 1989 Hunedoara. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin adresa nr. 18/12249 din 06 octombrie 2010, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 a comunicat reclamantului că se află în imposibilitate de a rezolva favorabil cererea acestuia, întrucât reclamantul nu deține Certificatul de Luptător pentru victoria Revoluției din 1989 eliberat de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 sau de comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din 1989 și, respectiv, nu figurează în M. Of.

ca posesor al titlului solicitat. Împotriva refuzului pârâtului de a emite actele solicitate, considerat nejustificat de către reclamant, s-a formulat, în conformitate cu prevederile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, acțiune în contencios administrativ. Instanța de primă jurisdicție a constatat că a fost invocat în cauză un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, astfel încât pentru formularea acțiunii în contencios administrativ nu este necesară formularea unei plângeri prealabile, reclamantul având posibilitatea de a se adresa direct instanței, situație în care atât excepția lipsei procedurii prealabile cât și excepția inadmisibilității acțiunii au fost respinse ca neîntemeiate.

În ceea ce privește excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a tardivității acțiunii, instanța a constatat că, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ poate fi sesizată în termen de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cereri, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste acest termen, dar nu mai târziu de un an de la data introducerii cererii. Instanța a constatat că reclamantul s-a adresat pârâtului la data de 15 septembrie 2010, iar acțiunea a fost introdusă la data de 16 noiembrie 2010, rezultând în mod evident că termenul de 6 luni și, cu atât mai puțin, cel de un an, nu s-au împlinit, iar excepțiile privind prescripția dreptului la acțiune și a tardivității acțiunii au fost respinse ca neîntemeiate.

Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, instanța a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, atribuirea titlului solicitat de către reclamant se realizează pe baza propunerilor înaintate Administrației Prezidențiale de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, astfel că această instituție justifică calitate procesuală pasivă în cauză, instanța respingând excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată.

Pe fondul acțiunii introductive, instanța a reținut că, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 titlurile instituite la alin. (1), printre care se regăsește și cel solicitat de către reclamant, se acordă în condițiile legii, avându-se în vedere calitățile și titlurile atestate, potrivit Legii nr. 42/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Conform art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 1.412/2004, în înțelesul prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 prin acordarea titlurilor se înțelege preschimbarea certificatelor doveditoare emise în perioada 1990 - 1997, iar nu acordarea de noi titluri sau calități de revoluționar.

Din prevederile legale sus-menționate instanța de fond a reținut că, în temeiul Legii nr. 341/2004, nu pot fi acordate noi titluri și calități de revoluționar, astfel că pentru atribuirea unuia din titlurile prevăzute de alin. (1) al art. 3 este necesar ca reclamantul să dețină un certificat doveditor al calității de revoluționar emis în perioada 1990 - 1997. Constatând că reclamantul nu deține un atare certificat, instanța a reținut că refuzul pârâtului de eliberare a certificatului de revoluționar și a titlului de Luptător pentru victoria Revoluției din 1989 nu este nejustificat. 3. Recursul declarat de P.T. Prin motivele de recurs formulate recurentul a criticat soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, invocând ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. Recurentul a criticat soluția dată întrucât apreciază ca nejustificat refuzul de soluționare a cererii sale. A precizat că în ceea ce privește împrejurarea că legea prevede posibilitatea efectuării demersurilor de obținere a certificatelor și calității de revoluționar până la un anumit termen nu exonerează Comisia SSPR de obligația de soluționare a cererilor depuse ulterior. A precizat că are informații că SSPR a eliberat certificate noi de revoluționar și după anul 1997. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat prin art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.

Noțiunea de contencios administrativ este definită de Legea contenciosului administrativ în art. 2 alin. (1) lit. f) ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul principal al cauzei deduse judecății îl reprezintă obligarea pârâtei la soluționarea cererii reclamantului, așa cum a solicitat expres prin cererea introductivă.

Instanța de control judiciar reține că recurentul-reclamant a invocat refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea, respectiv de a răspunde pretențiilor sale, de a-i fi eliberat certificatul de revoluționar și titlul de Luptător pentru victoria Revoluției din 1989, în conformitate cu prevederile Legii nr. 341/2004. În cauza de față însă recurentul-reclamant nu a dovedit existența refuzului nejustificat din partea autorității pârâte de a răspunde sau a soluționa cererile, deoarece răspunsul transmis de autoritatea pârâtă sesizată nu echivalează cu un refuz nejustificat, în sensul prevederilor legale. În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Definiția excesului de putere este dată de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, constând în exercitarea dreptului de apreciere, aparținând administrației publice, prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. În cauza de față, nu îi poate fi imputată pârâtei împrejurarea că nu a procedat, urmare a cererii reclamantului, la comunicarea unui răspuns, în sensul că cererea reclamantului a fost analizată, însă nu a putut fi soluționată pozitiv având în vedere faptul că reclamantului nu i-a fost conferit în temeiul Legii nr. 42/1990 titlul de luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989 și nici nu are depusă vreo cerere de preschimbare a certificatului de revoluționar în temeiul Legii nr. 341/2004.

În aceste condiții, cum refuzul pârâtei de rezolvare favorabilă a cererii reclamantului se privește ca fiind justificat, se constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantului, întrucât soluția dată are un temei legal. Înalta Curte a reținut că în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor are competența de a preschimba doar certificatele doveditoare care au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, în perioada 1990 - 1997 și nu de a elibera noi certificate pentru persoane cărora nu le-a fost recunoscută calitatea de revoluționar în temeiul Legii nr. 42/1990.

Nici celelalte critici formulate de recurentul-reclamant nu pot fi reținute și, pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de P.T. împotriva Sentinței nr. 201 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2012. Procesat de GGC - AM