ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3083/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3083/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Hunedoara sub nr. 6428/97/2010, reclamantul P.T. a solicitat în contradictoriu

cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 și Asociația Revoluționarilor 21 Decembrie Orăștie, astfel cum a

fost precizată, să se dispună obligarea pârâtului Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 la emiterea certificatului de

revoluționar și a titlului de Luptător pentru victoria Revoluției din 1989, în

conformitate cu prevederile Legii nr. 341/2004 și cu dispozițiile din Normele

metodologice de aplicare a legii.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989 a invocat următoarele excepții: excepția prescripției

dreptului la acțiune, susținând că reclamantul a solicitat recunoașterea

dreptului pretins abia în anul 2010, după termenul de 6 luni prevăzut de art.

11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; excepția lipsei calității procesuale

pasive, susținând că, potrivit art. 3 din Legea nr. 42/1990, titlurile de

Erou-martir al Revoluției din decembrie 1989 și Luptător pentru victoria

Revoluției din decembrie 1989 se conferă de către Președintele României, la

propunerea Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din

decembrie 1989, iar Subsecretariatul de Stat pentru Problemele Victimelor

Revoluției din decembrie 1989, prin a cărui restructurare s-a înființat

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, nu

a avut nicio atribuție în legătură cu publicarea certificatelor de revoluționar

în M. Of.; excepția lipsei procedurii prealabile, susținând că, deși

reclamantul a îndeplinit față de SSPR procedura prealabilă prevăzută de art. 7

din Legea nr. 554/2004, acesta nu a îndeplinit procedura specială prevăzută de

art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004; excepția tardivității, susținând că

persoanelor îndreptățite pentru atribuirea titlului de Luptător pentru Victoria

Revoluției din 1989 li s-a atribuit acest titlu în perioada 1999 - 2000, titlu

care se putea obține doar în perioada funcționării Comisiei pentru aplicarea

Legii nr. 42/1990 și Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor

Revoluției din decembrie 1989; excepția inadmisibilității, susținând că Legea

nr. 341/2004 nu prevede posibilitatea acordări a noi certificate pentru

persoanele cărora nu le-a fost recunoscută calitatea de revoluționar, ci doar

posibilitatea preschimbării acestora.

Prin Sentința nr.

1307/CA/2011 pronunțată de către Tribunalul Hunedoara, s-a declinat competența

de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, reținându-se

că, în conformitate cu prevederile art. 1 din H.G. nr. 760/2003, Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 funcționează ca

organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate

juridică, în subordinea Guvernului, astfel că, în temeiul art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, litigiul este de competența acestei instanțe.

de Apel

Prin Sentința nr. 201

din 22 iunie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia a fost respinsă excepția

prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei calității procesual pasive,

excepția lipsei procedurii prealabile, excepția tardivității plângerii și

excepția inadmisibilității, toate invocate de către pârâtul Secretariatul de

Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989.

Instanța a respins

acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P.T. împotriva

pârâților Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 și Asociația Revoluționarilor 21 Decembrie 1989 Hunedoara.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că, prin adresa nr. 18/12249 din 06

octombrie 2010, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989 a comunicat reclamantului că se află în

imposibilitate de a rezolva favorabil cererea acestuia, întrucât reclamantul nu

deține Certificatul de Luptător pentru victoria Revoluției din 1989 eliberat de

către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 sau de comisia pentru

cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din 1989 și, respectiv, nu

figurează în M. Of. ca posesor al titlului solicitat.

Împotriva refuzului

pârâtului de a emite actele solicitate, considerat nejustificat de către

reclamant, s-a formulat, în conformitate cu prevederile art. 1 și 8 din Legea

nr. 554/2004, acțiune în contencios administrativ.

Instanța de primă

jurisdicție a constatat că a fost invocat în cauză un refuz nejustificat de

soluționare a unei cereri, astfel încât pentru formularea acțiunii în

contencios administrativ nu este necesară formularea unei plângeri prealabile,

reclamantul având posibilitatea de a se adresa direct instanței, situație în

care atât excepția lipsei procedurii prealabile cât și excepția

inadmisibilității acțiunii au fost respinse ca neîntemeiate.

În ceea ce privește

excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a tardivității acțiunii,

instanța a constatat că, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

instanța de contencios administrativ poate fi sesizată în termen de 6 luni de

la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cereri, iar

potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pentru motive temeinice, în cazul

actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste acest

termen, dar nu mai târziu de un an de la data introducerii cererii.

Instanța a constatat

că reclamantul s-a adresat pârâtului la data de 15 septembrie 2010, iar

acțiunea a fost introdusă la data de 16 noiembrie 2010, rezultând în mod

evident că termenul de 6 luni și, cu atât mai puțin, cel de un an, nu s-au

împlinit, iar excepțiile privind prescripția dreptului la acțiune și a

tardivității acțiunii au fost respinse ca neîntemeiate.

Cât privește excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Secretariatul de Stat

pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, instanța a constatat că,

în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004,

atribuirea titlului solicitat de către reclamant se realizează pe baza

propunerilor înaintate Administrației Prezidențiale de către Secretariatul de

Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, astfel că această instituție

justifică calitate procesuală pasivă în cauză, instanța respingând excepția

lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată.

Pe fondul acțiunii

introductive, instanța a reținut că, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr.

341/2004 titlurile instituite la alin. (1), printre care se regăsește și cel

solicitat de către reclamant, se acordă în condițiile legii, avându-se în

vedere calitățile și titlurile atestate, potrivit Legii nr. 42/1990,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 7 alin.

(1) din H.G. nr. 1.412/2004, în înțelesul prevederilor art. 3 alin. (2) din

Legea nr. 341/2004 prin acordarea titlurilor se înțelege preschimbarea

certificatelor doveditoare emise în perioada 1990 - 1997, iar nu acordarea de

noi titluri sau calități de revoluționar.

Din prevederile

legale sus-menționate instanța de fond a reținut că, în temeiul Legii nr.

341/2004, nu pot fi acordate noi titluri și calități de revoluționar, astfel că

pentru atribuirea unuia din titlurile prevăzute de alin. (1) al art. 3 este

necesar ca reclamantul să dețină un certificat doveditor al calității de

revoluționar emis în perioada 1990 - 1997.

Constatând că

reclamantul nu deține un atare certificat, instanța a reținut că refuzul

pârâtului de eliberare a certificatului de revoluționar și a titlului de

Luptător pentru victoria Revoluției din 1989 nu este nejustificat.

de P.T.

Prin motivele de

recurs formulate recurentul a criticat soluția instanței de fond ca netemeinică

și nelegală, invocând ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct.

7 și 9 C. proc. civ.

Recurentul a criticat

soluția dată întrucât apreciază ca nejustificat refuzul de soluționare a

cererii sale. A precizat că în ceea ce privește împrejurarea că legea prevede

posibilitatea efectuării demersurilor de obținere a certificatelor și calității

de revoluționar până la un anumit termen nu exonerează Comisia SSPR de

obligația de soluționare a cererilor depuse ulterior.

A precizat că are

informații că SSPR a eliberat certificate noi de revoluționar și după anul

1997.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Obiectul acțiunii

judiciare în contencios administrativ este reglementat prin art. 8 din Legea

nr. 554/2004.

Potrivit acestui text

de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un

interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de

răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit niciun răspuns în

termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios

administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a

actului, repararea pagubei cauzate și, eventual reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate

adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat

într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau

prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.

Noțiunea de

contencios administrativ este definită de Legea contenciosului administrativ în

art. 2 alin. (1) lit. f) ca fiind activitatea de soluționare de către

instanțele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel

puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie

din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul

prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul

nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes

legitim.

Verificând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul principal al cauzei

deduse judecății îl reprezintă obligarea pârâtei la soluționarea cererii

reclamantului, așa cum a solicitat expres prin cererea introductivă. Instanța

de control judiciar reține că recurentul-reclamant a invocat refuzul nejustificat

al pârâtului de a-i soluționa cererea, respectiv de a răspunde pretențiilor

sale, de a-i fi eliberat certificatul de revoluționar și titlul de Luptător

pentru victoria Revoluției din 1989, în conformitate cu prevederile Legii nr.

341/2004.

În cauza de față însă

recurentul-reclamant nu a dovedit existența refuzului nejustificat din partea

autorității pârâte de a răspunde sau a soluționa cererile, deoarece răspunsul

transmis de autoritatea pârâtă sesizată nu echivalează cu un refuz

nejustificat, în sensul prevederilor legale.

În conformitate cu

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul

nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces

de putere, a voinței de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un

interes legitim.

Definiția excesului

de putere este dată de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, constând în

exercitarea dreptului de apreciere, aparținând administrației publice, prin

încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

În cauza de față, nu

îi poate fi imputată pârâtei împrejurarea că nu a procedat, urmare a cererii

reclamantului, la comunicarea unui răspuns, în sensul că cererea reclamantului

a fost analizată, însă nu a putut fi soluționată pozitiv având în vedere faptul

că reclamantului nu i-a fost conferit în temeiul Legii nr. 42/1990 titlul de

luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989 și nici nu are

depusă vreo cerere de preschimbare a certificatului de revoluționar în temeiul

Legii nr. 341/2004.

În aceste condiții,

cum refuzul pârâtei de rezolvare favorabilă a cererii reclamantului se privește

ca fiind justificat, se constată că în mod corect prima instanță a respins

acțiunea reclamantului, întrucât soluția dată are un temei legal.

Înalta Curte a

reținut că în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 Secretariatul de

Stat pentru Problemele Revoluționarilor are competența de a preschimba doar

certificatele doveditoare care au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor

Revoluției din decembrie 1989, în perioada 1990 - 1997 și nu de a elibera noi

certificate pentru persoane cărora nu le-a fost recunoscută calitatea de

revoluționar în temeiul Legii nr. 42/1990.

Nici celelalte

critici formulate de recurentul-reclamant nu pot fi reținute și, pentru aceste

considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței

atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de P.T. împotriva Sentinței nr. 201 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 iunie 2012.

Procesat de GGC - AM